Decizia nr. 92/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "S & P Otex" - S.R.L. București în Dosarul nr. 598/2002 al Curții de Apel București - Secția VI comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca nefondata, arătând ca dispozițiile

art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998

nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) și ale art. 123 alin. (1) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 598/2002, Curtea de Apel București - Secția VI comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "S & P Otex" - S.R.L. București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispoziția criticata încalcă dispozițiile constituționale ale "art. 16 alin. (2), ale art. 123 alin. (1), principiul universalitatii și principiul egalității în drepturi", întrucât prevede că sucursala - unitate operationala fără personalitate juridică a unei bănci - efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile băncii, în limita mandatului dat de aceasta.

În opinia autorului excepției, în mod neconstitutional, textul criticat, prin formularea "care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile băncii în limita mandatului dat de aceasta", instituie "o inegalitate între bănci și alte societăți comerciale". Se mai susține ca textul "permite acordarea capacității juridice printr-un mandat, acordând, astfel, practic, sucursalelor băncilor române drepturi consacrate doar de Constituție și alte legi - recunoașterea capacității juridice fiind exclusiv opera legislației". Totodată, în conceptia autorului excepției "sucursala devine subiect de drept, participând în nume propriu la raporturi juridice și asumându-și răspunderea proprie pentru actele și faptele sale, fără a avea însă un patrimoniu propriu și toate celelalte drepturi și obligații care decurg numai din elementele constitutive ale unei persoane juridice".

Autorul excepției considera, de asemenea, ca, "în condițiile textului criticat, băncile românești nu își asuma nici un risc juridic, deci, implicit, nici pe cel financiar", bucurandu-se de un tratament favorabil, care contravine spiritului liberei concurente și principiului egalității în drepturi.

Se mai invoca, în susținerea excepției, jurisprudenta Curții Constituționale și a Curții Europene de Justiție, referitor la tratamentul juridic aplicabil băncilor.

Curtea de Apel București - Secția VI comercială considera ca prevederile

art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998

nu încalcă art. 16 alin. (2) din Constituție, iar aplicarea acestora "înseamnă supunerea legii și, de asemenea, ca justiția se poate infaptui în numele legii conform art. 123 alin. (1) din Constituție".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca "Legea bancară reia practic dispozițiile

art. 43 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, cu privire la sucursale". Totodată, legea bancară stipulează expres "ca sucursala unei bănci acționează pe seama și în numele băncii, în temeiul mandatului primit". Potrivit susținerilor Guvernului, "art. 3 lit. d) din Legea bancară trebuie coroborat cu Regulamentul privind organizarea și funcționarea sucursalelor Băncii Comerciale <<Ion Tiriac>> - S.A. care, la art. 3, prevede că <<sucursalele efectuează operațiunile prevăzute în statutul Băncii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare>> (text citat de instanța judecătorească)". În consecința, Guvernul considera că nu sunt incalcate dispozițiile art. 16 alin. (2) și ale art. 123 alin. (1) din Constituție.

Avocatul Poporului considera ca "sucursala este o unitate operationala fără personalitate juridică a unei bănci, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile băncii, în limita mandatului dat de aceasta". Totodată, se arata ca "natura mandatului în temeiul căruia sucursala efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile băncii este una legală".

În consecința, se apreciază în punctul de vedere al Avocatului Poporului, prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, care au următorul cuprins:

- Art. 3: "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificatii: [...]

d) sucursala - unitate operationala fără personalitate juridică a unei bănci și care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile băncii, în limita mandatului dat de aceasta."

Textele constituționale invocate explicit de autorul excepției ca fiind incalcate sunt art. 16 alin. (2) și art. 123 alin. (1). Totodată, a mai fost invocată "încălcarea principiului universalitatii și a principiului egalității în drepturi", consacrate de Constituție în art. 15 și, respectiv, art. 16, texte care au următorul cuprins:

- Art. 15: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile." ;

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara." ;

- Art. 123 alin. (1): "Justiția se înfăptuiește în numele legii."

