Convenția din 16 noiembrie 1972
privind protectia patrimoniului mondial, cultural și natural
prezumat în vigoare
-------
constatind ca patrimoniul cultural și patrimoniul natural sînt din ce în ce mai amenintate de distrugere nu numai datorita cauzelor obisnuite de degradare, dar și prin evolutia vietii sociale și economice care le agraveaza prin fenomene de alterare și de distrugere și mai grave,
considerind ca degradarea sau dispariția unui bun al patrimoniului cultural și natural constituie o diminuare nefasta a patrimoniului tuturor popoarelor lumii,
considerind ca ocrotirea acestui patrimoniu la scara naționala ramine adesea incompleta din cauza amplorii mijloacelor pe care le necesita și a insuficientei resurselor economice, stiintifice și tehnice ale tarii pe teritoriul careia se găsește bunul de salvgardat,
amintind ca actul constitutiv al organizației prevede că ea va sprijini menținerea, progresul și difuzarea cunoștințelor, veghind asupra conservarii și protectiei patrimoniului universal și recomandind popoarelor interesate conventii internationale în acest scop,
considerind ca recomandarile, rezolutiile și conventiile internationale existente privitoare la bunurile culturale și naturale demonstreaza importanța pe care o prezinta, pentru toate popoarele din lume, salvgardarea acestor bunuri unice și de neinlocuit, indiferent de poporul caruia ele apartin,
considerind ca unele bunuri din patrimoniul cultural prezinta o importanța excepționala care necesita protejarea lor ca parte din patrimoniul mondial al intregii omeniri,
considerind ca, față de amploarea și gravitatea noilor pericole care le ameninta, intregii colectivitati internationale îi revine sarcina de a participa la ocrotirea patrimoniului cultural și natural de valoare universala excepționala, prin acordarea unei asistente colective care fără a se substitui actiunii statului interesat o va completa în mod eficace,
considerind ca este indispensabil să se adopte în acest scop noi prevederi sub forma de conventii care să stabileasca un sistem eficient de protejare colectiva a patrimoniului cultural și natural de valoare universala excepționala, organizat intr-o formă permanenta și după metode stiintifice și moderne,
după ce a hotarit cu prilejul celei de-a XVI-a sesiuni a sa ca aceasta problema va forma obiectul unei conventii internationale,
adopta în aceasta a 16-a zi a lunii noiembrie 1972 prezenta convenție.
I. Definitii ale patrimoniului cultural și natural
*) Traducere
Conferinta generală a Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, intrunita la Paris, de la 17 octombrie la 21 noiembrie 1972, în cea de-a XVII-a sesiune,
Articolul 1
În spiritul prezentei conventii sînt considerate drept patrimoniu cultural:
- monumentele: opere de arhitectura, de sculptura sau de pictura monumentala, elemente sau structuri cu caracter arheologic, inscriptii, grote și grupuri de elemente care au o valoare universala excepționala din punct de vedere istoric, artistic sau științific;
- ansamblurile: grupuri de constructii izolate sau grupate, care, datorita arhitecturii lor, a unității și a integrarii lor în peisaj, au o valoare universala excepționala din punct de vedere istoric, artistic sau științific;
- siturile: lucrari ale omului sau opere rezultate din actiunile conjugate ale omului și ale naturii, precum și zonele incluzind terenurile arheologice care au o valoare universala excepționala din punct de vedere istoric, estetic, etnologic sau antropologic.
Articolul 2
În spiritul prezentei conventii sînt considerate ca patrimoniu natural:
- monumentele naturale constituite de formatiuni fizice și biologice sau de grupari de asemenea formatiuni care au o valoare universala excepționala din punct de vedere estetic sau științific;
- formatiunile geologice și fiziografice și zonele strict delimitate constituind habitatul speciilor animale și vegetale amenintate, care au o valoare universala excepționala din punct de vedere al stiintei sau conservarii;
- siturile naturale sau zonele naturale strict delimitate, care au o valoare universala excepționala din punct de vedere științific, al conservarii sau al frumuseții naturale.
