Decizia nr. 279/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Primăria Comunei Manastirea Casin în Dosarul nr. 01/2003 al Tribunalului Bacau - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, întrucât apreciază ca prevederile de lege criticate nu contravin textelor constituționale invocate ca fiind incalcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 01/2003, Tribunalul Bacau - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepție ridicată de intimata Primăria Comunei Manastirea Casin într-o cauza civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca din prevederile de lege criticate rezultă ca primăria este detinatoarea imobilelor ce fac obiectul retrocedarii în natura sau prin echivalent, iar primării dispun restituirea lor. Se considera ca prin aceasta reglementare se încalcă prevederile constituționale ale art. 120, referitoare la autoritățile comunale și orășenești, și ale art. 135 alin. (5), potrivit cărora bunurile proprietate publică sunt inalienabile. De asemenea, se susține ca textele de lege criticate sunt în contradictie cu

art. 91 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , din care rezultă ca primăria este o structura funcțională cu activitate permanenta, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului; prin urmare, primăria nu este nici autoritate publică și nici persoana juridică, nu are buget propriu, nu are calitate procesuala activa sau pasiva, primarul reprezentând comuna, nu primăria. Mai mult, se arata ca, potrivit

art. 125 din Legea nr. 215/2001 , doar consiliile locale pot hotărî cu privire la înstrăinarea bunurilor ce aparțin domeniului public sau privat al comunei, orașului, municipiului, primarul neputând emite dispoziție în acest sens.

Tribunalul Bacau - Secția civilă apreciază ca excepția ridicată este intemeiata. În acest sens se arata ca din redactarea

art. 20 alin. (3) al Legii nr. 10/2001

rezultă ca primarul are atribuții de autoritate publică exclusiva, și anume hotărăște singur asupra modalitatii de restituire a imobilelor ce fac obiectul acestui act normativ, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea măsurilor reparatorii. Or, potrivit dispozițiilor

art. 125 din Legea nr. 215/2001 , doar consiliile locale pot hotărî cu privire la înstrăinarea bunurilor ce aparțin domeniului public și privat al comunei. De altfel, potrivit

art. 91 din Legea nr. 215/2001 , primăria este o structura funcțională ce duce la îndeplinire hotărârile consiliului local, emise în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, atribuții printre care se numara și cele prevăzute în

art. 38 lit. f), g) și h) din Legea nr. 215/2001 : "administrează domeniul public și privat al comunei", "hotărăște darea în administrare, concesionare sau închiriere a bunurilor proprietate publică a comunei sau orașului, precum și a serviciilor de interes local" și "hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau orașului, după caz, în condițiile legii".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, arătând că nu este vorba despre restituirea unor imobile aflate în proprietatea primăriilor, ci despre imobile situate în raza teritorială a acestora. Totodată arata ca atributia acordată primarului prin prevederea legală criticata reprezintă o aplicare a dispozițiilor

art. 68 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , potrivit căreia primarul îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege sau de alte acte normative, precum și însărcinările date de consiliul local, iar potrivit alin. (1) lit. v) al aceluiași articol, primarul răspunde și de inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și domeniului privat al comunei sau al orașului și în vederea exercitării acestor atribuții emite dispoziții motivate de restituire în natura sau prin echivalent a imobilelor deținute de unitățile administrației publice locale.

Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arata ca primarul emite dispoziția de retrocedare a imobilelor în calitatea sa de reprezentant al statului, calitate ce decurge dintr-o lege specială, și nu în calitate de reprezentant al administrației publice locale. Considera ca nici critica referitoare la încălcarea art. 135 alin. (5) din Constituție nu este fundamentată, deoarece

Legea nr. 10/2001

este o lege organică, căreia însăși Legea fundamentală îi atribuie competența de a reglementa acest domeniu al proprietății; mai mult, se arata ca posibilitatea de a revendica imobilele aparținând domeniului public sau privat al statului este determinata de condițiile în care acestea au intrat în proprietatea statului, adică în mod abuziv, iar problema determinării concrete a bunurilor ce fac obiectul retrocedarii este de competența exclusiva a legiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevederi care au următorul cuprins: "În cazul primăriilor restituirea în natura sau prin echivalent către persoana indreptatita se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin prevederilor art. 120 și ale art. 135 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 120: "(1) Autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și în orașe, sunt consiliile locale alese și primării aleși, în condițiile legii.

(2) Consiliile locale și primării funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolva treburile publice din comune și din orașe.

(3) Autoritățile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui și în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.";

- Art. 135 alin. (5): "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine următoarele: în esenta, se critica modul în care

Legea nr. 10/2001

enumera limitativ, în art. 16, categoriile de imobile ce nu se retrocedeaza, fără a include și imobilele din domeniul public al statului, incalcandu-se în acest fel art. 135 alin. (5) din Constituție. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu prilejul soluționării sesizării de neconstituționalitate a unor dispoziții din

Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Curtea, pronunțându-se asupra dispozițiilor art. 20 alin. (1), prin raportare la art. 135 din Constituție, a statuat ca acestea nu conțin nici o prevedere expresă care să vina în contradictie cu textul constituțional invocat ca fiind încălcat. Prin acea decizie s-a mai reținut ca "nedeterminarea concretă a bunurilor ce pot constitui obiect al reparațiilor, prin restituirea în natura sau în echivalent, nu poate face obiectul controlului de neconstituționalitate, fiind o problemă de legiferare ce cade în competența exclusiva a legiuitorului. În orice caz, dispozițiile art. 20 și ale art. 24 din lege nu vor putea fi aplicate decât în concordanta cu prevederile art. 135 și ale art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, precum și cu prevederile

Legii nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998". Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale. Mai mult, având în vedere dispozițiile

art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea a statuat, în mod constant, că nu se poate substitui legiuitorului pentru completarea sau modificarea reglementărilor adoptate, întrucât, conform dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este "(...) unica autoritate legiuitoare a tarii". În acest sens este, de exemplu, Decizia Curții Constituționale nr. 130 din 13 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 9 decembrie 1998.

Curtea nu poate retine nici susținerile referitoare la încălcarea art. 120 din Constituție, privind autoritățile comunale și orășenești. Art. 20 alin. (3) din lege stabilește ca imobilele aflate în raza teritorială a primăriilor se restituie în natura sau prin echivalent, prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, iar textul constituțional invocat dispune cu privire la autonomia locală în comune și orașe, care se realizează, în condițiile legii, prin doua autorități, consiliul local și primarul, și consacra noțiunea de subdiviziune administrativ-teritorială pentru orașele care fac parte din categoria municipiilor.

În sfârșit, în ceea ce privește critica referitoare la neconcordanta dintre textul de lege ce face obiectul excepției de neconstituționalitate și prevederile art. 19, 91, art. 38 lit. f) și ale

art. 125 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , Curtea constata că nu este competența să se pronunțe. În jurisprudenta sa constanta, de exemplu prin Decizia nr. 156 din 12 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 12 ianuarie 2000, Curtea a statuat ca, având în vedere dispozițiile art. 58 alin. (1) din Constituție, numai autoritatea legiuitoare are competența de a asigura coordonarea legislației și de a elimina eventualele necorelari existente în sistemul legislativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Primăria Comunei Manastirea Casin în Dosarul nr. 01/2003 al Tribunalului Bacau - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2003.