Decizia nr. 22/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (3) și (4), art. 68 alin. (1), precum și ale

art. 108 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agromec" - S.A. Horia în Dosarul nr. 133C/Com/2002 al Curții de Apel Constanta.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (3) și

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, ca devenită inadmisibila și a dispozițiilor art. 108 ca fiind inadmisibila. Totodată, considera ca excepția de neconstituționalitate privind art. 67 alin. (4) din aceeași lege este neîntemeiată, deoarece nu are legătură cu art. 54 din Constituție, invocat în susținerea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 133C/Com/2002, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (3) și (4), ale art. 68 alin. (1), precum și ale

art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agromec" - S.A. Horia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca textele criticate instituie o discriminare în ceea ce privește "dreptul la vot egal al creditorilor, ceea ce influențează măsurile luate de către judecătorul sindic" referitor la planul de reorganizare a societății. Dispozițiile

art. 67 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 , republicată, potrivit cărora numai creditorii ale căror creanțe nu sunt contestate vor fi îndreptățiți sa voteze cu privire la plan, sunt considerate de către autorul excepției ca fiind contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care prevăd egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

Aceeași inegalitate, susține autorul excepției, rezultă și din examinarea dispozițiilor

art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, raportată la art. 68 alin. (1) din aceeași lege, "unde se prevede că planul va fi confirmat de judecătorul sindic dacă cel puțin două dintre categoriile de creditori menționați la art. 67 alin. (4) accepta planul". Se susține, în motivarea excepției, existenta unei inegalitati între creditorii având garanții reale, creditorii menționați la art. 108 pct. 3 și creditorii chirografari.

În acest context se invoca, pe lângă încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1), și încălcarea dispozițiilor art. 54 din Constituție privind exercitarea drepturilor și a libertăților.

Curtea de Apel Constanta considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele constituționale invocate se referă la egalitatea cetățenilor și la exercitarea drepturilor de către aceștia, iar nu la drepturile diverselor categorii de comercianți. De asemenea, referitor la dispozițiile

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, instanța apreciază "echitabil ca planul de reorganizare sau de lichidare să fie confirmat numai dacă el este acceptat de creditorii cei mai importanti, pentru considerentul ca numai aceștia sunt în măsura sa aprecieze dacă acel plan corespunde sau nu intereselor lor legitime, precum și dacă este de natura sa garanteze recuperarea creanțelor".

În legătură cu neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, instanța a reținut ca soluționarea cauzei nu depinde de dispozițiile acestui text, întrucât obiectul recursului aflat pe rolul instanței îl constituie o hotărâre prin care nu a fost confirmat un plan de reorganizare. Cu toate acestea, instanța nu a dispus, conform dispozițiilor art. 23 alin. (6), coroborate cu cele ale

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, respingerea ca inadmisibila a excepției cu privire la textul

art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, ci, dimpotriva, a sesizat Curtea Constituțională și cu privire la aceasta excepție de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca susținerea autorului excepției "decurge dintr-o gresita interpretare a dispozițiilor legale invocate și netinand seama de spiritul acestora. Votarea unui plan de reorganizare propus de subiectele prevăzute la art. 59 alin. (1) din lege se realizează de către toți creditorii care și-au depus cererile de admitere a creanțelor asupra averii debitorului în termenul stabilit de judecătorul sindic, potrivit art. 33 din lege, și ale căror creanțe au fost verificate și admise în mod definitiv în tabelul creanțelor prevăzute la art. 98 din lege". O interpretare contrară, în sensul celor susținute de autorul excepției, ar constitui, potrivit punctului de vedere al Guvernului, "o încălcare a spiritului prevederilor art. 67 alin. (3) din lege și a principiului general de drept <<actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat>>, consacrat și de art. 978 din Codul civil". Referindu-se și la jurisprudenta și doctrina de specialitate, Guvernul arata ca acestea "sunt constante în a susține aceasta interpretare, neexistand îndoieli în ceea ce privește faptul ca votarea planului de reorganizare urmează a fi realizată doar după ce contestațiile împotriva declarațiilor de creanta depuse de creditori au fost soluționate definitiv". În consecința, arata Guvernul, "toți creditorii aflați în aceeași situație (creanțe verificate și admise) se bucura de egalitate de tratament, în deplin acord cu prevederile art. 16 din Constituție și cu jurisprudenta constanta a Curții Constituționale".

Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 54 din Constituție, care consacra principiul bunei-credințe în exercitarea drepturilor constituționale de către titularii acestora, Guvernul considera excepția inadmisibila, "întrucât prevederile constituționale respective nu au legătură cu soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești".