Articolul 3
Fiecarui stat care participa la prezenta convenție îi revine datoria de a identifica și a delimita diferitele bunuri situate pe teritoriul sau, la care se referă art. 1 și 2 de mai sus.
II. Protectia naționala și protectia internationala a patrimoniului cultural și natural
Articolul 4
Fiecare din statele părți la prezenta convenție recunoaste ca, obligația de a asigura identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea și transmiterea către generatiile viitoare a patrimoniului cultural și natural la care se referă art. 1 și 2 și care este situat pe teritoriul sau, îi revine în primul rind. Se va stradui sa actioneze în acest scop atit prin propriul sau efort, în limita maxima a resurselor sale disponibile, cit și, cînd este cazul, prin intermediul asistentei și cooperarii internationale de care va putea beneficia, în special pe plan financiar, artistic, științific și tehnic.
Articolul 5
Pentru a asigura o ocrotire și o conservare cit mai eficienta și o valorificare cit mai intensa posibil a patrimoniului cultural și natural situat pe teritoriul lor și în condiții specifice fiecarei tari, statele părți la prezenta convenție se vor stradui în măsura posibilului:
a) sa adopte o politica generală prevazind atribuirea unei functii patrimoniului cultural și natural în viața colectiva și sa integreze ocrotirea acestui patrimoniu în programele de planificare generală;
b) sa infiinteze pe teritoriul lor, în măsura în care inca nu exista, unu sau mai multe servicii de ocrotire, de conservare și de valorificare a patrimoniului cultural și natural, prevăzute cu un personal corespunzător și dispunind de mijloace care să le permita sa indeplineasca sarcinile ce le revin;
c) sa extinda studiile și cercetarile stiintifice și tehnice și sa perfectioneze metodele de interventie care permit unui stat sa faca fața pericolelor care ameninta patrimoniul lui cultural sau natural;
d) sa ia masurile juridice, stiintifice, tehnice, administrative și financiare corespunzătoare pentru identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea și introducerea în circuit public a acestui patrimoniu; și
e) sa inlesneasca crearea sau dezvoltarea de centre naționale sau regionale de pregatire în domeniul ocrotirii, conservarii și valorificarii patrimoniului cultural și natural și sa încurajeze cercetarea stiintifica în acest domeniu.
Articolul 6
1. Respectind pe deplin suveranitatea statelor pe teritoriul cărora se afla patrimoniul cultural și natural mentionat în art. 1 și 2, fără a prejudicia drepturile reale, prevăzute de legislatia naționala, asupra patrimoniului respectiv, statele părți la prezenta convenție recunosc ca el constituie un patrimoniu universal la ocrotirea caruia întreaga comunitate internationala are datoria sa coopereze.
2. Statele părți se angajează, în consecința, și în conformitate cu prevederile prezentei conventii, să-și dea concursul la identificarea, ocrotirea, conservarea și valorificarea patrimoniului cultural și natural mentionat în paragrafele 2 și 4 ale art. 11, dacă statul pe teritoriul caruia se afla cere acest concurs.
3. Fiecare din statele părți la prezenta convenție se angajează sa nu ia în mod deliberat nici o măsura susceptibila sa dauneze direct sau indirect patrimoniului cultural și natural mentionat la art. 1 și 2, care se afla pe teritoriul altor state părți la aceasta convenție.
Articolul 7
În spiritul prezentei conventii, trebuie înțeles prin ocrotirea internationala a patrimoniului mondial, cultural și natural stabilirea unui sistem de cooperare și de asistența internationala avînd drept obiectiv sa ajute statele părți la convenție în eforturile pe care le depun pentru a proteja și identifica acest patrimoniu.
