Decizia nr. 542/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării

Tratatului dintre România și Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării

Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate , semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Lupsa Realini în Dosarul nr. 44.991/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.212D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Având cuvântul reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Sentința civilă nr. 3.160 din 17 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.991/3/2015, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 alin. (1) lit. a) ,

b)

și

c) din Legea nr. 164/2014 . Excepția a fost invocată de reclamantul Lupsa Realini în cadrul acțiunii de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de obligare a pârâtei Instituția Prefectului Municipiului București la emiterea hotărârii de acordare de despăgubiri în temeiul

Legii nr. 290/2003 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat, prin care se amână soluționarea cererilor de despăgubiri, contravine dispozițiilor

art. 16 ,

art. 21

și

art. 44 din Constituție , deoarece conduce la respingerea ca prematură a cererii de acordare de despăgubiri, formulate de persoana îndreptățită. Autorul excepției susține că „legea prevede o dublă condiționare din punct de vedere al termenelor de soluționare a cererilor de despăgubiri și, mai mult, o astfel de soluție ar încălca prevederile

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și

art. 1 din Primul Protocol adițional la această Convenție “.

6.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instituirea de către legiuitor a unor noi termene de soluționare a cererilor nu poate aduce atingere

art. 16 ,

art. 21

și

art. 44 din Constituție , așa cum a pretins reclamantul, egalitatea în drepturi a cetățenilor fiind necesar să se raporteze și la principiul tempus regit actum, accesul la justiție nu este împiedicat de noile dispoziții, iar dreptul de proprietate nu este absolut, putând face obiectul unor limitări, respectându-se principiul proporționalității. De asemenea, termenul maxim de 3 ani prevăzut pentru soluționarea cererilor poate fi considerat un termen rezonabil în raport cu numărul mare al cererilor ce necesită a fi soluționate. În acest sens invocă, de exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 173 din 29 martie 2016 . Totodată, instanța consideră că în cauza dedusă judecății nu pot fi incidente argumentele pentru care s-a admis excepția de neconstituționalitate cu privire la o altă lege cu caracter reparatoriu -

Legea nr. 165/2013 , prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 .

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederile legale criticate nu aduc atingere

art. 16 din Constituție , deoarece încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Or, dispozițiile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor destinatarilor săi, potrivit

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 . În acest sens invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 44 din 24 aprilie 1996 , referitoare la principiul egalității. Raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic, prin comparație cu acele persoane cărora li s-au soluționat cererile de despăgubire sau care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. În raport cu prevederile

art. 21 din Constituție , consideră că dispozițiile de lege criticate nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței judecătorești, atât în cazul în care este nemulțumită de soluția dată, cât și în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar termenul maxim de 3 ani prevăzut pentru soluționarea cererilor poate fi considerat un termen rezonabil în raport cu numărul mare al cererilor ce necesită a fi soluționate. Curtea Constituțională, în

jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005 , a statuat în mod constant că liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări. Competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești îi revine legiuitorului, fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 126 alin. (2) . În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 44 din Constituție , Guvernul consideră că, în speță, dreptul reclamantului nu este recunoscut, nefiind emisă decizia de validare, astfel că nu se poate reține că acesta are un „bun“ în sensul

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , nefiind incident

art. 44 din Constituție .

9.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere astfel cum a fost reținut în

Decizia Curții Constituționale nr. 347 din 24 mai 2016 , în sensul constituționalității dispozițiilor

art. 13 din Legea nr. 164/2014 .

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării

Tratatului dintre România și Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării

Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate , semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, având următorul conținut: „Comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare, au obligația de a soluționa, prin hotărâre, cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, după cum urmează:

a)

în termen de 9 luni, comisiile care mai au de soluționat un număr de până la 500 de cereri depuse în temeiul

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare;

b)

în termen de 18 luni, comisiile care mai au de soluționat un număr între 501 și 1.000 de cereri, depuse în temeiul

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare;

c)

în termen de 36 de luni, comisiile care mai au de soluționat un număr de peste 1.000 de cereri depuse în temeiul

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare.“

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în fața legii,

art. 21

privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată. De asemenea, se invocă prevederile

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , referitoare la dreptul la un proces echitabil, și ale

art. 1 din Primul Protocol adițional la această Convenție , privind protecția proprietății private.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 13 din Legea nr. 164/2014 , prin raportare la dispozițiile constituționale ale

art. 16 ,

art. 21

și

art. 44 , prin

Decizia nr. 347 din 24 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 12 august 2016.

15.

Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la

art. 16 din Constituție , Curtea a reținut, la paragraful 18 al acestei decizii, că principiul egalității „presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.“ (a se vedea

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, Curtea a reținut că „situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări“ (a se vedea

Decizia nr. 870 din 10 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008). Or, criteriul folosit de legiuitor în stabilirea unor termene diferite de soluționare a cererilor de acordare a despăgubirilor, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , este unul obiectiv, și anume numărul de cereri

nesoluționate de comisii, iar cu cât acest număr este mai mare, cu atât și termenul de soluționare este mai mare.

16.

Referitor la critica raportată la

art. 21 alin. (3) din Constituție

și la

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , privind dreptul la un proces echitabil, Curtea a reținut, la paragraful 19 al

Deciziei nr. 347 din 24 mai 2016 , că aceste norme din

Constituție

și din

Convenție

vizează termenul de soluționare a unei acțiuni în instanță, a unui „proces“; or, dispozițiile de lege criticate se referă la termenul de soluționare a cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 .

17.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 44 din Constituție

și ale

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , Curtea a reținut, la paragraful 20 al

Deciziei nr. 347 din 24 mai 2016 , că aceste dispoziții nu au aplicabilitate în cauză, deoarece

art. 13 din Legea nr. 164/2014

se referă la obligația comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998

și a

Legii nr. 290/2003 , de a soluționa, prin hotărâre, cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 . Or, nu se poate susține că simpla depunere a cererii de acordare a despăgubirilor a dat naștere unui drept de proprietate asupra despăgubirilor ori că aceasta reprezintă un „bun“ în sensul

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenție . De altfel, prin

Decizia nr. 865 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, paragraful 24, Curtea a reținut că normele de lege supuse controlului de constituționalitate stabilesc domeniul de aplicare a legii sub aspectul modalității de plată a despăgubirilor, fără a interfera cu privire la existența sau întinderea despăgubirilor deja stabilite prin deciziile de plată și hotărârile definitive emise în temeiul legilor reparatorii. Totodată, a arătat că deciziile definitive de plată a despăgubirilor (concretizate fie în hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea celor trei acte normative precizate, fie în deciziile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fie în hotărârile judecătorești definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor administrative de plată a despăgubirilor) au generat un drept de creanță asupra statului, care beneficiază de protecție constituțională, în condițiile

art. 44 din Legea fundamentală .

18.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lupsa Realini în Dosarul nr. 44.991/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării

Tratatului dintre România și Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării

Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate , semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2017.