Decizia nr. 9/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud în Dosarul nr. 3.642/175/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 966 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate. Se face trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 461 din 16 iunie 2015

și nr. 635 din 8 octombrie 2015 și se solicită menținerea acestei jurisprudențe.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia penală nr. 471/A/2015 din 5 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.642/175/2014, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri referitoare la încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile

art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 , prin abrogarea prevederilor art. 488 alin. (3) din Codul de procedură penală, creează o situație de inechitate în aplicarea tratamentului sancționator al persoanelor care au aceeași poziție procesuală, dar se află în momente diferite ale procesului penal, respectiv cele care, în timpul urmăririi penale, încheie un acord de recunoaștere a vinovăției și cele care, în timpul cercetării judecătorești, recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu. Se arată că subiecții aceluiași tip de raport juridic beneficiază, prin intrarea în vigoare a textului criticat, de un regim juridic diferențiat, care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Se susține că, pentru aceleași motive, soluția legislativă criticată încalcă dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 20 din Constituție.

6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că soluția legislativă prevăzută la

art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013

nu este discriminatorie, întrucât toate persoanele care încheie acorduri de recunoaștere a vinovăției beneficiază de același tratament juridic, în condițiile legii, putând negocia pedeapsa stabilită, în limitele stabilite prin dispozițiile legale ce reglementează această instituție. Se arată că procedura acordului de recunoaștere a vinovăției și cea a recunoașterii învinuirii în fața instanței de judecată sunt două proceduri distincte, aplicabile în etape procesuale diferite, motiv pentru care lipsa unui regim sancționator comun nu dă naștere niciunei discriminări între inculpați.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: "La articolul 480, alineatul (3) se abrogă."

11. Art. 480 din Codul de procedură penală referitor la condițiile încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției prevedea la alin. (3), abrogat prin dispozițiile

art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013 , că: "Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii."

12. Se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la interzicerea discriminării.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, în acest sens Curtea pronunțând

Decizia nr. 461 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 17 august 2015, și

Decizia nr. 635 din 8 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 8 decembrie 2015, prin care a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate formulată.

14. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, că regimul sancționator prevăzut la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în cazul recunoașterii învinuirii a fost reglementat prin art. 480 alin. (3) din Codul de procedură penală și pentru cazul încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției. Art. 480 alin. (3) din Codul de procedură penală a fost însă abrogat prin dispozițiile

art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, anterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală (1 februarie 2014), nefiind astfel niciodată în vigoare.

15. Prin urmare, Curtea a constatat că în susținerea neconstituționalității prevederilor

art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013

sunt comparate două texte legale, dintre care unul este în vigoare și este aplicabil în faza de judecată, iar cel de-al doilea nu a fost niciodată în vigoare și, așadar, nici aplicat în cursul urmăririi penale, întrucât a fost abrogat prin legea de punere în aplicare a actului normativ din cuprinsul căruia a făcut parte.

16. Curtea a reținut că, în aceste condiții, neconstituționalitatea textului criticat este dedusă prin compararea celor două instituții sub aspectul regimului sancționator aplicabil, argumentele expuse în susținerea pretinsei neconstituționalități referindu-se la posibilitatea aplicării regimului sancționator prevăzut în cazul procedurii recunoașterii învinuirii și cu privire la acordul de recunoaștere a vinovăției.

17. Or, având în vedere prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013

este inadmisibilă.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior referite își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 pct. 288 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud în Dosarul nr. 3.642/175/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2016.