III. Comitetul interguvernamental pentru protectia patrimoniului mondial, cultural și natural
Articolul 8
1. Se infiinteaza pe linga Organizația Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura un comitet interguvernamental pentru protejarea patrimoniului cultural și natural de valoare universala excepționala denumit "Comitetul patrimoniului mondial". El se compune din 15 state părți la convenție, alese de statele părți la convenție intrunite în adunare generală în cursul sesiunilor ordinare ale Conferintei generale a Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura. Numărul statelor membre ale comitetului va fi marit la 21 incepind de la sesiunea ordinara a conferintei generale care va urma intrarii în vigoare a prezentei conventii pentru un numar de cel puțin 40 de state.
2. Alegerea membrilor comitetului trebuie să asigure o reprezentare echitabila a diferitelor regiuni și culturi din lume.
3. La sedintele comitetului asista cu vot consultativ un reprezentant al Centrului international de studii pentru conservarea și restaurarea bunurilor culturale (centrul din Roma), un reprezentant al Consiliului international al monumentelor și siturilor (ICOMOS) și un reprezentant al Uniunii internationale pentru conservarea naturii și resurselor ei (UICN), la care pot fi adaugati, la cererea statelor părți intrunite în adunare generală în cursul sesiunilor ordinare ale Conferintei generale a Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, reprezentantii altor organizații interguvernamentale sau neguvernamentale avînd obiective similare.
Articolul 9
1. Statele membre ale Comitetului patrimoniului mondial își exercită mandatul lor de la sfirsitul sesiunii ordinare a conferintei generale în cursul careia au fost alese pînă la sfirsitul celei de-a treia sesiuni ordinare urmatoare.
2. Cu toate acestea, mandatul unei treimi din membrii desemnați cu ocazia primei alegeri va expira la sfirsitul primei sesiuni ordinare a conferintei generale care urmeaza celei în cursul careia au fost aleși, iar mandatul unei a două treimi a membrilor desemnați în acelasi timp va expira la sfirsitul celei de-a doua sesiuni ordinare a conferintei generale care urmeaza celei în cursul careia ei au fost aleși. Numele acestor membri vor fi trase la sorti de către președintele conferintei generale după prima alegere.
3. Statele membre ale comitetului aleg, pentru a le reprezenta, persoane calificate în domeniul patrimoniului cultural sau al patrimoniului natural.
Articolul 10
1. Comitetul patrimoniului mondial adopta un regulament interior al său.
2. Comitetul poate în orice moment sa invite la sedintele sale organisme publice sau particulare, ca și persoane particulare, spre a le consulta asupra unor probleme speciale.
3. Comitetul poate să creeze organele consultative pe care le considera necesare pentru executarea sarcinilor sale.
Articolul 11
Fiecare din statele părți la prezenta convenție va prezenta, în măsura în care este posibil, Comitetului patrimoniului mondial un inventar al bunurilor din patrimoniul cultural și natural aflate pe teritoriul sau și susceptibile de a fi inscrise pe lista prevăzută la paragraful 2 al prezentului articol. Acest inventar, care nu este considerat ca exhaustiv, trebuie să cuprindă o documentatie asupra locului bunurilor respective și asupra interesului pe care ele îl prezinta.
2. Pe baza inventarelor prezentate de către state, conform paragrafului 1 de mai sus, comitetul stabileste, tine la zi și difuzeaza, sub numele de "lista a patrimoniului mondial", o lista a bunurilor patrimoniului cultural și patrimoniului natural, asa cum sînt ele definite la art. 1 și 2 ale prezentei conventii, pe care el le considera ca avînd o valoare universala excepționala pe baza criteriilor pe care le va stabili. O astfel de lista actualizata trebuie difuzata cel puțin la doi ani.
3. Înscrierea unui bun pe lista patrimoniului mondial nu poate să se faca decit cu consimtamintul statului interesat. Înscrierea unui bun situat pe un teritoriu care face obiectul unor revendicari de suveranitate sau de jurisdictie din partea mai multor state nu prejudeca cu nimic drepturile părților în litigiu.
