Decizia nr. 223/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Sititech" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 13.723/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La dosarul cauzei a fost depusa o cerere prin care autoarea excepției solicita acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere prevederile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu se opune acordării unui nou termen de judecată.

Ținând seama de prevederile

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază cererea de amânare ca fiind neîntemeiată și, prin urmare, dispune respingerea ei.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibila, arătând ca textul de lege criticat a fost abrogat ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

Ordonanța Guvernului nr. 34/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 13.723/2002, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Sititech" - S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prin instituirea unei amenzi contravenționale pentru nerespectarea termenelor reglementate prin textul de lege criticat, statul intervine în relațiile de afaceri dintre partenerii privati, ingradind dinamismul, libera inițiativă și chiar asumarea riscului, elemente definitorii pentru activitatea de comerț, în cadrul unei economii de piața moderne. Se arata ca este dificil de realizat o selecție a partenerilor de afaceri în ceea ce privește solvabilitatea lor sau buna-credința, existând numerosi factori ce concura la crearea unor situații nefavorabile, sancționate în mod incorect de lege.

Judecătoria Sectorului 2 București apreciază ca excepția este neîntemeiată, întrucât dispozițiile

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

nu intră în contradictie cu prevederile constituționale cuprinse în art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție. Se menționează că ratiunea dispozițiilor criticate rezida în faptul ca ele sunt stabilite în vederea consolidării regimului valutar și intaririi disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, ceea ce este în deplina concordanta cu obligația statului de a proteja interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul arata ca prevederile legale criticate nu contravin principiului constituțional potrivit căruia, în cadrul economiei de piața, statul trebuie să asigure libertatea comerțului și protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară. Astfel, susținerile autoarei excepției sunt considerate ca fiind nefondate, întrucât, pe de o parte, activitatea de comerț internațional a agenților economici se desfășoară pe baza autonomiei lor juridice, iar pe de altă parte, este necesar ca aceasta activitate să respecte interesul public în cadrul economiei naționale.

Prin urmare, unele restrangeri, condiționari sau măsuri protectioniste, pe care statul le impune prin lege, nu reprezintă de fapt atingeri aduse existenței dreptului sau libertății și nici intereselor private, care se integreaza într-un cadru general, cel al interesului public.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995. Textul legal criticat are următorul conținut:

- Art. IV pct. 7: "În vederea consolidării regimului valutar în vigoare și intaririi disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: [...]

7. În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale reprezentând:

- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;

- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;

- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.

În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.

În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la

art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50%."

Autoarea excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;"

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca, ulterior sesizării sale,

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

a fost abrogată prin

Ordonanța Guvernului nr. 34/2003

privind măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agenților economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003, prevederile textului de lege criticat incetandu-și aplicarea de la data de 1 februarie 2003.

Fața de aceasta situație, devin aplicabile dispozițiile

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, conform cărora Curtea Constituțională poate decide numai asupra actelor normative în vigoare. Constatând însă ca, la data sesizării sale,

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

era în vigoare, Curtea urmează sa respingă excepția de neconstituționalitate ca devenită inadmisibila.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Sititech" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 13.723/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2003.