Decizia nr. 66/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Nicolae Panacea în Dosarul nr. 462/115/2015 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.671D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Consiliul Local al Comunei Luncavița, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 18 din 8 iunie 2015 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 462/115/2015, Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali. Excepția a fost ridicată de Nicolae Panacea cu prilejul soluționării acțiunii în care a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Local al Comunei Luncavița nr. 2 din 9 ianuarie 2015, prin care s-a hotărât încetarea de drept a mandatului său de consilier local, în temeiul

art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 .

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (1) și art. 148 alin. (2) din Constituție. Astfel, susține că textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care este interpretat în sensul dat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015 , potrivit căreia încetarea de drept a mandatului de consilier local are loc în cazul condamnării definitive la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent dacă s-a dispus sau nu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Precizează că, în cazul prevăzut de art. 81 din vechiul Cod penal, suspendarea condiționată a executării poartă atât asupra pedepsei principale, cât și asupra pedepselor accesorii, iar la expirarea termenului de încercare, dacă nu a intervenit niciuna dintre cauzele de revocare, condamnatul este reabilitat de drept.

6. Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi, însă în condițiile și limitele prevăzute de acestea. Restrângerea dreptului de a exercita funcția de demnitate publică pe perioada pedepsei închisorii a cărei executare a fost suspendată condiționat este stabilită de lege, este necesară într-o societate democratică, este proporțională cu situația care a determinat-o, se aplică nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în situația descrisă de normă și nu aduce atingere existenței dreptului. Este adevărat că pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua din vechiul Cod penal, iar autorul excepției ar putea candida la funcții elective, însă această situație este diferită de cea în care condamnarea intervine în timpul exercitării mandatului. Astfel, în ipoteza în care condamnarea cu suspendarea condiționată/sub supraveghere a executării pedepsei închisorii este anterioară candidaturii, electoratul poate acționa în cunoștință de cauză, în vreme ce, în cazul în care condamnarea la pedeapsa închisorii cu aceeași modalitate de individualizare a executării survine în timpul exercitării mandatului, mandatul nu poate continua, prezumându-se că, în această ipoteză, consilierul nu mai îndeplinește condițiile de reprezentativitate și legitimitate necesare îndeplinirii mandatului.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată și invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale prin

Decizia nr. 1.177 din 12 decembrie 2007

și

Decizia nr. 1.233 din 6 octombrie 2009 .

9. Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale și au ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către cel în cauză. Faptul că persoana în cauză a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei nu înlătură săvârșirea infracțiunii și stabilirea răspunderii penale. De asemenea, aceste dispoziții de lege se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei legale.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins: "Calitatea de consilier local sau de consilier județean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: [...]

f) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;".

13. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 16 alin. (3) referitor la condițiile ocupării funcțiilor și demnităților publice, civile sau militare, art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales și art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu au mai constituit obiect al analizei de constituționalitate. Pe de altă parte, observă că dispozițiile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

au un conținut asemănător textului de lege criticat, aplicabil însă situației primarilor. Aceste dispoziții de lege au fost analizate prin

Decizia nr. 1.192 din 13 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2008, în care Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la conformitatea dispoziției de lege criticate în raport cu prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, reținând că "măsura încetării de drept a mandatului de primar, în condițiile prevăzute de textul de lege, se aplică în mod egal, fără privilegii și fără discriminări, tuturor celor care se găsesc în ipoteza normei legale".

15. Dispozițiile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

au constituit însă și obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin

Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iunie 2015, a pronunțat o hotărâre prealabilă, prin care a dat o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: aplicabilitatea dispozițiilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu aplicarea

art. 81-82 din Legea nr. 15/1968

privind Codul penal al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul penal din 1969), respectiv cu executarea în alte condiții decât cele prevăzute de art. 57 alin. 1 din Codul penal din 1969. Prin această decizie, instanța supremă a arătat că dispozițiile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

fac referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcție de modul de individualizare a executării pedepsei aplicate. De asemenea, a reținut că suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea este doar o măsură de individualizare judiciară a pedepsei, care nu schimbă caracterul privativ de libertate al pedepsei închisorii. Totodată, instanța supremă a considerat că, dacă legiuitorul ar fi intenționat ca încetarea de drept a mandatului primarului să opereze doar în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate cu executare, ar fi prevăzut în mod expres această ipoteză. În concluzie, a reținut că dispozițiile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a pedepsei aplicate.

16. Curtea Constituțională apreciază că cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015

pot fi aplicate, mutatis mutandis, și ipotezei dispozițiilor

art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 , care constituie obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate.

17. Analizând, în continuare, criticile de neconstituționalitate formulate față de dispozițiile

art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 , Curtea reține că, în esență, acestea se referă la restrângerea exercițiului dreptului de a fi ales, autorul excepției considerând că singura justificare a încetării de drept a mandatului de consilier local în cazul condamnării definitive la o pedeapsă cu închisoarea ar putea fi doar aceea când nu își poate exercita în mod efectiv funcția, ca urmare a privării de libertate, și nu consideră justificată o astfel de restrângere atunci când executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată condiționat.

