Decizia nr. 145/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 36 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Eugeniu Florin Ilicea în Dosarul nr. 6.588/212/2015 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 177D/2016 al Curții Constituționale.

2.

La apelul nominal, răspunde personal autorul excepției. Lipsește partea Inspectoratul de Poliție Județean Constanța, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Inspectoratul de Poliție Județean Constanța a depus note scrise în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate. Precizează că dispozițiile legale criticate, care instituie obligația conducătorilor de autovehicule și persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate de a le purta în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, nu mai corespund condițiilor actuale privind circulația pe drumurile publice. De altfel, o asemenea obligație nu revine conducătorilor auto/călătorilor în cazul mijloacele de transport în comun, spre exemplu autobuzul. Susține că prevederile

art. 36 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului

deleagă regulamentului, act normativ cu forță juridică inferioară legii, stabilirea excepțiilor de la această obligație legală, ceea ce contravine dispozițiilor

art. 53 din Constituție , care permit restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți numai prin „lege“.

5.

Reprezentantul Ministerului Public invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 689 din 11 septembrie 2007

și

nr. 940 din 13 noiembrie 2012

și pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6.

Prin Încheierea din 1 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.588/212/2015, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 36 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

7.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Eugeniu Florin Ilicea într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

8.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile

art. 36 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt neconstituționale, deoarece obligația de purtare a centurii de siguranță încalcă dreptul fundamental la viață și principiul egalității în drepturi, instituind o restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți, care nu este conformă

art. 53 din Constituție . Astfel, în cazul de față, restrângerea nu este prevăzută de lege, ci prin ordonanță de urgență, iar excepțiile de la această regulă sunt prevăzute de regulamentul de aplicare a actului normativ, act normativ cu forță inferioară legii. Se mai susține că fiecare ocupant al unui autovehicul trebuie lăsat să aprecieze asupra beneficiilor și riscurilor pe care le presupune purtarea centurii de siguranță, dată fiind realitatea circulației pe drumurile publice, care implică și alte situații decât impactul dintre autovehicule sau dintre acestea și corpuri dure.

9.

Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu îngrădește drepturile garantate la nivel constituțional invocate de autorul excepției, în condițiile în care instituirea obligației de a purta centuri sau alte dispozitive de siguranță reprezintă exprimarea la nivel legislativ a principiului constituțional al siguranței persoanei, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că purtarea centurilor sau a dispozitivelor de siguranță reduce riscul producerii unor accidente mortale ori cu consecințe grave pe drumurile publice. Obligația instituită prin norma de lege criticată în sarcina conducătorilor de autovehicule și persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță sau omologate de a le utiliza reprezintă măsuri de ordin legislativ menite să asigure protejarea vieții, sănătății și integrității fizice a persoanelor. Această obligație este în acord cu exigențele Uniunii Europene în materie, concretizate în prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene din 16 decembrie 1991, de apropiere a legislațiilor statelor membre privind utilizarea obligatorie a centurii de siguranță în vehiculele cu o capacitate mai mică de 3,5 tone. Consiliul Uniunii Europene a considerat util să adopte o asemenea directivă pentru motivul precizat chiar în preambulul acesteia, și anume „întrucât dreptul intern cu privire la utilizarea obligatorie a centurii de siguranță diferă în mod considerabil de la un stat membru la altul și, întrucât, prin urmare, trebuie să fie armonizată utilizarea obligatorie a acesteia (...) pentru a se asigura o mai mare siguranță utilizatorilor căilor rutiere“. Reglementarea contestată prin prezenta excepție de neconstituționalitate este consecința obligației impuse statelor membre ale Uniunii Europene, prin dispozițiile art. 2 al directivei menționate, de a veghea ca șoferul și pasagerii care ocupă locurile în vehiculele aflate în circulație să poarte centura de siguranță.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că obligația conducătorului auto de a purta centura de siguranță în timpul deplasării pe drumurile publice este în deplin acord cu prevederile

art. 22 alin. (1) din Constituție

care garantează dreptul la viață, precum și la integritate fizică și psihică ale persoanei, instituirea acestei obligații înscriindu-se în categoria măsurilor luate de stat pentru îndeplinirea obligațiilor sale pozitive legate de intervenția sa activă pentru garantarea celor două drepturi menționate mai sus. Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, instituirea unor regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite neputând fi considerată o încălcare a acestui principiu. Astfel, în cazul de față, excepțiile instituite sunt determinate de starea de sănătate a sau specificul muncii unor persoane care conduc autovehiculul sau sunt pasageri.

Dispozițiile

art. 53 din Constituție

nu sunt încălcate prin prevederile legale criticate câtă vreme drepturile și libertățile expres menționate de către autorul excepției nu sunt înfrânte.

12.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 36 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt constituționale. Invocă deciziile Curții Constituționale

nr. 940 din 13 noiembrie 2012 ,

nr. 1.252 din 6 octombrie 2009 ,

nr. 752 din 12 mai 2009 ,

nr. 1.172 din 11 decembrie 2007

și reține că textul legal criticat reprezintă o măsură luată de stat în îndeplinirea obligației sale pozitive de a manifesta un rol activ în garantarea dreptului la viață și la integritate fizică și psihică a persoanei.

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părții Inspectoratul de Poliție Județean Constanța, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 36 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificate prin

art. I pct. 35 lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2014

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014, care au următorul cuprins: „Conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament“.

16.

În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 15

privind universalitatea,

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 22

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 36 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin mai multe decizii, spre exemplu,

Decizia nr. 689 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007,

Decizia nr. 1.172 din 11 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008,

Decizia nr. 752 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 7 iulie 2009,

Decizia nr. 1.252 din 6 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 9 noiembrie 2009 și

Decizia nr. 940 din 13 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 17 decembrie 2012, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate cu acest obiect.

18.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că dispozițiile

art. 36 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

prevăd obligația tuturor conducătorilor de autovehicule și a persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, text ce nu conține norme contrare principiului egalității în drepturi, prevăzut de

art. 16 din Constituție .

19.

Obligația prevăzută de normele legale criticate este instituită în mod obiectiv egal, în sarcina conducătorilor de autovehicule și persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță ori omologate de a le utiliza și reprezintă o măsură de ordin legislativ menită să asigure protejarea vieții, sănătății și integrității fizice a persoanelor, iar necesitatea impunerii unei astfel de obligații a fost dovedită de studii care au relevat că purtarea centurilor sau a dispozitivelor de siguranță reduce riscul producerii unor accidente mortale sau cu consecințe grave pe drumurile publice. Această obligație respectă exigențele Uniunii Europene, concretizate în prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene din 16 decembrie 1991 privind utilizarea obligatorie a centurilor de siguranță și a sistemelor de fixare a copiilor în scaune în vehicule, cu modificările ulterioare.

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curtea Constituțională, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21.

Distinct de acestea, Curtea reține că instituirea obligației conducătorilor de autovehicule și a persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate de a le purta în timpul circulației pe drumurile publice și a excepțiilor de la aceasta nu echivalează cu restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale în sensul dispozițiilor

art. 53 din Constituție , și, prin urmare, ipoteza normativă a textului din Legea fundamentală invocat nu are relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Eugeniu Florin Ilicea în Dosarul nr. 6.588/212/2015 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și constată că prevederile

art. 36 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport de criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanța - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 martie 2017.