Decizia nr. 258/2003

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Sorin Barbulea în Dosarul nr. 18.597/2001 al Judecătoriei Sectorului IV București.

La apelul nominal răspund autorul excepției și partea Didina Nicolae Balas, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției solicita admiterea acesteia astfel cum a fost motivată în concluziile scrise depuse la dosar, apreciind ca dispozițiile legale criticate încalcă principiul egalității, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și dreptul la apărare, consfintit de art. 24 alin. (1) din Constituție.

Partea Didina Nicolae Balas, apreciind ca dispozițiile art. 206 din Codul penal nu contravin prevederilor constituționale invocate, solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece se instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fără nici o deosebire. Totodată, arata că nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție, referitoare la dreptul de apărare, întrucât inculpatul beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale, în deplin acord cu prevederile constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 18.597/2001, Judecătoria Sectorului IV București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, ridicată de Sorin Barbulea, inculpat într-un proces de calomnie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arata ca "dispozițiile art. 206 din Codul penal privind săvârșirea infracțiunii prin orice mijloace aduc atingere dreptului la apărare consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituție, întrucât cererea de recuzare pentru care s-a formulat plângere împotriva sa, plângere având ca obiect săvârșirea infracțiunii de calomnie, reprezintă o exercitare a dreptului la apărare, drept care nu poate fi îngrădit prin legea penală". Totodată, autorul excepției susține ca sintagma "prin orice mijloace" încalcă și principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, având în vedere ca "în

art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 " se prevede că "avocatul nu poate răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris în fața instanței de judecată în legătură cu apărarea".

Judecătoria Sectorului IV București considera ca excepția este nefondata. În acest sens, se arata ca dreptul la apărare nu poate fi exercitat prin săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, cu exonerarea părții de răspundere penală, astfel încât nu exista contradictie între dispozițiile art. 206 din Codul penal, privind săvârșirea calomniei prin orice mijloace, și prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție, care garantează dreptul la apărare. În opinia instanței este neîntemeiată și susținerea autorului excepției în sensul că prin expresia "orice mijloace" s-ar crea o situație de inferioritate pentru parte în raport cu un apărător, în condițiile în care acesta din urma, prin

art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 , republicată, nu este aparat de răspundere penală în cazul săvârșirii unor fapte de natura penală în cauza în care este angajat. Prin urmare, dispozițiile art. 206 din Codul penal nu încalcă principiul egalității în fața legii și autorităților publice, prevăzută în art. 16 alin. (1) din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca fiind neîntemeiată critica privind neconstituționalitatea art. 206 din Codul penal, în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece sintagma "prin orice mijloace", cuprinsă în art. 206 din Codul penal, nu creează privilegii sau discriminări. Dispozițiile legale criticate nu contravin nici art. 24 alin. (1) din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, deoarece inculpatul beneficiază și în acest caz de toate drepturile și garanțiile procesuale privind dreptul la apărare. În plus, art. 207 din Codul penal reglementează proba verității, ca mijloc pus la dispoziția inculpatului pentru a dovedi ca fapta săvârșită de el nu constituie calomnie.

Avocatul Poporului arata ca dispozițiile art. 206 din Codul penal sunt constituționale. Se susține ca avocatul care face afirmații calomnioase, în susținerea apărării părții pe care o reprezintă, va putea fi tras la răspundere penală, dacă nu va putea face proba verității, deci nu poate fi reținută o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 alin. (1). Dispozițiile art. 206 din Codul penal nu încalcă dreptul la apărare, nici accesul liber la justiție, deoarece inculpatul are posibilitatea de a-și valorifica pretențiile prin toate drepturile procesuale oferite de lege. Pe de altă parte, dreptul la apărare nu poate fi exercitat prin săvârșirea unor infracțiuni, cu exonerarea de răspundere penală, asa încât nu poate fi reținută vreo contradictie între dispozițiile art. 206 din Codul penal privind săvârșirea faptei prin orice mijloace și prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție, care garantează acest drept constituțional. Nu trebuie lezata demnitatea vreunei persoane în numele dreptului la apărare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 206 din Codul penal, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2002, dispoziții care prevăd ca: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate.

Împăcarea părților inlatura răspunderea penală."

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constata ca, deși este criticat art. 206 din Codul penal în întregul său, din motivarea excepției rezultă ca aceasta critica vizează doar dispoziția din alin. 1 referitoare la săvârșirea faptei prin orice mijloace. În consecința, controlul de constituționalitate exercitat în prezenta cauza se va limita la aceasta dispoziție legală.

În opinia autorului excepției, sintagma "prin orice mijloace" cuprinsă în textul criticat este contrară prevederilor constituționale ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților, coroborate cu art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, precum și ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție. În motivarea susținerilor sale, autorul excepției arata ca afirmatiile făcute de el în fața instanței, ca mijloc de apărare, au fost considerate calomnioase în baza sintagmei amintite, contrar prevederilor art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Totodată, el susține ca sintagma menționată conduce la o discriminare a părții care se apara singura în instanța, în comparatie cu avocatul care, în opinia sa, este aparat de răspundere pentru afirmatiile făcute în fața instanței, potrivit dispozițiilor

art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată. În fine, aceasta incoerenta a legislației este contrară, conchide autorul excepției, și prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție, referitoare la statul de drept.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Curtea retine ca sintagma "prin orice mijloace" din conținutul incriminării calomniei nu contravine nici unei prevederi constituționale, deoarece afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate cu privire la o persoană, care, dacă ar fi adevarata, ar atrage asupra acesteia consecințele periculoase menționate în text, constituie în toate cazurile infracțiunea de calomnie. Afirmatia autorului excepției în sensul că avocatul ar fi aparat de răspundere penală pentru calomnie este inexactă, asa încât nu poate fi vorba de vreo discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituție.

Este, totodată, nefondata critica pe care autorul excepției o face cu privire la încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituție, deoarece acest drept constituțional poate fi exercitat numai prin mijloace legale. Pe de altă parte, dacă afirmatiile calomnioase au fost făcute în apărarea unui interes legitim, inculpatul se poate apara făcând proba verității afirmațiilor sau imputarilor, iar proba verității constituie o cauza care inlatura caracterul penal al faptei.

Criticile de neconstituționalitate fiind neintemeiate, excepția urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Sorin Barbulea în Dosarul nr. 18.597/2001 al Judecătoriei Sectorului IV București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2003.