4. Comitetul stabileste, actualizeaza și difuzeaza de fiecare data cînd imprejurarile fac acest lucru necesar, sub numele de "lista a patrimoniului mondial în pericol", o lista de bunuri care figurează pe lista patrimoniului mondial, pentru care s-a cerut asistența în cadrul prezentei conventii și pentru salvgardarea cărora sînt necesare lucrari mari. Aceasta lista va cuprinde o estimare a costului lucrărilor. Nu pot figura pe aceasta lista decit bunuri ale patrimoniului cultural și natural care sînt amenintate de pericole grave și precise ca: amenintarea de disparitie datorata unei degradari avansate, proiectele de mari lucrari publice sau private, o dezvoltare rapida urbana și turistica, distrugeri cauzate de modificari ale utilizarii sau ale proprietății, transformari profunde datorate unei cauze necunoscute, abandonari din diferite motive, conflicte armate incepute sau amenintind sa izbucneasca, calamitati și cataclisme, mari incendii, miscari seismice, alunecari de teren, eruptii vulcanice, modificari ale nivelului apelor, inundații, curenti violenti de maree. Comitetul poate, în orice moment, în caz de urgenta, sa procedeze la o noua inscriere pe lista patrimoniului mondial în pericol și sa difuzeze imediat aceasta inscriere.
5. Comitetul defineste criteriile pe baza cărora un bun al patrimoniului cultural și natural poate să fie inscris intr-una sau în alta din listele menționate la paragrafele 2 și 4 ale prezentului articol.
6. Înainte de a refuza o cerere de inscriere pe una din cele doua liste menționate la paragrafele 2 și 4 ale prezentului articol, comitetul va consulta statul parte pe teritoriul caruia se afla bunul din patrimoniul cultural sau natural de care este vorba.
7. Comitetul, cu acordul statelor interesate, coordonează și incurajeaza studiile și cercetarile necesare la intocmirea listelor menționate la paragrafele 2 și 4 ale prezentului articol.
Articolul 12
Faptul ca un bun din patrimoniul cultural și natural nu a fost inscris pe una sau cealalta din cele doua liste menționate la paragrafele 2 și 4 ale art. 11 nu va insemna nicidecum ca el nu are o valoare universala excepționala în alte scopuri decit cele care rezultă din înscrierea în aceste liste.
Articolul 13
1. Comitetul patrimoniului mondial primeste și studiaza cererile de asistența internationala formulate de statele părți la prezenta convenție referitoare la bunurile din patrimoniul cultural și natural aflate pe teritoriul lor, care figurează sau sînt susceptibile de a figura pe listele menționate la paragrafele 2 și 4 ale art. 11. Aceste cereri pot avea drept obiect ocrotirea, conservarea, valorificarea sau introducerea în circuit public a acestor bunuri.
2. Cererile de asistența internationala, conform paragrafului 1 al prezentului articol, pot avea ca obiect și identificarea bunurilor din patrimoniul cultural și natural definit la art. 1 și 2, cînd studii preliminare au permis să se stabileasca faptul ca aceste cercetari merita să fie continuate.
3. Comitetul hotaraste ce urmare se va da acestor cereri, stabileste, cînd este cazul, natura și importanța ajutorului sau și autorizeaza incheierea, în numele sau, a înțelegerilor necesare cu guvernul interesat.
4. Comitetul fixeaza o ordine a priorității interventiilor sale. El face aceasta tinind seama de importanța respectiva a bunurilor de salvgardat pentru patrimoniul mondial, cultural și natural, de necesitate de a asigura asistența internationala bunurilor celor mai reprezentative ale naturii sau ale geniului și istoriei popoarelor lumii și de urgenta lucrărilor de intreprins, de importanța resurselor statelor pe teritoriul cărora se gasesc bunurile amenintate și, în special, de măsura în care ele ar putea asigura salvgardarea acestor bunuri prin mijloacele lor proprii.
