Decizia nr. 215/2003

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, excepție ridicată de Ilie Barbu în Dosarul nr. 27/2003 al Judecătoriei Medias.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece egalitatea în drepturi presupune același regim sanctionator pentru situații asemănătoare, iar nu distincte, cum este cazul liberării condiționate și al suspendării condiționate a executării pedepsei, cum s-a făcut referire în motivarea excepției. Totodată, susține că nu sunt relevante în cauza dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 27/2003, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, ridicată de Ilie Barbu, inculpat în acel dosar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale menționate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 raportate la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la egalitatea armelor, precum și prevederilor art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Se motiveaza ca, potrivit textului art. 83 din Codul penal, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei are loc fără discuție și fără ca instanța să poată aprecia dacă, față de împrejurări, se impune sau nu revocarea măsurii, asa cum se prevede prin art. 61 din Codul penal, în cazul revocării liberării condiționate. Aceasta constituie, în opinia autorului excepției, o inegalitate de tratament, fiind afectat totodată și dreptul la apărare.

Judecătoria Medias apreciază ca dispozițiile art. 83 din Codul penal nu intră în contradictie cu art. 16, 20 și 24 din Constituție. Faptul ca norma penală în discuție are caracter imperativ, și nu dispozitiv ca în cazul art. 61 din Codul penal, nu este de natura sa atragă existenta unor discriminări, deoarece suspendarea condiționată este o alta instituție decât aceea a liberării condiționate, măsura ce se poate acorda numai după executarea unei fracțiuni de pedeapsa, în timp ce suspendarea condiționată a executării pedepsei se bazează pe încrederea în posibilitatea îndreptării condamnatului și pe punerea lui la încercare în acest scop. Regimul aplicării celor două măsuri este diferit și la fel sunt și consecințele. Egalitatea în drepturi și de tratament nu presupune același regim sanctionator stabilit de cele doua instituții, ci egalitatea în aplicarea legii penale și respectarea drepturilor procesuale ale părților, indiferent de calitatea lor. Egalitatea de sanse, la care se referă art. 6 din convenție, trebuie raportată la elementele prevăzute pentru o mai buna administrare a justiției, și nu la specificul reglementărilor din legea interna, iar eventualele neconcordante țin de aplicarea legii.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate nu creează nici privilegii, nici discriminări, neincalcand vreunul dintre criteriile egalității în drepturi, enumerate în art. 4 din Constituție. Se mai arata că nu se poate susține neconstituționalitatea dispozițiilor art. 83, prin raportare la art. 61 din Codul penal, deoarece cele doua articole prevăd măsuri diferite pentru situații diferite. În cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni, la condamnarea condiționată problema revocării măsurii se pune altfel decât la suspendare. În primul caz condamnatul executase o parte din pedeapsa, iar în cazul suspendării condamnatul nu numai că nu a executat pedeapsa, dar nici nu mai îndeplinește una dintre condițiile pentru care instanța a dispus inițial suspendarea executării pedepsei, și anume cea referitoare la scop [art. 81 alin. 1 lit. c) din Codul penal].

Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca neconstituționalitatea art. 83 din Codul penal față de art. 16 din Constituție nu poate fi reținută, întrucât liberarea condiționată și suspendarea executării pedepsei reprezintă instituții care aparțin unor procese diferite de individualizare a pedepsei. Instituțiile în cauza se aseamana numai în aparenta, prin faptul ca, în cazul suspendării condiționate, pedeapsa aplicată nu se mai executa, iar la liberarea condiționată nu se mai executa restul de pedeapsa. În realitate, acestea diferă și nu pot forma obiect de comparatie în vederea justificarii inegalitatii de tratament juridic între cele două categorii de condamnați. Egalitatea în drepturi și de tratament presupune același regim sanctionator pentru situații asemănătoare, iar nu distincte, cum este cazul celor două instituții. Inegalitatea reală, care rezultă din aceasta diferența, poate justifica reguli distincte, în funcție de scopul legii care le conține. În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 83 din Codul penal față de art. 24 din Constituție, se arata că nu se încalcă dreptul la apărare, întrucât inculpatul are posibilitatea de a-și valorifica pretențiile prin toate drepturile procesuale oferite de lege: de a avea un avocat, de a exercita căile de atac prevăzute de lege, de a ridica excepții procesuale, de a propune și administra probe noi. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate susține ca prin revocarea suspendării condiționate, în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni, se încalcă dreptul persoanei la judecarea cauzei în mod public și echitabil, într-un termen rezonabil, de o instanța independenta și impartiala.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 83 din Codul penal, conform cărora: "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpa, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplica sporul prevăzut de lege pentru recidiva."

Autorul excepției susține ca aceste dispoziții, care permit instanței sa dispună revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, fără sa examineze împrejurările care au determinat situația creata și fără a-i da posibilitatea să se apere, sunt neconstituționale, incalcand prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în fața legii, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare și ale art. 20 cu raportare la prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil. Se afirma ca, prin dispozițiile criticate, condamnatul cu suspendarea executării este discriminat, în ceea ce privește revocarea măsurii, în comparatie cu condamnatul liberat condiționat.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca este neîntemeiată.

Curtea retine ca dispozițiile art. 83 din Codul penal nu aduc atingere prevederilor constituționale privind egalitatea în fața legii, deoarece dispoziția legală criticata nu stabilește discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fără nici o deosebire. Rezultă că nu se poate vorbi de încălcarea egalității în fața legii, câtă vreme condamnatul cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se afla într-o situație juridică diferita de aceea a liberatului condiționat.

Este, totodată, nefondata critica pe care autorul excepției o face cu privire la încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituție, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, instanța dispune revocarea suspendării numai după ce condamnatul a fost judecat și condamnat definitiv pentru infracțiunea săvârșită și descoperită în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate. Prin urmare, condamnatul a avut posibilitatea să-și facă toate apărările în cursul acestui proces, astfel încât referirile autorului excepției la caracterul categoric al dispoziției de revocare, la încălcarea dreptului la apărare și la procesul echitabil sunt lipsite de temei. Astfel fiind, nu se poate susține nici încălcarea dispozițiilor art. 20 din Legea fundamentală cu raportare la prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Criticile de neconstituționalitate fiind neintemeiate, excepția urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, excepție ridicată de Ilie Barbu în Dosarul nr. 27/2003 al Judecătoriei Medias.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2003.