Decizia nr. 78/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din

Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Maria Muth în Dosarul nr. 53.706/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care constituie obiectul Dosarului nr. 805D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că își mențin valabilitatea cele statuate în jurisprudența în materie a Curții Constituționale, precizând totodată că eșalonarea plăților prevăzută prin ordonanța de urgență criticată este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, iar adoptarea acestui act normativ nu neagă posibilitatea de punere în executare a hotărârilor judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 18 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 53.706/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din

Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Maria Muth într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă principiul egalității, dreptul la un proces echitabil, dreptul de proprietate privată și regimul constituțional al adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

6. Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale la care face referire autoarea excepției.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului arată că, în opinia sa, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, apreciind că normele criticate, care s-au aplicat până la finele anului 2014, nu continuă să își producă efecte juridice în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, potrivit

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , dispozițiile acestei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a acesteia, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza

Legii nr. 9/1998 , precum și a

Legii nr. 290/2003 .

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din

Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014. Ordonanța de urgență a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 112/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, astfel că textul de lege criticat are în prezent următorul cuprins: "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 , prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul

Legii nr. 9/1998

și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea

Legii nr. 9/1998 ,

Legii nr. 290/2003

și

Legii nr. 393/2006 ."

12. Anterior aprobării prin lege a ordonanței de urgență, suspendarea fusese preconizată pentru un interval de 6 luni începând cu data intrării în vigoare a ordonanței (14 martie 2014), prin legea de aprobare stabilindu-se data de 31 decembrie 2014.

13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea proprietății private și art. 115 alin. (6) privind regimul adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, în ceea ce privește aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, că acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la data de 31 decembrie 2014. Potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Ținând cont de împrejurările cauzei, Curtea reține că în speță sunt incidente cele statuate prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare" este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, în cauza de față, autoarea excepției a cerut punerea în executare silită a unei hotărâri emise de Comisia municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998

(Hotărârea nr. 2.562 din 8 aprilie 2004), Judecătoria Sectorului 1 București încuviințând executarea silită. Prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul soluționării contestației la executare formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care a invocat în susținerea acestei acțiuni prevederile art. 2 din ordonanța de urgență criticată, prin care a fost suspendată, în intervalul 14 martie 2014-31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite conform legilor reparatorii

nr. 9/1998 ,

nr. 290/2003

și

nr. 393/2006 . În consecință, deși în prezent textele de lege deduse controlului de constituționalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să analizeze prezenta excepție de neconstituționalitate, subliniind totodată faptul că instanța de judecată este cea care are competența de a se pronunța asupra aplicabilității efective la cauza dedusă judecății a textului de lege supus controlului de constituționalitate.

15. În continuare, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate s-a rezumat, în motivarea acesteia, la a enumera dispozițiile din Legea fundamentală pe care consideră că textul de lege criticat le nesocotește, fără să argumenteze în vreun fel pretinsa contradicție. Față de aparenta nemotivare a excepției, Curtea reține că, în jurisprudența sa, reprezentată prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Astfel, aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a remarcat că primele două elemente pot fi determinate absolut, dar al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Prin urmare, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci ea rezultă din dinamica primelor elemente. În aceste condiții, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.

16. În cauza de față, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată prin întâmpinarea depusă în vederea contracarării contestației la executare formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Deși subpunctul aferent excepției în cuprinsul întâmpinării menționate se limitează la enumerarea unor texte din Legea fundamentală pretins încălcate, din ansamblul întâmpinării se desprinde ideea că autoarea excepției este nemulțumită de condiționarea plății despăgubirilor cuvenite de existența disponibilităților financiare ale statului, ceea ce ar fi de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată.

17. Critici similare au mai făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care, de exemplu, prin

Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, a observat că acordarea despăgubirilor cetățenilor români care au suferit pierderi într-o anumită perioadă de timp istorică a fost stabilită prin legile

nr. 9/1998 ,

nr. 290/2003

și

nr. 393/2006 , iar prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

a fost suspendată acordarea acestor despăgubiri, suspendare care a operat pentru perioada 14 martie-31 decembrie 2014. Având în vedere această situație, Curtea a reținut că măsura instituită de Guvern reprezintă o soluție temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncționalități ale procedurilor de restituire până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit legilor reparatorii menționate, precum și pentru identificarea surselor de finanțare necesare. Prin urmare, Curtea a constatat că, prin actul normativ criticat, nu a fost negat dreptul la despăgubire, așadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptățite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie.

18. Curtea a mai observat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligențele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Așadar, măsura instituită prin ordonanța de urgență în discuție constituie o măsură adecvată și necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca

art. 44 din Constituție. În același sens sunt și Decizia nr. 346 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 22 iulie 2015, și

Decizia nr. 530 din 14 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015.

19. Întrucât în cauza de față critica ce poate fi dedusă din cuprinsul întâmpinării se realizează prin raportare la dispozițiile constituționale care garantează și ocrotesc dreptul de proprietate, cele reținute în jurisprudența mai sus citată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

20. În fine, Curtea observă că nu pot fi în mod rezonabil decelate alte eventuale critici de neconstituționalitate, astfel că referirea la celelalte texte din Constituție invocate nu poate fi reținută.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Muth în Dosarul nr. 53.706/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 București și constată că dispozițiile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din

Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2016.