Decizia nr. 43/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 197 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Georgeta Cernea în Dosarul nr. 2.981/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 373D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 23 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.981/2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 197 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Georgeta Cernea într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Curtea de Apel București prin care a fost respinsă cererea autoarei excepției de neconstituționalitate de obligare a unor autorități publice de a lua măsurile solicitate de aceasta.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul legal criticat este neconstituțional, deoarece obligă partea să execute obligația de plată a taxei judiciare de timbru înainte ca instanța să stabilească admisibilitatea recursului.

6.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că egalitatea cetățenilor în fața legii, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil nu împiedică legiuitorul să reglementeze printre condițiile de judecată a recursului obligativitatea plății anticipate a taxei judiciare de timbru. Critica formulată în sensul că taxa judiciară de timbru ar trebui plătită numai după ce s-ar stabili că recursul este admisibil în principiu nu are, în opinia instanței, suport constituțional.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

9.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat în sensul constituționalității textului de lege criticat, astfel cum acesta a fost reținut în

Deciziile nr. 97 din 27 februarie 2014

și

nr. 710 din 27 octombrie 2015 , prin care instanța constituțională a statuat că dispozițiile

art. 197 din Codul de procedură civilă

sunt constituționale.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 197 din Codul de procedură civilă , republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următorul cuprins: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.“

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 21

privind accesul liber la justiție, astfel cum se interpretează potrivit

art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia critică dispozițiile

art. 197 din Codul de procedură civilă

din perspectiva plății anticipate a taxei judiciare de timbru, apreciind că aceasta ar trebui făcută la primul termen de judecată pentru a se evita situația în care justițiabilii trebuie să achite taxa judiciară de timbru pentru un proces rămas fără obiect. Referitor la această critică, Curtea reține că taxa judiciară de timbru reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești și se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege și se plătește anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege ( art. 1 ,

art. 32

și

art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013). Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor, iar cheltuielile ocazionate de înfăptuirea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit

art. 56 alin. (1) din Constituție , cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe stabilite în condițiile legii.

15.

În jurisprudența sa, Curtea a statuat că accesul liber la justiție, consacrat de

art. 21 din Constituție , nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, paragraful 33).

16.

De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o caracteristică a principiului accesului liber la justiție este aceea că el nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. Totodată, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, instanța europeană a reținut că instituirea unor taxe judiciare de timbru nu reprezintă o încălcare per se a dreptului de acces la instanțele judecătorești, fiind respinsă teza ce echivalează dreptul de acces la justiție cu gratuitatea actului de justiție. Statele membre trebuie să se asigure însă de faptul că sumele împovărătoare pentru posibilitățile financiare ale anumitor justițiabili nu reprezintă o restricție disproporționată, ce împiedică dreptul de acces la o instanță de judecată.

17.

În continuare, Curtea observă că în jurisprudența sa a mai reținut că plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, astfel încât obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora ( Decizia nr. 457 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015, paragraful 17). Considerații similare justifică sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată prevăzută de

art. 197 din Codul de procedură civilă , instituirea unei asemenea exigențe nefiind de natură să obstrucționeze, în sine, accesul liber la justiție.

18.

Curtea observă, de asemenea, că, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă ( art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 ). Totodată, se reține că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru pot fi restituite, la cererea petiționarului, în condițiile și situațiile prevăzute de

art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 .

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Georgeta Cernea în Dosarul nr. 2.981/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 197 din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 ianuarie 2017.