Decizia nr. 366/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Societatea Orhideea Gardens - S.R.L. din București în Dosarul nr. 17.199/3/2018 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 443D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât condiția evocării fondului în formularea unei cereri de revizuire a mai fost analizată de Curtea Constituțională.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 17.199/3/2018, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 . Excepția a fost invocată de Societatea Orhideea Gardens - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunțate într-o contestație la executare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile

art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865

sunt neconstituționale, deoarece prevăd faptul că revizuirea unei hotărâri definitive se poate exercita numai dacă acea hotărâre evocă fondul. Autoarea consideră că, raportat la cauza sa, ar fi injust să se considere că revizuirea hotărârii pronunțate în recurs este inadmisibilă pentru că nu face parte din categoria hotărârilor definitive care evocă fondul, de vreme ce există un înscris nou care, dacă ar fi fost cunoscut de către instanță, ar fi determinat o altă soluție - casare cu trimitere spre rejudecare.

6.

Autoarea apreciază că decizia instanței de casare cu trimitere spre rejudecare a evocat fondul dat fiind faptul că s-au fixat pentru instanța de fond, în rejudecarea cauzei, care aspecte ale cauzei să fie urmărite în mod obligatoriu, ceea ce înseamnă că instanța de recurs a analizat fondul raportului juridic dedus judecății. În legătură cu acest aspect, prevederile

art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

încalcă independența judecătorului care trebuie să rejudece în fond după casare și care trebuie să se conformeze indicațiilor date de instanța de recurs. În măsura în care

art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

permite instanței de control să stabilească, în mod impredictibil și fără prealabilă punere în discuție a părților, necesitatea administrării unor probe sau calificarea cererilor ori rezolvarea dată unor chestiuni de drept, este încălcat și dreptul la apărare.

7.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă dispozițiile

art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 . Din motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate reiese că aceasta critică doar teza finală a părții introductive a

art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865

în ceea ce privește sintagma „atunci când evocă fondul“. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:“.

12.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate Curtea reține că dispozițiile legale criticate au fost abrogate la data sesizării sale. Însă, având în vedere prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a reținut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor criticate, mai sus citate.

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 1 - Statul român , ale

art. 11

- Dreptul internațional și dreptul intern, ale

art. 20

- Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21

- Accesul liber la justiție, ale

art. 24 alin. (1)

privind dreptul la apărare și ale

art. 124 alin. (1)

și

(3)

privind înfăptuirea justiției. De asemenea, se invocă și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și ale

art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 , prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate, prin numeroase decizii, de exemplu,

Decizia nr. 76 din 21 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013, prin care a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt și numai din acest motiv, ce ține de specificul căii de atac, textul de lege criticat se referă la hotărâri pronunțate în recurs prin care se evocă fondul. Nu poate fi reținută, așadar, critica privind încălcarea accesului liber la justiție, întrucât, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, acesta nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Curtea a mai reținut că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice la care se referă impune ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii.

15.

De asemenea, prin

Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011, și

Decizia nr. 876 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 28 iulie 2010, Curtea a reținut că prevederile legale criticate sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu dispozițiile

art. 126 alin. (2)

și ale

art. 129 din Constituție , procedura de judecată și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituționale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin

Legea fundamentală

și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

16.

De asemenea, Curtea a constatat că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, are drept scop restabilirea adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile

art. 124 din Constituție

privind înfăptuirea justiției. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanțelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum și modul în care acestea pot fi probate. Din această perspectivă, prevederile legale criticate nu aduc atingere egalității în drepturi, accesului liber la justiție sau dreptului la un proces echitabil.

17.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

18.

În continuare, Curtea observă că nu poate fi reținută nici încălcarea dreptului la apărare, având în vedere că exercitarea oricărei căi de atac are loc în condițiile și termenele stabilite de legiuitor.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Orhideea Gardens - S.R.L. din București în Dosarul nr. 17.199/3/2018 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile

art. 322 teza finală a părții introductive din Codul de procedură civilă din 1865

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 iunie 2023.