5. Comitetul întocmește, tine la zi și difuzeaza o lista a bunurilor pentru care s-a acordat o asistența internationala.
6. Comitetul decide modul de utilizare a resurselor din fondul creat conform art. 15 al prezentei conventii. El cauta mijloacele de sporire a resurselor și ia toate masurile necesare în acest scop.
7. Comitetul coopereaza cu organizațiile internationale și naționale, guvernamentale și neguvernamentale, avînd obiective similare celor din prezenta convenție. Pentru aplicarea programelor sale și pentru executarea proiectelor sale, comitetul poate să faca apel la aceste organizații, în special la Centrul international de studii pentru conservarea și restaurarea bunurilor culturale (centrul din Roma), la Consiliul international al monumentelor și siturilor (ICOMOS) și la Uniunea internationala pentru conservarea naturii și resurselor ei (UICN), ca și la alte organizații publice sau private și la persoane particulare.
8. Hotărîrile comitetului sînt luate cu o majoritate de două treimi a membrilor prezenți și votanti. Cvorumul este constituit de majoritatea membrilor comitetului.
Articolul 14
1. Comitetul patrimoniului mondial este asistat de un secretariat numit de către directorul general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura.
2. Directorul general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, folosind cit mai larg posibil serviciile Centrului international de studii pentru conservarea și restaurarea bunurilor culturale (centrul din Roma), ale Consiliului international al monumentelor și siturilor (ICOMOS) și ale Uniunii internationale pentru conservarea naturii și resurselor sale (UICN), în specificul competentelor și al posibilitatilor lor, pregătește documentația comitetului, ordinea de zi a sedintelor sale și asigura executarea hotărîrilor lui.
IV. Fondul pentru protectia patrimoniului mondial, cultural și natural
Articolul 15
1. Se creeaza un fond pentru protejarea patrimoniului mondial, cultural și natural de valoare universala excepționala, denumit "Fondul patrimoniului mondial".
2. Fondul este constituit ca fond de depozit, conform dispozițiilor regulamentului financiar al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura.
3. Resursele fondului sînt formate din:
a) contribuțiile obligatorii și contribuțiile voluntare ale statelor părți la prezenta convenție;
b) varsaminte, donatii sau legate, care vor putea fi facute de către:
i) alte state;
îi) Organizația Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, alte organizații din sistemul Natiunilor Unite, în special Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare și alte organizații interguvernamentale;
iii) organisme publice sau private, sau persoane particulare;
c) orice dobinzi produse de resursele fondului;
d) produsul colectelor și incasarilor de la manifestarile organizate în beneficiul fondului; și
e) toate celelalte resurse autorizate de regulamentul pe care îl va elabora Comitetul patrimoniului mondial.
4. Contribuțiile aduse fondului și celelalte forme de asistența puse la dispoziția comitetului nu pot fi folosite decit în scopurile stabilite de acesta. Comitetul poate să accepte contribuții care să nu fie folosite decit pentru un anumit program sau pentru un proiect special, cu condiția ca realizarea acestui program sau execuția acestui proiect sa fi fost hotarite de către comitet. Contribuțiile aduse fondului nu pot fi insotite de nici o condiție politica.
Articolul 16
1. Fără a renunta la orice alta contribuție voluntara complementara, statele părți la prezenta convenție se angajează sa verse în mod regulat, la fiecare doi ani, în Fondul patrimoniului mondial, contribuții al caror cuantum, calculat după un procentaj uniform aplicabil la toate statele, va fi hotarit de adunarea generală a statelor părți la convenție, intrunite în cursul sesiunilor Conferintei generale a Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura. Pentru a fi luata, aceasta hotărîre a adunarii generale necesita o majoritate a statelor părți prezente și votante, care nu au facut declaratia mentionata la paragraful 2 al prezentului articol. Contribuția obligatorie a statelor părți la convenție nu va putea depăși, în nici un caz, 1% din contribuția lor la bugetul ordinar al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura.
