Decizia nr. 180/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală cu referire la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din același act normativ
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală
cu referire la dispozițiile
art. 16 alin. (1) lit. f)
din același act normativ și ale
art. 3 din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală
și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Gerald Corneliu Gorduna în Dosarul nr. 4.128/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 549 D/2016.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a
Deciziei nr. 586 din 13 septembrie 2016 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 20 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.128/300/2005, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală
cu referire la dispozițiile
art. 16 alin. (1) lit. g)
din același act normativ și ale
art. 3 din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală
și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Gerald Corneliu Gorduna într-o cauză având are ca obiect, printre altele, stabilirea vinovăției autorului excepției pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută la
art. 215 alin. (3) din Codul penal din 1969.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, în prezenta cauză, partea civilă s-a constituit în această calitate în urmă cu 20 de ani, sub imperiul
Codului penal din 1969 , conform căruia împlinirea prescripției răspunderii penale nu avea ca efect lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, dar că, prin intrarea în vigoare a dispozițiilor criticate, acțiunea sa civilă este lăsată nesoluționată, fiind obligată să promoveze o nouă acțiune civilă la o instanță civilă. Se susține că, pentru aceste motive, textele criticate încalcă principiul previzibilității legii penale și dreptul la un proces echitabil.
6.
Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că, în cazul constatării intervenirii prescripției răspunderii penale, conform dispozițiilor
art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală
coroborate cu prevederile
art. 16 alin. (1) lit. f)
din același cod, instanța de judecată este obligată să lase nesoluționată acțiunea civilă. Or, chiar dacă partea vătămată are deschisă calea acțiunii civile, după lăsarea nesoluționată a acțiunii civile de către instanța de judecată, tot se pune problema încălcării dreptului la un proces echitabil, având în vedere durata mare de timp în care instanțele naționale se pronunță asupra cererilor de acordare a despăgubirilor civile. Se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, durata termenului rezonabil de soluționare a acțiunilor civile începe să curgă de la data formulării cererii de acordare a despăgubirilor. Or, cum formularea unei astfel de cereri are loc, de regulă, imediat după săvârșirea faptelor, lăsarea nesoluționată a acțiunii civile după împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale aduce atingere dreptului la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prevăzut la
art. 21 alin. (3) din Constituție
și
art. 6 din Convenție . Sunt invocate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, din 2 octombrie 2008, 22 ianuarie 2009 și 19 noiembrie 2009, pronunțate în cauzele Atanasova împotriva Bulgariei, Tonchev împotriva Bulgariei și Dinchev împotriva Bulgariei, prin care instanța europeană a reținut că nesoluționarea laturii civile în cazul prescripției răspunderii penale a încălcat dreptul de acces la justiție al reclamantului.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la
Decizia Curții Constituționale nr. 690 din 20 octombrie 2015 , considerându-se că este aplicabilă mutatis mutandis și în prezenta cauză.
9.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală , cu referire la cele ale
art. 16 alin. (1) lit. f)
din același act normativ, sunt neconstituționale, întrucât încalcă prevederile
art. 16 alin. (1) ,
art. 20
și
art. 21 alin. (3) din Constituție , precum și dispozițiile
art. 6 din Convenție . Se arată, în acest sens, că lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală în cazul constatării intervenirii prescripției determină partea civilă să se adreseze unei instanțe civile pentru soluționarea pretențiilor sale. Se susține că, în acest fel, dispozițiile legale criticate determină prelungirea nejustificată a procedurii de reparare a prejudiciilor create prin săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală, în privința cărora a intervenit prescripția răspunderii penale, și că această prelungire încalcă standardul termenului rezonabil de soluționare a cauzelor, specific dreptului la un proces echitabil, transformând, totodată, dreptul părții civile întrun drept teoretic și iluzoriu.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2),
ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile
art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală
cu referire la cele ale
art. 16 alin. (1) lit. g)
din același act normativ și ale
art. 3 din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală
și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, însă, că sunt criticate, în realitate, prevederile
art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală , cu referire la dispozițiile
art. 16 alin. (1) lit. f)
din același act normativ, în ceea ce privește lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale care, la data invocării excepției de neconstituționalitate, aveau următorul cuprins:
–
Articolul 16
alin. (1) lit. f) : „Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: [...] f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; [...]“;
–
Articolul 25
alin. (5) : „În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza
art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi ,
lit. e) ,
f) ,
g) ,
i)
și
j),
precum și în cazul prevăzut de
art. 486 alin. (2) , instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.“
13.
Dispozițiile
art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală
au fost modificate succesiv prin
art. II pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 286/2009 privind Codul penal,
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală,
precum și pentru completarea
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, și
art. II pct. 1 din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 13/2017
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 286/2009 privind Codul penal
și a
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 1 februarie 2017. Ulterior,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017
a fost abrogată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2017, astfel încât, în prezent, prevederile
art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală
au următorul cuprins: „În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza
art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi ,
lit. e) ,
f) ,
i)
și
j) , în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum și în cazul prevăzut de
art. 486 alin. (2) , instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă“.
14.
Având în vedere cele reținute de către Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate prevederile
art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală
cu referire la dispozițiile
art. 16 alin. (1) lit. f)
din același act normativ în ceea ce privește lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în forma în vigoare la data sesizării instanței de contencios constituțional.
15.
Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale
art. 11 alin. (2)
referitoare la dreptul internațional și dreptul intern,
art. 20 alin. (2)
cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului și
art. 21 alin. (3)
referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiilor
art. 6
și
7 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil și la legalitatea incriminării.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin
Decizia nr. 586 din 13 septembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.001 din 13 decembrie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală , cu referire la dispozițiile
art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , și a constatat că acestea sunt neconstituționale în ceea ce privește lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
17.
Potrivit prevederilor
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate a fost pronunțată pe data de 20 aprilie 2016, iar constatarea neconstituționalității textului criticat a intervenit, prin pronunțarea și publicarea
Deciziei nr. 586 din 13 septembrie 2016 , după data încheierii anterior referite, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală
cu referire la dispozițiile
art. 16 alin. (1) lit. f)
din același act normativ, în ceea ce privește lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea
Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).
18.
Potrivit dispozițiilor
art. 147 alin. (1)
și
(4) din Constituție , în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în cauză, instanța de judecată urmează să respecte
Decizia Curții Constituționale nr. 586 din 13 septembrie 2016 , atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, potrivit
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în temeiul deciziei anterior menționate prin care s-a admis excepția, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, cu respectarea dispozițiilor
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală
și a
Deciziei Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016.
19.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală
cu referire la dispozițiile
art. 16 alin. (1) lit. f) din același act normativ , în ceea ce privește lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, excepție ridicată de Gerald Corneliu Gorduna în Dosarul nr. 4.128/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.