Decizia nr. 204/2003

Costica Bulai - președinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Lavinia Panaite și Viorica Luchian în Dosarul nr. 8.897/2002 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal sunt prezenți Viorica Luchian, personal, și Lavinia Panaite, prin mandatar, lipsind Tofana Selaru, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Viorica Luchian solicita admiterea excepției pentru aceleași motive pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând ca textul de lege criticat consacra efectul constitutiv de drept real al înscrierii în cartea funciară, astfel ca prin aceasta înscriere dreptul real devine opozabil terților,

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 8.897/2002, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Lavinia Panaite și Viorica Luchian.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin ca prevederile criticate, condiționand transmiterea dreptului de proprietate de la instrainator la dobanditor de înscrierea în cartea funciară, încalcă prevederile art. 41 și ale art. 135 din Constituție, prin care se garantează dreptul de proprietate, dat fiind că nu se recunoaște dreptul părților "de a decide liber în ceea ce privește proprietatea și de a dispune liber".

Instanța de judecată apreciază ca "înscrierea unui drept real în Cartea funciară nu vine în contradictie cu dispozițiile art. 41 și art. 135 din Constituție, care garantează dreptul de proprietate; dimpotriva, aceasta înscriere îl apara pe dobanditor de o eventuala evicțiune totală sau parțială din partea vreunui vânzător de rea-credința, mai ales ca prin înscriere dreptul real devine opozabil, fiind vorba de a apara drepturile reale ale titularilor".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând ca art. 17 și 18 din Decretul-lege nr. 115/1938 consacra efectul constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară ca unul dintre principiile fundamentale ale cărților funciare.

Avocatul Poporului apreciază, de asemenea, ca textele criticate sunt constituționale.

Decretul-lege nr. 115/1938

nu cuprinde, prin art. 17, o reglementare contrară unor principii constituționale, ci stabilește principiul constitutiv de drept real al înscrierii, "prin care legiuitorul a urmărit tocmai apărarea și garantarea drepturilor reale ale titularilor".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Textul

art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, care face obiectul excepției de neconstitutinalitate, este următorul:

"Drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care da și cel care primește dreptul este acord de voința asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.

Drepturile reale se vor stinge numai dacă radierea s-a înscris în cartea funciară cu consimțământul titularului; consimțământul nu va fi de trebuinta dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere sau prin moartea titularului."

Autorul excepției susține ca acest text contravine art. 41 și 135 din Constituție.

Examinând motivele de neconstituționalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmând a fi respinse.

Decretul-lege nr. 115/1938 , care consacra principiul efectului constitutiv de drept real al înscrierii în cartea funciară ca unul dintre principiile esențiale ale publicității drepturilor reale în sistemul cărților funciare, se mai aplica temporar, urmând să își înceteze aplicabilitatea, potrivit dispozițiilor

art. 72 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , după definitivarea lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară la nivelul întregii tari.

În ceea ce privește publicitatea imobiliară,

Legea nr. 7/1996

generalizeaza, pe cuprinsul întregii tari, sistemul ce urmează regulile cărților funciare, înscrierea în cartea funciară nemaiavand decât efecte de opozabilitate, ca și registrele de transcripțiuni și inscriptiuni din Vechiul Regat.

Curtea constata că nu exista nici un fel de incompatibilitate între prevederile criticate și protecția dreptului de proprietate privată imobiliară; dimpotriva, aplicarea prevederilor legale respective asigura securitatea dinamica a circuitului civil și contribuie la ocrotirea dreptului de proprietate imobiliară. Lipsa de diligenta a acestora de a-și intabula la timp drepturile reale imobiliare dobândite nu poate constitui un motiv de a declara acest text neconstitutional.

De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 , Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 129 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, statuand ca aceste texte sunt constituționale.

Curtea constata ca soluția din decizia citata este pe deplin valabilă și în cauza de fața, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Lavinia Panaite și Viorica Luchian în Dosarul nr. 8.897/2002 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2003.