2. Totusi, orice stat la care se referă art. 31 sau art. 32 al prezentei conventii poate, în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa declare că nu se considera legat de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol.
3. Un stat parte la convenție, care a facut declaratia mentionata la paragraful 2 al prezentului articol, poate oricînd să-și retraga respectiva declaratie, notificînd aceasta directorului general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura. Totusi, retragerea declarației nu va avea efect asupra contributiei obligatorii datorate de acest stat decit incepind de la data adunarii generale urmatoare a statelor părți.
4. Pentru ca acest comitet să fie în măsura să-și prevada operațiunile sale într-un mod eficace, contribuțiile statelor părți la prezenta convenție, care au facut declaratia mentionata la paragraful 2 al prezentului articol, trebuie varsate în mod regulat, cel puțin la fiecare doi ani, și nu vor trebui să fie inferioare contribuțiilor pe care ar fi trebuit să le depuna dacă ar fi fost legate de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol.
5. Orice stat parte la convenție, care a intirziat cu plata contributiei sale obligatorii sau voluntare pentru anul în curs și pentru anul civil care l-a precedat, nu este eligibil în Comitetul patrimoniului mondial, aceasta prevedere neaplicindu-se la prima alegere. Mandatul unui astfel de stat, care este deja membru al comitetului, va expira în momentul oricarei alegeri prevăzute la art. 8 paragraful 1 al prezentei conventii.
Articolul 17
Statele părți la prezenta convenție iau în considerare sau favorizeaza crearea de fundatii sau de asociații naționale publice și private avînd ca scop de a incuraja liberalitati în favoarea protejarii patrimoniului cultural și natural definit la art. 1 și 2 ale prezentei conventii.
Articolul 18
Statele părți la prezenta convenție își vor da concursul la campaniile internationale de colecte care sînt organizate în beneficiul Fondului patrimoniului mondial cu sprijinul Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura. Ele sprijina colectele facute în acest scop de către organismele menționate la paragraful 3 al art. 15.
V. Condiții și modalități ale asistentei internationale
Articolul 19
Orice stat parte la prezenta convenție poate să ceara o asistența internationala în favoarea bunurilor din patrimoniul cultural sau natural de valoare universala excepționala situate pe teritoriul sau. El trebuie să alature la cererea sa informațiile și documentele prevăzute la art. 21 de care dispune și de care comitetul are nevoie pentru a lua hotărîrea sa.
Articolul 20
Cu excepția prevederilor paragrafului 2 al art. 13 ale alin. c) al art. 22 și ale art. 23, asistența internationala prevăzută de prezenta convenție nu poate fi acordată decit bunurilor din patrimoniul cultural și natural pe care Comitetul patrimoniului mondial a hotarit sau hotaraste să le inscrie pe una din listele menționate la paragrafele 2 și 4 ale art. 11.
Articolul 21
1. Comitetul patrimoniului mondial stabileste procedura examinarii cererilor de asistența internationala pe care este solicitat sa o acorde și precizeaza în special elementele care trebuie să fie cuprinse în cerere, care trebuie să descrie operațiunea ce este avuta în vedere, lucrarile necesare, o estimare a costului lor, urgenta lor și motivele pentru care resursele statului care solicită nu îi permit acestuia sa faca fața la totalul cheltuielilor. Cererile trebuie, de cite ori este posibil, să se bazeze pe avizul unor experti.
2. Din cauza unor lucrari care ar trebui intreprinse fără întîrziere, cererile care se intemeiaza pe calamitati naturale sau catastrofe trebuie examinate de urgenta și cu prioritate de către comitet, care trebuie să dispună de un fond de rezerva destinat unor astfel de eventualitati.
3. Înainte de a lua o hotărîre, comitetul efectueaza studiile și consultatiile pe care le considera necesare.
