Decizia nr. 132/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Cătălin Cherecheș în Dosarul nr. 1.109/100/2016/a1.3 al Tribunalului Maramureș - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.208D/2016.

2.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, reținând că cerința reglementată de norma procesual penală criticată referitoare la proporționalitatea măsurii preventive decurge din cerința necesității acesteia, consacrată de

alin. (1) al art. 202 din Codul de procedură penală , cerințe care, coroborate, presupun existența unui echilibru între măsurile preventive privative de libertate și scopul urmărit în dispunerea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 23 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.109/100/2016/a1.3, Tribunalul Maramureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Cătălin Cherecheș cu ocazia verificării din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul enumeră mai multe dispoziții constituționale și convenționale, apreciind că orice comentarii, în susținerea excepției de neconstituționalitate, ar fi de prisos.

6.

Tribunalul Maramureș - Secția penală opinează că dispozițiile

art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală

sunt constituționale.

7.

Potrivit prevederilor art.

30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reținând că dispozițiile criticate sunt în favoarea persoanelor supuse unei măsuri preventive, întrucât obligă instanța să dispună o măsură proporțională cu gravitatea acuzației, ținând cont și de probele pe care se întemeiază aceasta.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală , cu următorul conținut: „Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.“

12.

Autorul excepției susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

referitor la principiile statului de drept,

art. 11 alin. (1)

și

(2)

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 16 alin. (1)

și (2)

referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor,

art. 20

- „Tratatele internaționale privind drepturile omului“,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 23 alin. (2) ,

(6) ,

(9)

și

(11)

privind libertatea individuală,

art. 24 alin. (1)

referitor la dreptul la apărare,

art. 52 alin. (1)

și (2)

privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei,

art. 53 alin. (1)

și (2)

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 124

- „Înfăptuirea justiției“ și

art. 126 alin. (6)

referitor la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ. Totodată, invocă și

art. 11

referitor la prezumția de nevinovăție și principiul legalității incriminării din

Declarația Universală a Drepturilor Omului , art. 14 referitor la egalitatea persoanelor în fața tribunalelor și curților de justiție, din

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și art. 6 paragrafele (1)

și

(2)

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că motivarea excepției cuprinde afirmații generale referitoare la necesitatea respectării dispozițiilor constituționale și convenționale menționate, fără a fi evidențiate aspecte de natură să circumscrie în mod rezonabil critica de neconstituționalitate și fără să se contureze argumente care să facă posibilă compararea reală a textului de lege criticat cu reperul constituțional și convențional invocat.

14.

Or, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a teoretizat existența unei anumite structuri a excepției de neconstituționalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat. Mai mult decât atât, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, soluția pronunțată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiției cuprinse în

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

15.

Având în vedere cele arătate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Cătălin Cherecheș în Dosarul nr. 1.109/100/2016/a1.3 al Tribunalului Maramureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureș - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 martie 2017.