Decizia nr. 460/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Costel Simion în Dosarul nr. 6.232/269/2018/a1 al Tribunalului Călărași - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.307D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 521 din 6 iulie 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea nr. 92/CO/CP din 1 august 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.232/269/2018/a1, Tribunalul Călărași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Costel Simion într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de autorul excepției împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară pronunțate în temeiul

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate, ce reglementează o ipoteză în care judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății în camera de consiliu, fără citarea părților, a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, încalcă dispozițiile constituționale invocate în prezenta cauză, întrucât procedura astfel reglementată este lipsită de oralitate, contradictorialitate și publicitate, standarde specifice dreptului la un proces echitabil și, totodată, dreptului la apărare. Se apreciază, de asemenea, că, pentru aceste motive, dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

contravin considerentelor de principiu reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 .

6.

Tribunalul Călărași - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 521 din 6 iulie 2017 , paragrafele 18-23. Se arată că, pentru aceleași considerente, nu poate fi reținută nici încălcarea prin textul criticat a prevederilor

art. 124 din Constituție . În ceea ce privește pretinsa contrarietate dintre prevederile legale criticate și considerentele

Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , se arată că această decizie a avut în vedere conținutul dispozițiilor

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

de la data pronunțării sale, dar că acesta a fost modificat de către legiuitor, ulterior pronunțării

Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014

și în acord cu soluția și considerentele acesteia. Pentru acest motiv, se arată că textul criticat nu încalcă prevederile constituționale ale

art. 147 .

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins: „Dacă nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la

art. 344 alin. (2)

și

(3)

și nici nu a ridicat din oficiu excepții, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății. Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.“

11.

Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 21 alin. (3)

cu privire la dreptul la un proces echitabil, ale

art. 24

referitoare la dreptul la apărare, ale

art. 124

privind înfăptuirea justiției și ale

art. 147

cu privire la deciziile Curții Constituționale.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, instanța de contencios constituțional pronunțând în acest sens mai multe decizii, dintre care

Decizia nr. 673 din 29 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 5 februarie 2020,

Decizia nr. 332 din 20 mai 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1088 din 15 noiembrie 2021, și

Decizia nr. 489 din 13 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1126 din 25 noiembrie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

13.

Prin

Decizia nr. 489 din 13 iulie 2021 , paragrafele 15-20, Curtea a reținut că procedura în fond a camerei preliminare a fost reglementată, ca regulă, într-o structură tripartită - etapa măsurilor premergătoare ( art. 344 din Codul de procedură penală ), etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate („Procedura în camera preliminară“ -

art. 345 din Codul de procedură penală ) și etapa soluționării camerei preliminare („Soluțiile“ -

art. 346 din Codul de procedură penală ). Prin excepție de la regula precitată, legiuitorul a stabilit, în vederea asigurării celerității procedurii în camera preliminară, ca, atunci când nu se invocă cereri sau excepții de către inculpat (personal sau prin apărător) ori nu se invocă excepții de către judecător, din oficiu, cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la expirarea termenului stabilit conform

art. 344 alin. (2)

și

(3) din Codul de procedură penală , judecătorul să treacă direct la etapa soluționării camerei preliminare și să dispună, prin încheiere, începerea judecății, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului. Aceasta întrucât părțile și persoana vătămată nu au formulat nicio obiecție (cerere/excepție) cu privire la aspectele menționate ce ar rezulta din actul de sesizare și nici judecătorul nu a invocat, din oficiu, vreo excepție, astfel încât să fie necesar a se dezbate în fața judecătorului, în contradictoriu, pretenții, apărări, susțineri. Curtea a reținut însă că încheierea prin care se dispune începerea judecății va fi comunicată părților, persoanei vătămate și procurorului în vederea formulării contestației, în temeiul

art. 347 din Codul de procedură penală

(în acest sens fiind soluția și considerentele

Deciziei nr. 18 din 17 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017), pentru asigurarea unui control de legalitate a acesteia. Așadar, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

condiționează atât prezența, în procedura de fond a camerei preliminare, în fața judecătorului, a părților și persoanei vătămate, cât și participarea procurorului de conduita procesuală manifestată în etapa măsurilor premergătoare de către inculpat, celelalte părți și persoana vătămată sau de judecătorul de cameră preliminară.

14.

Curtea a observat că, potrivit

art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală , copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părți și persoanei vătămate li se aduc la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile. Totodată,

alin. (3)

al

art. 344 din Codul de procedură penală

stabilește că, în cazurile prevăzute la

art. 90

din cod, referitoare la asistența juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu și stabilește, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

15.

În aceste condiții, Curtea a constatat că, drept urmare a comunicării actului de sesizare, așadar având posibilitatea de a analiza acest act și, eventual, studiind dosarul de urmărire la arhiva instanței, inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată pot verifica regularitatea sesizării instanței, competența acesteia, legalitatea probelor și a actelor de urmărire penală. Toate acestea constituie premise ale conduitei procesuale pe care inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată o vor manifesta în etapa măsurilor premergătoare din cadrul procedurii de cameră preliminară și în funcție de care se va declanșa ori nu etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate, așadar „procedura în camera preliminară“, reglementată de

art. 345 din Codul de procedură penală , care la

alin. (1)

prevede că „La termenul stabilit conform

art. 344 alin. (4) , judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate ori excepțiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părților și ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum și ale procurorului“. Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că legiuitorul a reglementat premisele în vederea exercitării de către inculpat, celelalte părți și persoana vătămată a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la contradictorialitate, în procedura de fond a camerei preliminare, prin aceasta fiind respectate drepturile și interesele legitime ale persoanelor implicate în această procedură, lipsa de diligență a acestora, atitudinea lor pasivă concretizată în neinvocarea vreunei excepții ori formularea vreunei cereri cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală neputând fi convertită într-un fine de neconstituționalitate a normei procesual penale criticate.

16.

Curtea a reținut că un element al principiului egalității armelor și al dreptului la un proces echitabil îl reprezintă contradictorialitatea. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că egalitatea armelor este o trăsătură inerentă a unui proces echitabil, ce presupune ca fiecărei părți să i se acorde posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu adversarul său (Hotărârea din 16 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 95). Dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un caz penal, că atât procurorului, cât și inculpatului trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoștință și de a putea aduce observații referitoare la toate probele prezentate sau la observațiile depuse de către cealaltă parte în vederea influențării deciziei instanței (Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunțată în Cauza Rowe și Davis împotriva Regatului Unit, paragraful 60). Legislația națională poate îndeplini această exigență în diverse maniere, dar metoda adoptată de aceasta trebuie să garanteze ca partea adversă să fie la curent cu depunerea observațiilor și să aibă posibilitatea veritabilă de a le comenta (Hotărârea din 28 august 1991, pronunțată în Cauza Brandstetter împotriva Austriei).

17.

Astfel, Curtea a constatat că - în condițiile în care părților și persoanei vătămate li se comunică actul de sesizare a instanței, acestea având posibilitatea reală de a formula cereri și de a invoca excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar, în măsura în care acestea sunt formulate, de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar, în cadrul unor dezbateri desfășurate oral, în procedura de fond a camerei preliminare, în condițiile

art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală

- norma procesual penală criticată nu contravine dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

18.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Costel Simion în Dosarul nr. 6.232/269/2018/a1 al Tribunalului Călărași - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Călărași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2023.