Decizia nr. 186/2003

Costica Bulai - președinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (13) și ale

art. 139 din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Inspectoratul Școlar Județean din Sibiu în Dosarul nr. 5.192/2002 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, apreciind ca motivele de neconstituționalitate invocate de autorul excepției vizează, în principal, interpretarea și completarea dispozițiilor legale criticate, iar astfel, față de dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate este inadmisibila.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 ianuarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 5.192/2002, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (13) și ale

art. 139 din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Inspectoratul Școlar Județean Sibiu într-un litigiu de muncă având ca obiect recursul declarat de Clubul Copiilor și Elevilor Medias împotriva unei sentințe a Tribunalului Sibiu, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Ludwig Wilhelm, obligând pârâții la plata diferenței de spor pentru solicitare neuropsihica și spor de vechime.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile legale menționate sunt contrare "principiului fundamental prevăzut în Constituție care arata ca orice munca trebuie plătită". De asemenea, considera ca dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece, "chiar dacă art. 139 din lege arata ca persoanele angajate în învățământ, provenite din alte sectoare de activitate, în condițiile acestui articol, beneficiază de vechime în munca, ca vechime în învățământ, totuși aceste persoane nu pot beneficia de spor pentru suprasolicitare neuropsihica, deoarece nu au prestat munca efectiv la catedra". În continuare arata ca, deși "legiuitorul nu a sesizat aceasta coroborare gresita a art. 139 și

art. 50 alin. (13) din Legea nr. 128/1997 , aceste dispoziții nu pot rămâne în continuare nemodificate, deoarece s-ar crea o discriminare la nivelul cadrelor didactice angajate".

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile criticate sunt constituționale și nu conțin reglementări contradictorii. Totodată, arata ca autorul excepției nu a indicat nici o dispoziție constituțională care ar fi incalcata, ci doar "principiul fundamental prevăzut de Constituție care arata ca orice munca trebuie plătită".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate sunt în deplina concordanta cu prevederile constituționale.

Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile criticate, raportate la principiul egalității cetățenilor în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituție, sunt constituționale, întrucât "în situații diferite este posibil ca persoanelor care lucrează în învățământ (cadre didactice) sa li se aplice tratamente specifice, bazate pe reglementări diferite", invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 351/2001. Cu privire la pretinsa încălcare a "principiului constituțional conform căruia orice munca trebuie plătită", apreciază ca acest principiu nu este prevăzut de Constituție și nici nu rezultă din dispozițiile acesteia, motiv pentru care nu se pune problema constituționalității.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 50 alin. (13) și ale

art. 139 din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997), cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 50 alin. (13): "Personalul didactic beneficiază, la fiecare transa de vechime în învățământ, de un spor de 3% din salariul de baza, pentru suprasolicitare neuropsihica. Acest spor se include în salariul de baza.";

- Art. 139: "(1) Persoanele angajate în învățământ, provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada ca au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii și care ocupa un post didactic în aceasta specialitate, beneficiază de vechimea în munca, ca vechime recunoscută în învățământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale.

(2) Cetățenilor români care au lucrat în străinătate în învățământ sau în cercetare li se echivaleaza integral vechimea în învățământ. Includerea perioadelor lucrate în străinătate ca vechime în munca se va face conform legislației muncii în vigoare.

(3) Pentru personalul didactic care a fost salarizat din alte sectoare de activitate, reconstituirea vechimii în învățământ se face pe baza evidentelor instituțiilor de învățământ unde a lucrat efectiv."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

De asemenea, autorul excepției susține ca dispozițiile legale menționate sunt contrare "principiului fundamental prevăzut în Constituție care arata ca orice munca trebuie plătită".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca dispozițiile

art. 50 alin. (13) din Legea nr. 128/1997

prevăd aplicarea unui spor de suprasolicitare neuropsihica de 3% din salariul de baza pentru personalul didactic, la fiecare transa de vechime în învățământ. Totodată, dispozițiile art. 139 alin. (1) din același act normativ prevăd ca persoanele provenite din alte sectoare de activitate care fac dovada ca au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii și care ocupa un post didactic în aceasta specialitate beneficiază de vechimea în munca, ca vechime recunoscută în învățământ în vederea stabilirii drepturilor salariale.

Autorul excepției nu indica în mod expres textul constituțional pretins a fi încălcat prin dispozițiile legale criticate, dar precizează ca prin acordarea sporului pentru suprasolicitare psihică atât cadrelor didactice cu vechime efectivă în exercitarea profesiei, cat și celor provenite din alte sectoare de activitate se creează o discriminare pozitiva în favoarea acestora din urma. Având în vedere aceasta precizare, urmează ca examinarea excepției să se raporteze la art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

Curtea constata ca în cauza nu se poate retine neconstituționalitatea vreunuia dintre textele de lege criticate în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece nici unul dintre acestea nu cuprinde dispoziții de natura a fi aplicate neuniform. Astfel, reglementarea prevăzută în art. 50 alin. (13) din lege, prin care este instituit sporul pentru suprasolicitare psihică, se referă la personalul didactic, fără indicarea vreunei condiții de natura sa determine diferentieri în cadrul acestei categorii profesionale. La fel, dispozițiile art. 139 alin. (1) din lege, privind vechimea recunoscută în învățământ, se referă la persoanele angajate în învățământ provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada ca au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii și care ocupa un post didactic în aceasta specialitate, fără ca, în limitele acestei condiționari, să se facă vreo discriminare.

În ceea ce privește interpretarea și aplicarea prevederilor cuprinse în art. 139 alin. (1) din lege, Curtea retine ca aceasta problema nu este una de constituționalitate, ci de aplicare a legii, care se afla în competența exclusiva a instanței de judecată, asa cum reiese din dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Referitor la pretinsa încălcare a "principiului fundamental prevăzut în Constituție care arata ca orice munca trebuie plătită", Curtea constata ca acest principiu nu este prevăzut de dispozițiile constituționale și, ca atare, nu poate primi aceasta critica de neconstituționalitate.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (13) și ale

art. 139 din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Inspectoratul Școlar Județean din Sibiu în Dosarul nr. 5.192/2002 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2003.