Decizia nr. 52/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Marieta Safta

- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 218 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de S.C. "Tiger Amira Com" - S.R.L. în Dosarul nr. 5/35/CA/2015 al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.088D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 82/CA/2015-PI din 18 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5/35/CA/2015, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 218 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală. Excepția a fost ridicată de reclamanta S.C. "Tiger Amira Com" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că textul criticat este neconstituțional, deoarece împiedică accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, "din perspectiva faptului că posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ cu o plângere împotriva unor acte de control fiscal executorii de drept este condiționată de soluționarea sau nu a unei plângeri administrative obligatorii de către organul ierarhic superior celui emitent, care poate să nu soluționeze deloc contestația administrativă prealabilă, împiedicând astfel, efectiv, posibilitatea atacării actului de control fiscal la o instanță judecătorească, sau permițând atacarea acestuia doar atunci când dorește organul de control fiscal". Se apreciază că, prin condiționarea atacării în instanță a unui act de control fiscal doar după și sub condiția ca recursul ierarhic să fi fost soluționat, se creează premisele unui impediment administrativ care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea până la urmă să nege acest drept persoanei interesate. Chiar dacă legea prevede obligația autorității competente de a se pronunța asupra recursului ierarhic, aceasta nu cuprinde nicio sancțiune procedurală care să permită contribuabilului interesat să atace actul de control fiscal, în cazul nesoluționării deloc sau într-un anumit termen a recursului ierarhic. Se subliniază că nu introducerea obligativității uzării de calea administrativă a contestației prevăzute de textul de lege criticat este neconstituțională, ci condiționarea sesizării instanței judecătorești cu analiza legalității măsurilor dispuse de organul de control fiscal, exclusiv de manifestarea de voință a organului ierarhic superior emitent al actului de control fiscal, care, prin nesoluționarea sau soluționarea după foarte mult timp a respectivei contestații, blochează sau îngreunează accesul la justiție.

6. Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic. În plus, dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiționări.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

art. 218 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii." Curtea constată că

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală a fost abrogată prin

Legea nr. 207/2015

privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, act care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016 (a se vedea

art. 353 din lege). Având în vedere însă considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum și dispozițiile

art. 352 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 , potrivit cărora "Dispozițiile prezentului cod se aplică numai procedurilor de administrare începute după intrarea acestuia în vigoare", Curtea va examina constituționalitatea dispozițiilor

art. 218 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală în redactarea de la data ridicării excepției de neconstituționalitate.

11. În susținerea excepției se invocă prevederile constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție, dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privitoare la dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, iar prin deciziile pronunțate Curtea a constatat, de fiecare dată, că acestea nu contravin art. 21 din Legea fundamentală.

13. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 877 din 23 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2013, Curtea a statuat că prevederile cuprinse în titlul IX al

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală "reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate. Asemenea proceduri, în care soluționarea plângerilor și a contestațiilor este atribuită însuși organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activității de jurisdicție - caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcției administrative".

14. De asemenea, prin

Decizia nr. 703 din 27 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2015, paragraful 20, Curtea Constituțională a constatat că "instituirea recursului prealabil sau grațios reprezintă o modalitate simplă, rapidă și scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecția persoanei vătămate și a administrației, iar, pe de altă parte, degrevarea instanțelor judecătorești de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerității". De asemenea, Curtea a reținut că "nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic. În plus, s-a arătat că dreptul de acces liber la justiție nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiționări."

15. Prin

Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, Curtea a statuat că, având în vedere dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, precum și pe cele ale

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cel care se consideră lezat în drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instanței de judecată pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de soluționare a contestației. Curtea a mai reținut că în toate cazurile, ulterior pronunțării deciziei de către organul fiscal, contestatorul nemulțumit poate ataca această decizie la instanța de contencios administrativ competentă. În soluționarea cererii, instanța de contencios administrativ este competentă, potrivit

art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, adică și asupra actelor administrative fiscale contestate în fața organului fiscal. De asemenea, Curtea a reținut că eventualul comportament al părților sau al instituțiilor administrative care determină o întârziere în soluționarea contestației nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una ce ține exclusiv de conduita părților implicate, conduită ce nu este determinată de textul de lege criticat. Or, Curtea Constituțională judecă numai în drept, astfel încât conduita procesuală a contribuabilului contestator sau a organului fiscal, ori unele decizii administrative sau judecătorești discutabile nu pot constitui temei pentru constatarea neconstituționalității unor texte legale.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate, precum și considerentele care o fundamentează își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de S.C. "Tiger Amira Com" - S.R.L. în Dosarul nr. 5/35/CA/2015 al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 218 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2016.