Decizia nr. 97/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 3 și ale art. 406 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Dragomir în Dosarul nr. 1.125/2002 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, arătând ca textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16, privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, și nici pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.125/2002, Curtea Suprema de Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 3 și ale art. 406 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Dragomir, revizuent recurent în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane de a fi judecata public, echitabil și într-un termen rezonabil de către un tribunal independent și impartial. Astfel, se arata ca, existând admiterea în principiu, ca prim stadiu al revizuirii, se creează o situație discriminatorie între condamnatul care beneficiază de rejudecarea cauzei pe fond ca urmare a admiterii cererii sale în principiu și condamnatul care nu beneficiază de rejudecare deoarece i-a fost respinsă cererea prin procedura admiterii în principiu.

Curtea Suprema de Justiție - Secția penală considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată în cauza este neîntemeiată, deoarece fazele procesuale stabilite de legiuitor privind soluționarea unei cereri de revizuire nu sunt de natura sa îl prejudicieze pe revizuent în raport cu alte cai de atac.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile art. 403 alin. 1 și 3 și ale art. 406 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Se argumenteaza ca admiterea în principiu a cererii de revizuire nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece exista suficiente garanții procesuale pentru desfășurarea corecta a procesului penal, justiția infaptuindu-se de către instanțele de judecată, asa cum prevede art. 125 din Constituție, iar nu de procuror, care, în calitate de organ de urmărire penală, efectuează numai cercetări prealabile. Mai mult, sentințele instanței de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 și art. 406 alin. 1 din Codul de procedură penală, sunt supuse acelorași cai de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin nici uneia dintre dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Avocatul Poporului considera ca prevederile art. 403 alin. 1 și 3 și ale art. 406 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Se arata în acest sens ca, prin dispozițiile art. 403 alin. 1 și 3 și ale art. 406 alin. 4 din Codul de procedură penală, nu este încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ci, dimpotriva, aceasta reglementare reprezintă o materializare a prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege. De asemenea, nu se constata o încălcare a dreptului oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un timp rezonabil, de către o instanța independenta, drept prevăzut în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 și 3 și ale art. 406 alin. 4 din Codul de procedură penală, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 403 alin. 1 și 3: "Instanța, ascultând concluziile procurorului și ale părților, examinează dacă cererea de revizuire este facuta în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu. Instanța poate verifica oricare dintre probele pe care se întemeiază cererea sau poate, când este necesar, sa administreze probe noi. [...]

Instanța, în baza celor constatate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia. [...]";

- Art. 406 alin. 4: "Dacă instanța constata ca cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), conform cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege [...]."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile criticate sunt incluse în titlul II, capitolul IV, secțiunea a II-a din Codul de procedură penală, destinate revizuirii, una dintre cele trei cai extraordinare de atac. Revizuirea, ca mijloc procesual prin care sunt atacate hotărârile penale definitive care conțin grave erori de fapt, presupune o procedură complexa, bazată pe mai multe etape; o primă etapa se desfășoară în fața procurorului, iar cea de a doua, cuprinzând doua stadii - admiterea în principiu și rejudecarea după admiterea în principiu -, are loc în fața instanței de judecată. Art. 403, ale cărui alineate 1 și 3 sunt invocate ca fiind neconstituționale, reglementează modul în care instanța de judecată verifica regularitatea cererii de revizuire și îndeplinirea condițiilor legale de folosire a acestei cai de atac. Fiind o activitate procesuala de statuare privind exercitarea unui drept procesual, prin urmare o judecata, soluționarea consta, după caz, în admiterea în principiu, prin încheiere, sau respingerea, prin sentinta. Art. 406, care reglementează soluțiile pronunțate de instanța după rejudecare, prevede în alin. 4 ca instanța respinge cererea de revizuire în cazul în care o considera neîntemeiată.

Existenta a doua momente procesuale în judecarea cererilor de revizuire este o soluție tradiționala nu numai pentru procesul penal român, dar și pentru procesul penal francez și se aplică în mod egal, fără privilegii sau discriminări, tuturor persoanelor care sunt în aceeași situație.

Procedura admiterii în principiu nu este de natura a încalcă egalitatea cetățenilor în fața legii, consacrată de art. 16 alin. (1) din Constituție, aceasta presupunand, astfel cum în mod constant a statuat Curtea Constituțională, instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

De asemenea, prevederile legale criticate nu încalcă nici dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Admiterea în principiu a cererii de revizuire este de natura a deschide sau nu o a doua etapa a revizuirii - rejudecarea - în care, conform art. 405 din Codul de procedură penală, se aplică regulile privind judecarea în prima instanța, cu respectarea principiilor impuse de convenție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 403 alin. 1 și 3 și a art. 406 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Dragomir în Dosarul nr. 1.125/2002 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2003.