În ceea ce privește dispozițiile art. 67 alin. (4), care prevăd votarea pe categorii de creanțe, se apreciază de către Guvern ca "acestea realizează o punere în practica a politicii legiuitorului de protecție specială a unor anumite categorii de titulari de creanțe, cum ar fi cele izvorâte din contracte de muncă sau din obligații de întreținere, care, datorită cuantumului de obicei scăzut, s-ar afla în pericol de a fi dezavantajate în ipoteza includerii acestora în categoria creanțelor chirografare generale". De altfel, susține Guvernul, "votul pe categorii de creanțe este o practica uzitata în mod curent în tari cu tradiție, precum S.U.A. sau Germania".

Relativ la dispozițiile art. 108 din lege, Guvernul susține ca, "fiind vorba de ordinea de satisfacere a diferitelor categorii de creanțe stabilite de lege, iar nu de votarea și confirmarea planului de reorganizare, [...] excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată". Se mai arata ca în acest caz nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor sau a exercitării cu bunacredinta a drepturilor și libertăților constituționale. În speta privilegiile sunt acordate anumitor categorii de creditori, deci nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalității în drepturi, care "trebuie privită pentru persoanele care fac parte dintr-o anumită categorie, aflate în situații similare".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispozițiile art. 67 alin. (3) și (4), art. 68 alin. (1) și ale

art. 108 din Legea nr. 64 din 22 iunie 1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, având următorul cuprins:

- Art. 67 alin. (3) și (4): "(3) Numai creditorii ale căror creanțe nu sunt contestate vor fi îndreptățiți sa voteze cu privire la plan.

(4) Următoarele categorii de creditori vor vota separat:

a) creditorii având garanții reale;

b) creditorii menționați la art. 108 pct. 3 și 6;

c) creditorii chirografari." ;

- Art. 68 alin. (1): "Un plan va fi confirmat de judecătorul-sindic, dacă cel puțin două dintre categoriile de creditori menționate la art. 67 alin. (4) accepta planul." ;

- Art. 108: "Creanțele vor fi plătite, atât în cazul lichidării unor bunuri din averea debitorului pe bază de plan, cat și în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata retributiilor persoanelor angajate în condițiile art. 9, art. 17 alin. (1), art. 21 și ale art. 22, sub rezerva celor prevăzute la art. 69 alin. (3);

2. creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de bănci în perioada de reorganizare, precum și creanțele rezultând din continuarea activității debitorului, în condițiile art. 74;

3. creanțele izvorâte din contracte de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

4. creanțele statului provenite din impozite, taxe, amenzi și din alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit

Legii nr. 72/1996

privind finanțele publice;

5. în condițiile art. 106 alin. (3), creanțele garantate cu garanții reale asupra bunurilor;

6. creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenta;

7. creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreținerea debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoana fizica;

8. creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii;

9. alte creanțe chirografare."

Ordonanța Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, a adus unele modificări și completări tuturor textelor criticate pentru neconstituționalitate. Potrivit

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , aceasta "intră în vigoare după 180 zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. III, care intră în vigoare la data publicării". Astfel, textele legale criticate pentru neconstituționalitate, în vigoare ulterior datei de 14 iunie 2002 când a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate, au, în urma modificării și completării, potrivit

art. I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , următorul cuprins:

- Art. 67 alin. (3) și (4): "(3) Nu vor fi incluse în cvorum și nu vor participa la votarea asupra planului de reorganizare, propus de debitorul persoana fizica, creanțele al căror titular este soț, ruda sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu debitorul.

(4) Fiecare creanta beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercita în categoria de creanțe din care face parte creanta respectiva.";

- Art. 68 alin. (1): "La data stabilită, un plan va fi confirmat de către judecătorul-sindic, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

A. cel puțin două dintre categoriile de creanțe menționate la art. 67 alin. (5) accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu condiția ca cel puțin una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul;

B. fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul, precum și fiecare creanta care a respins planul vor fi supuse unui tratament corect și echitabil prin plan.

Tratament corect și echitabil exista atunci când:

a) nici una dintre categoriile care resping planul și nici o creanta care respinge planul nu primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului;

b) nici o categorie sau nici o creanta aparținând unei categorii nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale;

c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici un asociat, acționar sau categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante nu primește nimic. Se considera ca asociații sau actionarii nu primesc nimic și în cazul în care planul prevede că aceștia vor primi o valoare cel mult egala cu o noua contribuție financiară pe care au efectuat-o în favoarea debitorului, până la data confirmării planului, cu titlu irevocabil și nesupusa vreunei alte condiții decât cea a confirmării planului." ;

- Art. 108 partea introductivă și pct. 1-5, 10 și 11:

"Creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 9, art. 17 alin. (1), art. 21, art. 22 și ale art. 62 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 69 alin. (3);

2. creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de societățile bancare după deschiderea procedurii, precum și creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii;

3. creanțele izvorâte din raporturi de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

4. creanțele bugetare;

5. în condițiile art. 106 alin. (3), creanțele garantate cu ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare, ori drepturi de retenție, de orice fel; [...]

