Decizia nr. 45/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 și art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Judecătoria Chișineu-Criș, din oficiu, în Dosarul nr. 490/210/2015, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 871 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se susține că instanța solicită, în realitate, modificarea textelor de lege criticate. Se arată că critica de neconstituționalitate vizează o situație particulară, și anume aceea în care la primul termen de judecată în camera preliminară se constată legalitatea sesizării instanței și se reține cauza spre judecată, nemulțumirea fiind legată de obligativitatea emiterii, într-o astfel de situație, de către judecătorul de cameră preliminară a unei încheieri, care să poată fi atacată de părți, de subiecții procesuali sau de către procuror și care, în acest fel, îl împiedică pe judecătorul de cameră preliminară să procedeze, în mod direct, la soluționarea pe fond a cauzei. Se susține că aceste argumente nu vizează aspecte de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 28 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 490/210/2015, Judecătoria Chișineu-Criș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 342 și art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că desfășurarea procedurii de cameră preliminară, potrivit dispozițiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, în camera de consiliu, cu încălcarea principiului publicității ședinței de judecată și fără participarea persoanei vătămate este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al acesteia și al părților. Se face trimitere la soluțiile și considerentele

deciziilor Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , paragrafele 25, 27, 43, 61 și 62, și nr. 166 din 17 martie 2015, paragrafele 46-48. Se susține, totodată, încălcarea, prin prevederile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), întrucât textul criticat este lipsit de claritate, precizie și de previzibilitate și că acesta nu permite părților să adopte o conduită procesuală adecvată. Se arată că dispozițiile criticate au ca efect temporizarea actului de justiție, nepermițând soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece judecătorul de cameră preliminară este obligat să procedeze la amânarea soluționării cauzelor, pentru a comunica încheierile pronunțate procurorului și inculpatului. Se observă că, la data pronunțării încheierii de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, soluționarea cauzelor în etapa camerei preliminare se face cu citarea părților, într-o procedură contradictorie în camera de consiliu, care însă nu permite soluționarea la același termen a acțiunii penale și a acțiunii civile, chiar dacă părțile sau restul participanților la procesul penal solicită acest lucru, întrucât judecătorul de cameră preliminară este obligat, conform art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, să pronunțe o încheiere ce trebuie comunicată. Se arată că, pentru același motiv, procedura camerei preliminare nu permite începerea judecății și cercetarea judecătorească la același termen de judecată, chiar dacă sunt întrunite condițiile legale, iar funcția de verificare a legalității sesizării instanței și funcția de judecată sunt exercitate de către același judecător. Se observă că, potrivit art. 370 din Codul de procedură penală, cauza se soluționează de către instanța de fond prin sentință, iar, în condițiile art. 370 alin. (6) din Codul de procedură penală, în care pronunțarea are loc în aceeași zi în care are loc judecata, nu se întocmește încheiere. Se observă faptul că, în practică, există unele instanțe care, chiar dacă pot reține cauza spre judecare și părțile cer soluționarea acțiunii penale și a acțiunii civile în aceeași zi în care sunt verificate competența și legalitatea sesizării instanței, amână începerea judecății pentru un alt termen, în timp ce alte instanțe se pronunță pe fondul cauzelor în aceeași zi, printr-un artificiu juridic, prin care pronunță o încheiere de constatare a legalității sesizării instanței și o sentință prin care soluționează acțiunea penală și, după caz, acțiunea civilă. Se susține că aceste aspecte fac neclare și imprevizibile dispozițiile criticate. Mai mult, judecarea fondului cauzei are loc, de regulă, în ședință publică, în condițiile art. 352 din Codul de procedură penală, în timp ce etapa camerei preliminare are lor în camera de consiliu, fără publicitatea ședinței de judecată. Mai mult, se susține că în actuala reglementare, chiar și în urma pronunțării de către Curtea Constituțională a

Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , persoana vătămată nu este citată în procedura camerei preliminare și nici nu îi este comunicată încheierea pronunțată. Se arată că persoana vătămată, chiar dacă nu este parte în procesul penal, este un subiect procesual principal, cu drepturi proprii, inclusiv sub aspectul administrării probatoriului, având dreptul de a formula orice cereri referitoare la soluționarea acțiunii penale pe tot parcursul procesului penal. Se susține că modul de soluționare a acțiunii penale, inclusiv forma de vinovăție reținută în sarcina inculpatului, influențează în mod direct soluționarea acțiunii civile, iar, conform dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Codul de procedură penală, hotărârea penală definitivă are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile sub aspectul existenței faptei și al persoanei care a săvârșit-o, dar și sub aspectul existenței prejudiciului. Se susține că publicitatea ședinței de judecată este o cerință a dreptului la un proces echitabil, lipsa acesteia încălcând prevederile art. 6 din Convenție. Se arată că, de vreme ce, prin pronunțarea de către Curtea Constituțională a

Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , procedura camerei preliminare a devenit contradictorie, aceasta trebuie să fie și publică și să se desfășoare cu citarea tuturor persoanelor pentru care legea procesual penală prevede citarea în faza judecății. Se subliniază faptul că inculpatului care recunoaște, conform art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu îi este încălcat dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, componentă a dreptului la un proces echitabil, prin amânarea soluționării fondului cauzei penale. Se observă că amânarea soluționării cauzelor, potrivit dispozițiilor legale criticate, are ca efect creșterea costurilor și a cheltuielilor de judecată, atât pentru stat, cât și pentru participanții la procesul penal. Se mai susține că amânarea soluționării cauzelor penale produce efecte și asupra unor instituții precum amânarea aplicării pedepsei și revocarea acesteia, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și reabilitarea.

6. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7. Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a

Deciziei nr. 663 din 11 noiembrie 2014 . Se susține, totodată, că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 342 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Precizează că își menține punctele de vedere care au fost reținute în cuprinsul deciziilor anterior referite.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 342 și art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, însă, că sunt criticate, în realitate, prevederile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului și inculpatului."

11. Se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român și art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a fost sesizată cu prezenta excepție de neconstituționalitate prin Încheierea din 28 aprilie 2015, ulterior datei pronunțării

Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, prin care instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului", este neconstituțională. Acest aspect este învederat și de Judecătoria Chișineu-Criș în cuprinsul încheierii anterior menționate, prin care instanța arată că a luat act de cele reținute de Curte prin

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014

și că prezenta excepție de neconstituționalitate are în vedere probleme juridice diferite de cele avute în vedere de către instanța de contencios constituțional cu ocazia pronunțării acestei decizii. Așa fiind, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală invocată în prezentul dosar nu are ca obiect sintagma "fără participarea procurorului și a inculpatului", motiv pentru care aceasta este admisibilă, conform dispozițiilor

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 .

13. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, însă, că toate argumentele juridice invocate în susținerea excepției vizează, în realitate, domeniul aplicării legii de către instanțele de judecată, neconstituind veritabile critici de neconstituționalitate. Or, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau

completa prevederile supuse controlului". Prin urmare, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

14. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Judecătoria Chișineu-Criș, din oficiu, în Dosarul nr. 490/210/2015.

Decizia se comunică Judecătoriei Chișineu-Criș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2016.