18. Cu privire la dispozițiile art. 37 din Constituție, Curtea, prin Decizia nr. 775 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 februarie 2015, și

Decizia nr. 167 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 19, a reținut că "dreptul de a fi ales, prevăzut de art. 37 alin. (1) din Constituție și care, raportat la alegerile în Parlamentul European, este consacrat de art. 38 din Legea fundamentală, stabilește la nivel constituțional vocația de a fi ales a oricărui cetățean cu drept de vot care îndeplinește totodată condițiile stabilite de art. 16 alin. (3) din Constituție, adică are cetățenia română și domiciliul în țară, și căruia nu îi este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3) din Legea fundamentală. Alin. (2) al aceluiași art. 37 stabilește condițiile de vârstă pe care candidații trebuie să le îndeplinească, raportat la fiecare dintre cele 3 tipuri de mandate prevăzute în text, respectiv pentru Camera Deputaților, Senat și Președintele României. Art. 16, consacrat principiului egalității în drepturi, completează cadrul constituțional ce configurează dreptul de a fi ales în sensul că la alin. (3) legiuitorul constituant a prevăzut expres faptul că «Funcțiile și demnitățile publice (...) pot fi ocupate, în condițiile legii, (...)»."

19. Prin

Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, Curtea a precizat că "dispozițiile art. 37 din Constituție, care prevăd dreptul de a fi ales, trebuie coroborate și cu cele ale art. 15 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora «cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea», astfel încât alesul local trebuie să beneficieze și de dreptul de a își exercita netulburat funcția în care a fost ales prin votul electoratului."

20. Deciziile amintite ale Curții Constituționale pun în evidență două aspecte ale dreptului de a fi ales. Astfel, pe de o parte este avută în vedere vocația de a fi ales, în condițiile stabilite de Constituție și de lege, iar pe de altă parte este vizat dreptul de a exercita în mod netulburat funcția dobândită ca urmare a opțiunii electorale. Cel din urmă aspect este o consecință firească a dreptului de a fi ales, fiind de neconceput dreptul persoanei de a putea candida pentru ocuparea unei funcții fără a garanta posibilitatea concretă de a exercita această funcție în limitele stabilite de lege.

21. Examinând conținutul textului de lege criticat, Curtea constată, în acord cu cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015 , că acesta nu distinge în funcție de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate, respectiv între ipoteza condamnării la închisoare cu executare și ipoteza suspendării condiționate a executării pedepsei. Așa fiind, Curtea apreciază că, dacă rațiunile ce țin de imposibilitatea exercitării funcției pe perioada executării unei pedepse private de libertate au reprezentat incontestabil pentru legiuitor un argument al reglementării măsurii încetării de drept a mandatului de consilier local, aceste rațiuni au fost în egală măsură dublate de nevoia de a asigura protecția prestigiului funcției exercitate, care nu poate fi rezumată doar la îndeplinirea îndatoririlor pe care le impune mandatul de consilier local, ci presupune și păstrarea unei conduite sociale, morale care să mențină încrederea acordată de electorat. În acest sens, este relevant a fi amintit că, potrivit

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 , "în exercitarea mandatului, aleșii locali se află în serviciul colectivității locale și sunt responsabili în fața acesteia", iar o condiție a exercitării mandatului, prevăzută de art. 7 alin. (1) din aceeași lege, o reprezintă depunerea jurământului potrivit căruia consilierul local sau județean se obligă la respectarea Constituției și a legilor.

22. Cât privește primul aspect al dreptului de a fi ales, referitor la vocația de a fi ales, Curtea observă că textul de lege criticat nu aduce nicio atingere dreptului persoanei de a candida în viitor, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, în vederea ocupării unei funcții ca urmare a exprimării votului electoratului.

23. Referitor la cel de-al doilea aspect, privind dreptul de a exercita în mod netulburat funcția dobândită ca urmare a opțiunii electorale, Curtea reține că acesta nu este un drept absolut, fiind protejat de prevederile Constituției atât timp cât se realizează cu respectarea condițiilor prevăzute de aceasta și de legi. Or, săvârșirea unei fapte penale pentru care există o condamnare definitivă la pedeapsa cu închisoarea plasează prin ea însăși consilierul local în afara cadrului legal de exercitare a funcției, prin încălcarea jurământului de a respecta prevederile Constituției și ale legilor, asumat potrivit

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 , iar consecințele legale pe care nerespectarea condițiilor de exercitare a unei funcții le antrenează nu pot fi considerate o restrângere a exercițiului acelei funcții, astfel că nu poate fi reținută încălcarea prevederilor art. 15 alin. (1) și art. 16 alin. (3) și art. 37 din Constituție.

24. Cât privește prevederile art. 148 alin. (2) din Constituție, Curtea, având în vedere criticile formulate de autorul excepției și conținutul textului de lege criticat, apreciază că aceste prevederi nu au incidență în cauză.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Panacea în Dosarul nr. 462/115/2015 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2016.