Articolul 22
Asistența acordată de Comitetul patrimoniului mondial poate lua urmatoarele forme:
a) studii asupra problemelor artistice, stiintifice și tehnice pe care le ridica protejarea, conservarea, punerea în valoare și reanimarea patrimoniului cultural și natural, asa cum este ele definit la paragrafele 2 și 4 ale art. 11 din prezenta convenție;
b) punerea la dispoziție de experti, tehnicieni și mina de lucru calificata pentru a asigura buna execuție a unui proiect aprobat;
c) formarea de specialisti de toate nivelurile în domeniul identificarii, ocrotirii, conservarii, punerii în valoare și reanimarii patrimoniului cultural și natural;
d) furnizarea de echipament pe care statul interesat nu îl poseda sau nu este în măsura sa-l procure;
e) împrumuturi cu dobinda mica, fără dobinda, sau care vor putea fi rambursate pe termen lung;
f) acordarea, în cazuri excepționale și în mod special motivate, de subventii nerambursabile.
Articolul 23
Comitetul patrimoniului mondial poate, de asemenea, sa acorde o asistența internationala unor centre naționale sau regionale de formare a specialistilor de toate nivelurile în domeniul identificarii, protejarii, conservarii, punerii în valoare și reanimarii patrimoniului cultural și natural.
Articolul 24
O asistența internationala de mare importanța nu poate fi acordată decit în urma unui studiu științific, economic și tehnic detaliat. Acest studiu va trebui sa ia în considerare tehnicile cele mai avansate de ocrotire, de conservare, de punere în valoare și de reanimare a patrimoniului cultural și natural și va trebui sa corespunda obiectivelor prezentei conventii. Studiul va cauta, de asemenea, mijloacele de a folosi în mod rational resursele disponibile în statul interesat.
Articolul 25
Finantarea lucrărilor necesare nu trebuie, în principiu, sa revina decit în mod parțial comunității internationale. Participarea statului care beneficiaza de asistența internationala trebuie să constituie o parte substantiala din resursele utilizate la fiecare program sau proiect, afară de cazul în care resursele sale nu-i permit acest lucru.
Articolul 26
Comitetul patrimoniului mondial și statul beneficiar stabilesc în acordul pe care îl incheie condițiile în care va fi executat un program sau proiect pentru care s-a acordat o asistența internationala în baza prevederilor prezentei conventii. Statului care primeste aceasta asistența internationala îi revine datoria de a continua sa ocroteasca, sa conserve și sa valorifice bunurile astfel salvgardate, conform condițiilor stabilite în acord.
VI. Programe educative
Articolul 27
1. Statele părți la prezenta convenție se straduiesc prin mijloace adecvate, mai ales prin programe de educare și informare, sa intareasca respectul și atasamentul popoarelor lor față de patrimoniul cultural și natural definit la art. 1 și 2 ale convenției.
2. Ei se angajează sa informeze pe scara larga publicul asupra pericolelor care ameninta acest patrimoniu și asupra acțiunilor intreprinse prin aplicarea prezentei conventii.
Articolul 28
Statele părți la prezenta convenție, care primesc o asistența internationala în baza convenției, iau masurile necesare pentru a face cunoscuta importanța bunurilor care au facut obiectul acestei asistente și rolul pe care aceasta din urma l-a avut.
VII. Rapoarte
Articolul 29
1. Statele părți la prezenta convenție vor indica în rapoartele pe care le vor prezenta la Conferinta generală a Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, la termenele și sub forma pe care aceasta le va stabili, prevederile legislative, reglementarile și alte măsuri pe care le-au adoptat pentru aplicarea convenției, precum și experienta pe care au obținut-o în acest domeniu.
2. Aceste rapoarte vor fi aduse la cunoștința Comitetului patrimoniului mondial.
3. Comitetul va prezenta un raport asupra activității sale la fiecare din sesiunile ordinare ale Conferintei generale a Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura.
VIII. Clauze finale
Articolul 30
Prezenta convenție a fost redactata în limbile engleza, araba, spaniola, franceza și rusa, cele cinci texte fiind în mod egal autentice.