10. creanțele subordonate, în următoarea ordine de preferinta:

a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acționar detinand cel puțin 10% din capitalul social;

b) creanțele izvorand din acte cu titlu gratuit;

11. creanțele asociaților sau acționarilor persoanei juridice debitoare, derivând din dreptul rezidual al calității lor, în conformitate cu prevederile legale și statutare."

Critica de neconstituționalitate se bazează pe susținerea ca prin inegalitatea instituită în raporturile dintre diferite categorii de creditori sunt incalcate dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 54, care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți."

Examinând textele criticate ale

Legii nr. 64/1995 , republicată, comparativ cu cele modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , Curtea retine următoarele:

Dispozițiile art. 67 alin. (3) din lege, în actuala lor redactare, nu mai preiau dispoziția criticata de autorul excepției referitoare la votarea planurilor de reorganizare numai de către creditorii ale căror creanțe nu sunt contestate. În aceste condiții, existând diferențe esențiale între cele doua reglementări, Curtea constata, în temeiul dispozițiilor art. 23 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (6) din același articol al

Legii nr. 47/1992 , republicată, ca excepția de neconstituționalitate a textului respectiv a devenit inadmisibila, întrucât dispoziția criticata nu mai este în vigoare.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , acestea diferă în totalitate față de dispoziția în vigoare la data formulării excepției de neconstituționalitate. În actuala redactare a textului sunt, în mod evident, asigurate condiții pentru "un tratament corect și echitabil" prin planul de reorganizare, inlaturandu-se astfel elementele de inegalitate și discriminare invocate prin critica de neconstituționalitate. În aceasta situație, Curtea constata ca dispoziția criticata nu mai este în vigoare și, în consecința, excepția a devenit inadmisibila, conform dispozițiilor

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Cu privire la dispozițiile

art. 108 din lege, parțial modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , Curtea observa ca acestea reglementează aspecte ale lichidării bunurilor din averea debitorului, după deschiderea procedurii falimentului, referindu-se în mod concret la distribuirea într-o anumită ordine a fondurilor obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, respectiv la ordinea de plată a creanțelor, în cazul falimentului. Aceste reglementări nu au legătură cu soluționarea recursului aflat pe rolul Curții de Apel Constanta împotriva Încheierii din 14 noiembrie 2001 pronunțate de Tribunalul Constanta - judecătorul-sindic, prin care a fost respinsă cererea de confirmare a planului de reorganizare propus de debitoarea Societatea Comercială "Agromec" - S.A. Horia - autorul excepției de neconstituționalitate. Întrucât, conform dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepției de neconstituționalitate având ca obiect dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare de care depinde soluționarea cauzei, Curtea constata, potrivit alin. (6) din același articol, ca excepția este inadmisibila.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, în forma sa anterioară modificării se prevedea ca "vor vota separat: a) creditorii având garanții reale; b) creditorii menționați la art. 108 pct. 3 și 6; c) creditorii chirografari". În redactarea în vigoare reglementarea este mai precisa, dar asemănătoare, prevăzându-se ca fiecare creanta beneficiază de un drept de vot pe care titularul acestuia îl exercita în categoria de creanțe din care face parte creanta respectiva. În consecința, dispoziția legală criticata a fost preluată, în principiu, în noua redactare, Curtea urmând sa examineze, în conformitate cu jurisprudența sa, excepția referitoare la dispozițiile

art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 .

Analizând excepția de neconstituționalitate sub acest aspect, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Pe de o parte,

art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , nu încalcă principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin (1) din Constituție. Acest principiu, prevăzut și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum este aplicat în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, nu are semnificatia uniformitatii, fiind posibila reglementarea unor tratamente juridice diferite, aplicabile în situații diferite, justificată în mod rațional și obiectiv. Or, în cauza Curtea retine ca natura diferita a creanțelor reprezintă o asemenea justificare a exercitării dreptului de vot cu privire la planul de reorganizare pentru fiecare categorie de creanțe. De altfel, problema creanțelor privilegiate se pune și în legătură cu alte dispoziții legale (de exemplu, art. 1722-1726 din Codul civil), fără a se considera ca aceasta diferentiere ar fi neconstitutionala.

Pe de altă parte, atât dispozițiile art. 16 alin. (1), cat și cele ale art. 54 din Constituție, privind egalitatea cetățenilor în fața legii și autorităților publice și, respectiv, exercitarea cu buna-credința a drepturilor și libertăților constituționale, nu au legătură cu reglementarea specială în materia reorganizării judiciare și a falimentului, care se aplică comercianților aflați în insolventa, asa cum precizează dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 64/1995 , republicată, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 .

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (3) și

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agromec" - S.A. Horia în Dosarul nr. 133C/Com/2002 al Curții de Apel Constanta.

2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, excepție ridicată de același autor în același dosar.

3. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2003.