Decizia nr. 81/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) și (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr. 43.886/3/2014 al Tribunalului București - Secția I penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.092 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală și de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (7) din Codul de procedură penală. Se arată că în prezenta cauză dispozițiile constituționale și cele convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil nu sunt aplicabile, de vreme ce este vorba despre calea extraordinară de atac a revizuirii, dar că sunt aplicabile cele referitoare la principiul egalității armelor, conform

Deciziei Curții Constituționale nr. 506/2015 . Cu privire la invocarea acestora din urmă, se susține că ele nu sunt încălcate prin prevederile art. 459 alin. (7) din Codul de procedură penală, întrucât hotărârea de admitere în principiu a cererii de revizuire este definitivă, indiferent de autorul acesteia și indiferent de soluția care a fost pronunțată în cauză. De asemenea, se arată că numai hotărârea de admitere în principiu a cererii de revizuire este definitivă, împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul cererii de revizuire putând fi exercitate aceleași căi de atac ca și împotriva hotărârii supuse revizuirii, potrivit art. 463 din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința penală nr. 825/F din 20 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 43.886/3/2014, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) și (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Miron Victor Panaitescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la autorul excepției.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, referitor la dispozițiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, se susține că acestea reglementează o procedură lipsită de contradictorialitate, de natură a încălca prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție. Se face trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014 , nr. 663 din 11 noiembrie 2014 și nr. 641 din 11 noiembrie 2014, susținându-se că cele reținute de instanța de contencios constituțional în considerentele acestora sunt aplicabile și în prezenta cauză. Se susține, totodată, că dispozițiile art. 459 alin. (7) din Codul de procedură penală, care prevăd rămânerea definitivă a încheierii prin care este admisă în principiu cererea de revizuire, încalcă dreptul la un proces echitabil și creează inegalitate între persoanele interesate să promoveze o cale de atac împotriva încheierii de admitere în principiu a cererii de revizuire. Se susține, în acest sens, că textul criticat nu permite îndreptarea posibilelor erori judiciare care pot să apară cu prilejul soluționării cererilor de revizuire și că, în situația în care aceste cereri sunt formulate de către reprezentanții Ministerului Public, inculpații se află într-o poziție de inegalitate față de aceștia prin faptul că nu dispun de nicio cale de atac împotriva încheierii anterior referite.

6. Tribunalul București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că prevederile art. 459 alin. (2) și (7) din Codul de procedură penală nu contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 459 alin. (2) și (7) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea constată însă că autorul critică, în realitate, prevederile art. 459 alin. (2) și (7) teza întâi din Codul de procedură penală care au următorul cuprins: "(2) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților (...)".

(7) Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă."

11. Se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță "fără citarea părților" este neconstituțională. În acest sens, s-a reținut că atâta vreme cât admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se soluționează cu participarea procurorului, din perspectiva contradictorialității, ca element definitoriu al egalității de arme și al dreptului la un proces echitabil, norma legală trebuie să permită citarea părților, fiind suficient să li se asigure acestora posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire și fără participarea părților atât timp cât acestea au fost legal citate.

13. Potrivit prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate a fost pronunțată pe data de 20 mai 2015, iar constatarea neconstituționalității textului criticat a intervenit, prin pronunțarea și publicarea

Deciziei nr. 506 din 30 iunie 2015 , după data actului de sesizare anterior referit, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea

Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

14. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 459 alin. (7) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015

(paragraful 13), anterior citată, a reținut că procedura reglementată de normele procesual penale ale art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept, deci nu vizează însăși soluționarea căii extraordinare de atac a revizuirii, instanța neimplicându-se în niciun fel în judecata pe fond a unei acuzații în materie penală, aceasta verificând cererea de revizuire doar sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere.

15. Prin aceeași decizie (paragraful 14), Curtea a constatat că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicabilitatea laturii penale a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cazul examinării admisibilității în principiu a exercitării căilor de atac extraordinare justifică soluția și considerentele din

Decizia nr. 255 din 7 aprilie 2015 . Astfel, Curtea a reținut că, prin Decizia din 6 mai 2003, pronunțată în Cauza Franz Fischer împotriva Austriei, Cererea nr. 27.569/02, Curtea de la Strasbourg a reamintit jurisprudența sa constantă, potrivit căreia art. 6 din Convenție nu se aplică unei proceduri care urmărește redeschiderea unei proceduri penale, întrucât persoana a cărei condamnare a intrat în puterea lucrului judecat și care solicită o asemenea redeschidere nu este "acuzată de o infracțiune", în sensul art. 6 din Convenție, ceea ce înseamnă că nu face obiectul unei "acuzații în materie penală".

16. Având în vedere cele arătate, Curtea constată că dispozițiile art. 459 din Codul de procedură penală nu au în vedere soluționarea unei acuzații în materie, ci verificarea unor aspecte de ordin pur legal, respectiv cele prevăzute la art. 459 alin. (3) din Codul de procedură penală, referitoare la formularea cererii în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 din Codul de procedură penală, întocmirea cererii cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, invocarea unor temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; neprezentarea într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv a faptelor și mijloacelor de probă în baza cărora este formulată cererea, aspectul că faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, conformarea persoanei care a formulat cererea cerințelor instanței, dispuse potrivit art. 456 alin. (4) din Codul de procedură penală.

17. În aceste condiții, procedurii reglementate la art. 459 din Codul de procedură penală nu îi este aplicabil principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, reglementat la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, conform căruia "orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară". Prin urmare, legiuitorul poate să hotărască reglementarea căilor de atac în cazul încheierii prin care se soluționează cererea de examinare a admisibilității în principiu a cererii de revizuire potrivit politicii sale penale, făcând aplicarea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, conform cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

18. În ceea ce privește susținerea autorului excepției, potrivit căreia rămânerea definitivă a încheierii prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este de natură a discrimina inculpații, punându-i într-o poziție de inferioritate față de Ministerul Public, atunci când cererea de revizuire este formulată de către acesta din urmă, Curtea reține că dispozițiile legale criticate se aplică în mod egal inculpaților și procurorului, nefiind de natură a încălca principiile constituționale ale egalității în drepturi și egalității armelor, prevăzute la art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție.

19. De altfel, Curtea reține că dispozițiile art. 459 alin. (7) din Codul de procedură au fost reglementate de către legiuitor potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală și se încadrează în marja de apreciere stabilită prin acestea.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr. 43.886/3/2014 al Tribunalului București - Secția I penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr. 43.886/3/2014 al Tribunalului București - Secția I penală și constată că dispozițiile art. 459 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2016.