Articolul 31
1. Prezenta convenție va fi prezentată spre ratificare sau acceptare statelor membre ale Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, conform procedurilor lor constitutionale respective.
2. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la directorul general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura.
Articolul 32
1. Prezenta convenție este deschisa aderarii oricărui stat membru al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, invitat sa adere la ea de către conferinta generală a organizației.
2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de adeziune la directorul general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura.
Articolul 33
Prezenta convenție va intra în vigoare după trei luni de la data depunerii celui de-al douazecilea instrument de ratificare, acceptare sau aderare, dar numai pentru statele care vor fi depus instrumentele lor respective de ratificare, acceptare sau aderare la această dată sau la o dată anterioara. Ea va intra în vigoare pentru orice alt stat după trei luni de la depunerea instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aderare.
Articolul 34
Prevederile care urmeaza se aplică statelor părți la prezenta convenție avînd un sistem constituțional federativ sau neunitar:
a) în ceea ce priveste prevederile acestei conventii a caror aplicare necesita o actiune legislativa a puterii legislative federale sau centrale, oblibațiile guvernului federal sau central vor fi aceleasi ca cele ale statelor părți care nu sînt state federative;
b) în ceea ce priveste prevederile acestei conventii a caror aplicare necesita o actiune legislativa a fiecaruia din statele, tarile, provinciile sau cantoanele constitutive, care nu sînt, în virtutea sistemului constituțional al federatiei, obligate sa ia măsuri legislative, guvernul federal va aduce, cu avizul sau favorabil, respectivele prevederi la cunoștința autorităților competente ale statelor, tarilor, provinciilor sau cantoanelor.
Articolul 35
1. Fiecare din statele părți la prezenta convenție poate denunta convenția.
2. Denuntarea va fi notificata printr-un instrument scris depus la directorul general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura.
3. Denuntarea va intra în vigoare la 12 luni de la primirea instrumentului de denuntare. Ea nu va modifica cu nimic oblibațiile financiare asumate de statul care face denuntarea, pînă la data la care retragerea intră în vigoare.
Articolul 36
Directorul general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura va informa statele membre ale organizației, statele nemembre menționate la art. 32, ca și Organizația Natiunilor Unite, asupra depunerii tuturor instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aderare, menționate la art. 31 și 32, ca și asupra denunturilor prevăzute de art. 35.
Articolul 37
1. Prezenta convenție va putea fi revizuita de Conferinta generală a Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura. Revizuirea nu va putea obliga, totusi, decit statele care vor deveni părți la convenția revizuita.
2. În cazul în care conferinta generală va adopta o noua convenție prevazind revizuirea totala sau parțială a prezentei conventii și afară de cazul în care noua convenție nu stabileste altfel, prezenta convenție va inceta să fie deschisa ratificarii, acceptarii sau aderarii, incepind de la data intrarii în vigoare a noii conventii revizuite.
Articolul 38
Conform art. 102 al Cartei Natiunilor Unite, prezenta convenție va fi înregistrată la Secretariatul Organizației Natiunilor Unite la cererea directorului general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura.
Întocmită la Paris, în a douazeci și treia zi a lunii noiembrie 1972, în doua exemplare autentice, purtind semnatura presedintelui conferintei generale, intrunita în cea de-a saptesprezecea sesiune a sa, și a directorului general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, care vor fi depuse în arhiva Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, și ale carei copii certificate pentru conformitate vor fi inaintate tuturor statelor menționate la art. 31 și 32, ca și Organizației Natiunilor Unite.
Textul care precede este textul autentic al convenției adoptat de Conferinta generală a Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura la cea de-a 17-a sesiune, care s-a tinut la Paris și care a fost declarata inchisa la 21 noiembrie 1972.
Drept pentru care și-au pus semnaturile, în 23 noiembrie 1972.
Președintele conferintei generale, Directorul general,
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.