Decizia nr. 211/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77^1 alin. (6) teza a doua din Codul fiscal , excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă în Dosarul nr. 18.124/4/2015 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 7D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care formulează concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că, din motivele de neconstituționalitate invocate și prin raportare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de judecată, rezultă că obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , în forma anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2015

privind modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal . Or, prin

Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014 , Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale și a constatat că sunt constituționale în măsura în care legea nu îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plății impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-și putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate. Față de aceste aspecte apreciază că excepția este inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Sentința civilă nr. 8.974 din 2 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 18.124/4/2015, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77^1 alin. (6) teza a doua din Codul fiscal , excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva încheierii de carte funciară prin care a fost respinsă cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra unui imobil pentru neîndeplinirea obligației de a face dovada achitării impozitului pe tranzacție.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor

art. 44 din Constituție

referitoare la protecția dreptului de proprietate privată, în măsura în care textul se interpretează în sensul că îl obligă pe dobânditorul dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească să facă dovada plății impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-și putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă. În acest sens, arată că, prin

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 6/2015

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal , au fost modificate dispozițiile

art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003

și a fost eliminată teza finală, care condiționa înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate de dovada achitării impozitului. Prin urmare, prin actul de modificare nu s-a menținut soluția legislativă criticată de instanță. Mai mult, prevederile

art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003

au fost abrogate prin prevederile

art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , iar dispozițiile abrogate au fost preluate în cadrul

art. 111 alin. (6)

din actul abrogator, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2015 . Or, se apreciază că intervenția Curții în aprecierea constituționalității unor norme juridice care și-au încetat existența ar fi contrară rolului și funcțiilor sale stabilite prin

Constituție , precum și principiului neretroactivității legii.

8.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a

art. 77^1 alin. (6) din Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare, este admisibilă, dispozițiile acestuia fiind constituționale în măsura în care legea nu îl obligă pe dobânditorul dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească să facă dovada plății impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-și putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 77^1 alin. (6) teza a doua din Codul fiscal . Însă, având în vedere critica de neconstituționalitate raportată la obiectul cauzei, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins: „Impozitul prevăzut la

alin. (1)

și

(3)

se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la

alin. (1)

și

(3) , se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la

alin. (1)

și

(3)

se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la

alin. (1)

și

(3)

și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.“

12.

Dispozițiile

art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

au fost modificate, fără a prelua soluția legislativă criticată, prin

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2015

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 14 aprilie 2015, având, în prezent, următorul conținut: „Impozitul prevăzut la

alin. (1)

și la alin.

(3) teza a doua

se calculează și se încasează de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se plătește până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost încasat. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la

alin. (1)

și

(3) , se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la

alin. (1)

și

(3)

se calculează și se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile/definitive și executorii a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. În cazul transferului prin executare silită impozitul datorat de contribuabilul din patrimoniul căruia a fost transferată proprietatea imobiliară se calculează și se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei.“

13.

Curtea reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2015 , întrucât încheierile de respingere și reexaminare au fost emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sectorul 4 la data de 22 ianuarie 2015, respectiv 19 februarie 2015, iar

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2015

a intrat în vigoare la data de 1 iunie 2015.

14.

Prin urmare, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , în forma anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2015

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal , întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauză în sensul

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

15.

În opinia instanței de judecată, autoare a excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 44

privind dreptul de proprietate privată.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

sunt constituționale în măsura în care legea nu îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plății impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-și putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate.

17.

Prin această decizie, Curtea a efectuat testul de proporționalitate dezvoltat în jurisprudența sa și a constatat, la paragraful 37, că măsura legislativă criticată, astfel cum a fost reglementată, nu apare ca păstrând un just echilibru cu scopul legitim urmărit din perspectiva relației existente între interesul general invocat și cel individual. Curtea a mai reținut că, prin condiționarea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit prin actul de adjudecare de îndeplinirea de către o altă persoană a obligației de plată a impozitului datorat, legiuitorul a încălcat această condiție de rezonabilitate și a afectat în mod direct dreptul de proprietate al adjudecatarului (paragraful 40). De asemenea, a reținut că statul are nu doar obligația negativă de a nu adopta măsuri care să afecteze proprietatea, ci și obligația pozitivă de a asigura, cu alte cuvinte, de a garanta dreptul de proprietate privată. Prin urmare, textul constituțional al

art. 44

determină, pe lângă obligația negativă a legiuitorului de a nu interveni printr-o dispoziție legislativă de stabilire a unei condiții excesive, în sensul de a împiedica titularul dreptului de proprietate de a se bucura de plenitudinea dreptului său, și o obligație pozitivă a acestuia de a asigura valorificarea acestui drept și de a proteja titularul dreptului de proprietate. Curtea a constatat că, din contră, legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația negativă de a nu interveni în dreptul de proprietate privată. În consecință, Curtea a reținut că, prin nerespectarea principiului proporționalității, s-a afectat însăși substanța dreptului de proprietate, măsura neputând fi calificată ca una de stabilire a conținutului și limitelor dreptului de proprietate, în sensul

art. 44 alin. (1) din Constituție .

18.

Distinct de cele arătate, prezenta cauză se referă la o situație în care transferul dreptului de proprietate se realizează prin hotărâre judecătorească, instanța de judecată - autoare a excepției de neconstituționalitate, solicitând Curții Constituționale să declare neconstituționalitatea textului legal criticat și pentru ipoteza referitoare la dobândirea unui imobil printr-o hotărâre judecătorească.

19.

Cu privire la această solicitare, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014 , paragraful 42, a constatat că, „având în vedere ansamblul reglementării normative a

art. 77^1 alin. (6) din Codul fiscal

din care face parte și norma legală criticată, pentru identitate de rațiune, cele statuate în prezenta decizie se aplică mutatis mutandis și în cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se realizează prin hotărâre judecătorească“.

20.

Curtea apreciază că soluția din

Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014 , în virtutea considerentului 42, se aplică mutatis mutandis și în privința hotărârilor judecătorești, astfel încât nu există niciun motiv pentru constatarea neconstituționalității soluției legislative criticate, ci, din contră, în aceste condiții, interpretarea textului

art. 77^1 alin. (6) teza finală din Codul fiscal , inclusiv în privința hotărârilor judecătorești, trebuie realizat ținând cont de soluția de principiu stabilită de Curtea Constituțională. Rezultă că, în cauză, se pune problema interpretării textului criticat prin prisma deciziei Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 697 din 27 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 905 din 7 decembrie 2015), activitate ce ține de sfera de competență a organelor administrative și judecătorești. Este vorba de un efect specific al deciziilor Curții Constituționale (cu privire la valența acestei noțiuni, a se vedea și

Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 16 iunie 2013), și nu o aplicare prin analogie a acesteia.

21.

Așadar, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea verifică conformitatea prevederilor legale criticate cu dispozițiile și principiile

Constituției , neintrând în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțe, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit

art. 126 alin. (1) din Constituție

„Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , în forma anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2015

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal , excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă în Dosarul nr. 18.124/4/2015.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 aprilie 2017.