Decizia nr. 160/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Horia Tudor Vuscan în Dosarul nr. 13.839/2002 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arata ca, asupra constituționalității dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, constatând ca acestea sunt constituționale.

În ceea ce privește dispozițiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, se apreciază ca aceste prevederi nu contravin textelor constituționale invocate în susținerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 13.839/2002, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Horia Tudor Vuscan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca, prin posibilitatea suspendării executării acordate prin ordonanța președințială, conform dispozițiilor art. 403 alin. 4 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, drepturile creditorului aflat în posesia unui titlu executoriu sunt grav incalcate. În acest mod sunt incalcate dreptul la apărare al creditorului, precum și principiul egalității în fața legii, în condițiile în care cererea se judeca fără citarea părților. Sunt incalcate astfel, în conceptia autorului excepției, dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 24 și 49 din Constituție.

Judecătoria Oradea considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția este neîntemeiată, întrucât măsurile dispuse prin ordonanța președințială au caracter vremelnic, iar urgenta acestora "este justificată de însuși scopul acestei proceduri ce consta din necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi și interese legitime". Pe de altă parte, suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanța președințială poate fi luată numai în cazuri urgente.

Avocatul Poporului considera, în esenta, ca excepția este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate nefiind contrare, în nici un mod, textelor constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate. De altfel, se arata în punctul de vedere al Avocatului Poporului, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra textelor legale criticate, stabilind ca acestea sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 4 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă:

"În cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanța președințială, până la soluționarea de către instanța a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol."

- Art. 581 din Codul de procedură civilă:

"Instanța va putea sa ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanța președințială se va introduce la instanța competența să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Ordonanța va putea fi data și fără citarea părților și chiar atunci când exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta și cu precădere. Pronunțarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."

În esenta, critica de neconstituționalitate se bazează pe susținerea ca cele doua texte din Codul de procedură civilă încalcă drepturile creditorului de a-și valorifica titlul sau executoriu ca urmare a posibilității instanței de a suspenda provizoriu executarea pe calea ordonanței președințiale, ceea ce contravine, în opinia autorului excepției, dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), care stabilesc ca România este stat de drept, ale art. 16 alin. (1), care prevăd ca "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", ale art. 24, care consacra dreptul la apărare, precum și ale art. 49, care stabilesc condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând textele de lege supuse controlului de constituționalitate, Curtea retine ca, potrivit art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, instanța are posibilitatea de a dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanța președințială, iar art. 581 din același cod reglementează condițiile de exercitare și procedura de judecată a ordonanței președințiale. Aceste reglementări nu contravin caracterului de stat de drept al României, consfintit de art. 1 alin. (3) din Constituție, întrucât, pe de o parte, unul dintre elementele esențiale ale acestui tip de stat îl constituie domnia legii, situație care, în cauza, nu se pune, întrucât reglementările criticate sunt cuprinse în lege, a carei respectare este obligatorie. Pe de altă parte, procedura instituită în cele doua texte criticate, parte integrantă a contextului legislativ în care este reglementată contestația la executare, este prevăzută în aplicarea dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege".

De asemenea, atât art. 403 alin. 4, cat și art. 581 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere prevederilor constituționale privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, deoarece dispozițiile legale criticate nu stabilesc discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație procesuala, fără nici o deosebire.

Este, totodată, nefondata critica pe care autorul excepției o face cu privire la încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituție, întrucât art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că "ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor". Pe de altă parte, însăși ipoteza prevăzută de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă se referă la o cerere de suspendare provizorie a executării, în cazuri urgente, până la soluționarea cererii de suspendare prevăzute la alin. 1 al aceluiași articol, care se judeca conform procedurii obișnuite și cu condiția depunerii unei cauțiuni stabilite de instanța ca o garanție împotriva unui eventual abuz de drept. Totodată, de esenta măsurilor prevăzute în cele doua texte de lege criticate depind caracterul provizoriu al suspendării executării și urgenta cazului care justifica măsura.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 49 din Constituție, Curtea constata ca acestea nu sunt incidente în cauza, întrucât ipoteza textului constituțional vizează restrangerea prin lege a unor drepturi fundamentale sau a unor libertăți prevăzute de Constituție. Or, este evident faptul ca art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă are un alt obiect, reglementand numai suspendarea provizorie a executării unui titlu executoriu, în cadrul procesual stabilit de lege.

Dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 76 din 20 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Totodată, prin Decizia nr. 281 din 29 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 13 decembrie 2002, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut ca aceste dispoziții legale nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituție "deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în situațiile menționate în ipoteza normei, neavând caracter discriminatoriu, egalitatea de tratament justificandu-se doar când subiectele de drepturi se găsesc în situații similare, situațiile diferite impunând soluții legislative diferite".

În legătură cu constituționalitatea dispozițiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă prin raportare la prevederile art. 24 din Constituție, Curtea constata ca s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 124 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 11 iunie 2002. Prin aceasta decizie s-a statuat ca, din coroborarea prevederilor constituționale ale art. 24 cu cele ale art. 128, referitoare la "Folosirea căilor de atac", și cu cele ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", rezultă ca reglementarea prin textul de lege criticat a unei proceduri speciale, prin care instanța de judecată poate ordonă măsuri vremelnice în cazuri grabnice, fără citarea părților, nu este contrară dreptului la apărare consacrat la art. 24 din Constituție.

Soluțiile pronunțate în cauzele respective și considerentele care au stat la baza acestora își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Horia Tudor Vuscan în Dosarul nr. 13.839/2002 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2003.