Decizia nr. 94/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1075 din Codul civil, excepție ridicată de Petru Tarara în Dosarul nr. 78/2002 al Judecătoriei Tulcea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 78/2002, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1075 din Codul civil. Excepția a fost ridicată de Petru Tarara, pârât într-o cauza civilă ce are ca obiect o cerere de evacuare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispunerea evacuarii, în temeiul dispozițiilor art. 1075 din Codul civil, aduce atingere principiului inviolabilitatii domiciliului, a vieții intime, familiale și private, consacrat prin prevederile art. 26 și 27 din Constituție.

Judecătoria Tulcea, retinand ca dispozițiile legale criticate sunt incidente în cauza, apreciază ca acestea nu fac decât sa reglementeze sancțiunea în cazul neexecutării unor obligații de a face sau de a nu face, astfel ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, Curtea Constituțională a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul, considerând ca temeiul acțiunii în evacuare îl constituie art. 572-580 din Codul de procedură civilă și nu art. 1075 din Codul civil, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arata, în esenta, ca dispoziția cuprinsă în art. 1075 din Codul civil se aplică numai obligațiilor de a face intuitu personae, altele decât cele care au ca obiect predarea unui bun în cadrul unei acțiuni reale, asa cum este acțiunea în evacuare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului considera ca textul legal criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate. Astfel, arata ca, în cazul în care, în speta, s-ar dispune evacuarea, incident în cauza ar fi art. 27 alin. (2) lit. a) din Constituție, prin care se instituie una dintre excepțiile de la principiul inviolabilitatii domiciliului.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1075 din Codul civil, care au următoarea redactare: "Orice obligație de a face sau de a nu face se schimba în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului".

În susținerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul excepției invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 26: "(1) Autoritățile publice respecta și ocrotesc viața intima, familială și privată.

(2) Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.";

- Art. 27: "(1) Domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situații:

a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești;

b) pentru înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizica sau bunurile unei persoane;

c) pentru apărarea siguranței naționale sau a ordinii publice;

d) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Perchezițiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat și pot fi efectuate numai în formele prevăzute de lege.

(4) Perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, afară de cazul delictului flagrant."

Examinând excepția, Curtea retine ca instanța de judecată a fost investită să soluționeze o cerere de evacuare intemeiata pe dispozițiile art. 1075 din Codul civil. Aceste dispoziții legale reglementează situația în care debitorul nu executa de bunăvoie o obligație de a face sau de a nu face, caz în care creditorul poate cere executarea silită a acestei obligații. Fața de acest aspect, Curtea Constituțională observa ca temeiul acțiunii îl reprezintă dispozițiile art. 572-580 din Codul de procedură civilă, care se referă la predarea silită de bunuri mobile sau imobile, iar nu cele ale art. 1075 din Codul civil.

Sub aceasta rezerva, Curtea, analizând pe fond excepția de neconstituționalitate, constata că nu se poate retine vreo legătură semnificativă între art. 26 din Constituție și textul de lege criticat. Prevederile constituționale menționate impun autorităților publice obligația constituțională de a respecta și ocroti viața intima, familială și privată împotriva oricăror atentate din partea oricui. Aceasta înseamnă ca nimeni nu se poate amesteca în viața intima, familială sau privată a persoanei, fără consimțământul explicit și liber exprimat al acesteia. În jurisprudenta sa, concretizata în Decizia nr. 40 din 7 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 30 noiembrie 1993, și Decizia nr. 136 din 7 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 25 ianuarie 1994, Curtea Constituțională a statuat mai mult, în sensul că respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private nu se asigura în detrimentul altor cetățeni sau al autorităților, iar respectul vieții private poate fi exercitat numai atunci când el corespunde cerințelor moralei și ordinii publice și nu aduce atingere drepturilor altora.

În legătură cu încălcarea art. 27 din Constituție privind inviolabilitatea domiciliului, Curtea constata ca nici aceasta critica nu poate fi reținută, deoarece textul constituțional prevede și unele excepții de la regula inviolabilitatii, precum situația executării unei hotărâri judecătorești. Curtea observa ca, în speta, dacă instanța de judecată va dispune evacuarea autorului excepției, aceasta se va face printr-o hotărâre judecătorească și, prin urmare, sunt pe deplin respectate prevederile constituționale ale art. 27 alin. (2) lit. a) teza a doua.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1075 din Codul civil, excepție ridicată de Petru Tarara în Dosarul nr. 78/2002 al Judecătoriei Tulcea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2003.