În esenta, autorul excepției susține ca textul criticat instituie o inegalitate, o discriminare, în raport cu celelalte societăți comerciale, ale căror sucursale urmează regimul prevăzut de

Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările ulterioare, precum și faptul ca textul legii, făcând trimitere, în ceea ce privește sucursala, la "mandatul dat" de banca, ar încalcă prevederile art. 123 alin. (1) din Constituție, întrucât instanțele judecătorești ar trebui sa țină seama de regulamentele băncilor.

Analizând textul de lege criticat, comparativ cu dispozițiile și principiile constituționale invocate de autorul excepției, Curtea constata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește susținerea existenței unei inegalitati între sucursalele băncilor, reglementate de

Legea nr. 58/1998 , și cele ale celorlalte societăți comerciale, reglementate de

Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, care, la art. 43 alin. (1), prevede că "Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înmatriculează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa", Curtea retine ca aceasta este irelevanta. Cele doua legi fiind diferite, pot deci sa cuprindă, ca opțiune a legiuitorului, dispoziții diferite, în funcție de obiectul reglementării, specific fiecăreia dintre ele. Or, sub acest aspect, este incontestabil ca activitatea bancară prezintă specificitati importante care justifica, în mod rațional și obiectiv, reglementări diferite, în sensul celor stabilite de jurisprudenta Curții Constituționale, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului.

În legătură cu trimiterea pe care

Legea nr. 58/1998

o face, potrivit art. 3 lit. d), la "mandatul" dat de banca pentru efectuarea de către sucursala a tuturor sau numai a unora dintre activitățile băncii, Curtea retine ca aceasta nu poate avea semnificatia, susținută de autorul excepției, ca instanța ar trebui sa dea soluția în temeiul unui regulament al băncii, ci reprezintă tocmai voința legiuitorului, exprimată în lege, în textul criticat și în altele, fără a fi incalcate prin aceasta prevederile

art. 123 alin. (1) din Constituție. Astfel, Legea nr. 58/1998

prevede, la art. 24, ca fiecare banca va avea un regulament propriu de funcționare, prin care va stabili, între altele, atribuțiile sucursalelor și ale altor sedii secundare ale băncii.

În acest context, Curtea retine totodată ca textul criticat pentru neconstituționalitate nu prevede un tratament juridic diferențiat pentru sucursalele anumitor bănci, reglementarea fiind aceeași pentru toate sucursalele băncilor, fără excepție, nefiind deci incalcate dispozițiile art. 15 și 16 din Constituție.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției ca textul criticat încalcă "libera concurenta" și "comerțul liber al societăților comerciale", sugerandu-se astfel încălcarea dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, Curtea constata ca este lipsită de relevanta, în condițiile în care între textul de lege criticat, care stabilește regimul sucursalelor bancare, și textul constituțional respectiv nu exista legătură.

De asemenea, Curtea retine ca susținerile autorului excepției privind existenta unor necorelari între textul criticat și texte ale altor legi sunt irelevante, întrucât, în conformitate cu jurisprudenta Curții Constituționale, existenta unor necorelari legislative, chiar dacă acestea ar fi reale, nu poate forma obiect al contenciosului constituțional, eliminarea lor fiind atributul exclusiv al puterii legiuitoare.

În sfârșit, Curtea constata ca invocarea de către autorul excepției a

Deciziei nr. 101/1998

a Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 43/1997

pentru întocmirea bilanțului contabil special și regularizarea unor credite și dobânzi clasificate în categoria "pierdere" la Banca Agricolă - S.A., modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 48/1997 , este irelevanta. Excepția de neconstituționalitate ridicată în cauza în care a fost pronunțată decizia invocată se referă la un alt act normativ, precum și la alte aspecte concrete care privesc raporturile dintre bănci și societățile comerciale (blocarea creditelor).

Dispozițiile

art. 3 lit. d) din Legea nr. 58/1998

au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 60 din 11 februarie 2003 (încă nepublicata), a respins ca nefondata excepția, constatând că nu sunt incalcate dispozițiile art. 15 și 16 din Constituție.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "S & P Otex" - S.R.L. București în Dosarul nr. 598/2002 al Curții de Apel București - Secția VI comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2003.