Decizia nr. 873/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3) și (4) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Niță Erdely Harko și Larisa Ștefania Niță Erdely Harko în Dosarul nr. 19.932/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 806D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției Ștefan Niță Erdely Harko, asistat de apărătorul ales Valentin Epure, care reprezintă și pe autoarea excepției Larisa Ștefania Niță Erdely Harko, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în fața Judecătoriei Sectorului 1 București.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune, în principal, concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât, potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite nr. XVII din 19 martie 2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008), hotărârile pronunțate în procedura plângerii împotriva soluțiilor procurorului nu sunt supuse revizuirii. În subsidiar, pe fondul cauzei, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu există discriminare în condițiile în care situația juridică a inculpatului nu se poate compara cu cea a persoanei vătămate. Arată că, în speță, remediul îl constituie revocarea ordonanței procurorului și redeschiderea urmăririi penale, în temeiul art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală, soluție ce corespunde revizuirii pentru cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din același cod.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 15 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 19.932/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3) și (4) teza întâi din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ștefan Niță Erdely Harko și Larisa Ștefania Niță Erdely Harko cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire formulate împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul prin care a fost admisă în parte plângerea împotriva unei soluții de neurmărire date de procuror.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 453 alin. (3) și (4) teza întâi din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție, întrucât hotărârile judecătorești favorabile inculpatului, cum ar fi cea de achitare sau de respingere a plângerii formulate împotriva soluțiilor de neîncepere a urmării penale, nu sunt supuse revizuirii pentru motivele prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. a) și f) din Codul de procedură penală. Consideră că restrângerea sferei persoanelor care pot invoca cele două cazuri de revizuire menționate numai la persoana condamnată și la cea față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei creează discriminare între persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală, pe de o parte, și persoana vătămată și celelalte părți din procesul penal, pe de altă parte. În acest sens, arată că vechiul Cod de procedură penală recunoștea, prin dispozițiile art. 394, 396 și 408^2, tuturor părților din proces dreptul de a introduce cerere de revizuire, inclusiv pentru motivele de revizuire conținute, în prezent, de art. 453 alin. (1) lit. a) și f) din Codul de procedură penală, iar modificarea soluției legislative nu se justifică în niciun mod.

7. Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile art. 453 alin. (3) și (4) teza întâi din Codul de procedură penală nu aduc atingere egalității în drepturi și liberului acces la justiție, întrucât, pe de o parte, părțile din procesul penal se află în situații juridice diferite, iar, pe de altă parte, reglementarea de către legiuitor a condițiilor de exercitare a unui drept nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia. Totodată, textele de lege criticate sunt norme de procedură, iar potrivit art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituționale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea principiilor consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte. În acest sens, face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 1.592/2010 .

8. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Arată că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste prevederi constituționale conferă legiuitorului competența exclusivă de a stabili procedura de judecată și îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, așa cum este și cazul reglementării exprese și limitative a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea. Consideră că dispozițiile art. 453 alin. (3) și (4) teza întâi din Codul de procedură penală nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, fiind constituțională instituirea, prin dispozițiile de lege criticate, a unor reguli speciale în ceea ce privește revizuirea, atâta timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. (3) și (4) teza întâi din Codul de procedură penală, modificate prin

art. 102 pct. 272 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins: "(3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.

(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal [...]."

13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză ce are ca obiect o cerere de revizuire formulată împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, prin care a fost admisă în parte plângerea împotriva unei soluții de neurmărire dispuse de procuror.

15. Autorii excepției critică faptul că dispozițiile art. 453 alin. (3) și (4) teza întâi din Codul de procedură penală nu permit și persoanei vătămate să ceară revizuirea unei hotărâri penale definitive pentru cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și f) din Codul de procedură penală, spre deosebire de Codul de procedură penală din 1968, care recunoștea - prin dispozițiile art. 394, coroborate cu cele ale art. 396 și art. 408^2 din cod - tuturor părților din proces dreptul de a introduce cerere de revizuire, inclusiv pentru motivele de revizuire conținute, în prezent, de art. 453 alin. (1) lit. a) și f) din Codul de procedură penală. Autorii excepției consideră că, potrivit dispozițiilor de lege criticate - în situația unei încheieri definitive pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, prin care este admisă în parte plângerea împotriva unei soluții de neurmărire penală - cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și f) din Codul de procedură penală pot fi invocate ca motive de revizuire numai de persoana față de care procurorul a dispus soluția de neurmărire.

16. Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XVII din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008, pronunțată în recurs în interesul legii, Secțiile Unite au stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală din 1968 este inadmisibilă. Decizia mai sus menționată continuă să producă efecte și după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, în sensul că încheierile definitive pronunțate, în temeiul art. 341 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, având în vedere că nu soluționează fondul cauzei, nu se încadrează în categoria hotărârilor care, potrivit art. 452 din Codul de procedură penală, sunt supuse revizuirii.

17. Prin urmare, dispozițiile art. 453 alin. (3) și (4) teza întâi din Codul de procedură penală, referitoare la posibilitatea invocării motivelor de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și f) din Codul de procedură penală numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze, ce are ca obiect revizuirea unei încheieri definitive pronunțate, în temeiul art. 341 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Or, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]."

18. Ținând cont de prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3) și (4) teza întâi din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3) și (4) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Niță Erdely Harko și Larisa Ștefania Niță Erdely Harko în Dosarul nr. 19.932/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2015.