Decizia nr. 38/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată din oficiu de către instanța de judecată în Dosarul nr. 66.081/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.234D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Allianz-Țiriac Asigurări - S.A. din București a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile legale criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 9 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 66.081/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu "excepția de neconstituționalitate cu privire la împăcarea părților", excepție ridicată din oficiu de către instanța de judecată într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale referitoare la stabilirea și aplicarea pedepsei în temeiul legii, deoarece instituie angajarea răspunderii penale condiționat de acțiunea civilă, deci în temeiul altor dispoziții decât legalitatea incriminării răspunderii și sancțiunii penale. De aceea, instanța socotește neconstituțională condiționarea înlăturării răspunderii penale de obligația părții civile de a suferi efectiv un prejudiciu cu caracter civil.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, deoarece reglementarea cu privire la efectele juridice ale împăcării în procesul penal nu impun pedepse vreuneia dintre părți și nu afectează principiul legalității în materie penală.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de parte, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, "excepția de neconstituționalitate cu privire la împăcarea părților". Având în vedere considerentele încheierii pronunțate în cauză, rezultă că obiect al excepției îl constituie, în realitate, dispozițiile art. 159 alin. (2) cu denumirea marginală Împăcarea din Codul penal, care au următorul conținut: "Împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă."

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitor la stabilirea și aplicarea pedepsei în temeiul legii.

13. Examinând cauza în care a fost invocată prezenta excepție, Curtea constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal. Așa fiind, se poate constata că, potrivit art. 196 alin. (6) din Codul penal, pentru această infracțiune acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

14. Deși în cursul procesului penal nu s-a pus în discuție o eventuală imposibilitate de exercitare a acțiunii penale prin intervenția unei cauze care înlătură răspunderea penală, instanța de judecată a invocat din oficiu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal referitor la împăcare. Or, pentru infracțiunea dedusă judecății, acțiunea penală, așa cum s-a arătat mai sus, se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nefiind o faptă pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

15. Prin urmare, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, potrivit art. 159 alin. (1) din Codul penal, împăcarea poate interveni dacă legea o prevede expres și numai în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu (a se vedea în acest sens art. 243-245 din Codul penal). Așa fiind, pentru fapta prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal, o eventuală stingere amiabilă a acțiunii penale poate avea loc numai în condițiile art. 158 din Codul penal referitor la Retragerea plângerii prealabile, care poate interveni în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile.

16. În concluzie, ținând seama de exigențele

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivită căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege [...] care are legătură cu soluționarea cauzei [...]", Curtea constată că cerința referitoare la "legătura cu soluționarea cauzei" presupune aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății. Așa fiind, câtă vreme dispozițiile legale criticate nu sunt aplicabile litigiului dedus judecății, atunci excepția astfel ridicată urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată din oficiu de către instanța de judecată în Dosarul nr. 66.081/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 februarie 2016.