Decizia nr. 61/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Vlad Neculai în Dosarul nr. 838/44/2014 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.603D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepției. Lipsește partea Casa de Pensii Galați, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând că a lucrat în condiții grele și nu dorește ca pensia să-i fie diminuată.

4. Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentința civilă nr. 1.026 din 9 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 838/44/2014, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Vlad Neculai cu prilejul soluționării unei acțiuni civile prin care a solicitat acordarea sporului la pensie cuvenit pentru desfășurarea muncii în grupa I de muncă.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate discriminează persoanele cu handicap prin aceea că nu beneficiază de creșterea punctajelor anuale, deși au desfășurat munca în grupe superioare de muncă. Arată că motivul acestei discriminări provine din faptul că a beneficiat de o pensie în baza unei legi speciale, respectiv

Legea nr. 57/1992

privind încadrarea în muncă a persoanelor handicapate, iar dispozițiile

art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

prevăd că de majorările punctajelor de pensie nu beneficiază persoanele la recalcularea pensiilor cărora, în conformitate cu prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005

privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin

Legea nr. 78/2005 , cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

7. Tribunalul Galați - Secția I civilă consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. În acest sens invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 274 din 23 mai 2013

și

Decizia nr. 6 din 8 decembrie 2014 .

8. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9. Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora "Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005

privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin

Legea nr. 78/2005 , cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special."

13. Autorul excepției susține că acest text de lege este discriminator, contravenind astfel prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

au mai fost supuse analizei de constituționalitate prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 718 din 9 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 16 ianuarie 2015, paragrafele 18-22, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 57/1992

privind încadrarea în muncă a persoanelor handicapate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 12 iunie 1992, au reglementat condițiile de pensionare a persoanelor cu handicap în mod distinct față de reglementarea-cadru reprezentată la acel moment de

Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, publicată în Buletinul Oficial, nr. 82 din 6 august 1977, reprezentând o reglementare cu caracter special. Pe de altă parte, Curtea a observat că dispozițiile

art. 11, 14 și 16 din Legea nr. 3/1977

stabileau condiții mai favorabile de pensionare pentru persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă față de cele care au lucrat în grupa a III-a de muncă, acordând atât procente mai mari din retribuția tarifară, dar și o vârstă de pensionare ori o vechime în muncă mai scăzute. Curtea a constatat că, spre deosebire de dispozițiile

Legii nr. 3/1977 , dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 57/1992

nu instituiau nicio distincție între persoanele cu handicap în funcție de grupa de muncă în care și-au desfășurat activitatea. Pe de altă parte, însă, legea nu prevedea o vârstă de pensionare obligatorie pentru persoanele cu handicap, așa cum se cerea pentru persoanele care au lucrat în grupe superioare de muncă, singura cerință fiind cea a îndeplinirii condițiilor de vechime în muncă.

15. În continuare, prin aceeași decizie, Curtea, analizând critica potrivit căreia persoanele cu handicap nu au beneficiat de un avantaj real datorită vârstei de pensionare, întrucât nu aveau cum să cumuleze un punctaj total realizat în întreaga perioadă de activitate tot atât de mare ca o persoană care a lucrat în grupe superioare de muncă, dar nu a avut handicap și a fost obligată să muncească până la o vârstă mai înaintată, cumulând mai mulți ani de muncă, a constatat că beneficiul pensionării la o vârstă mai redusă de care s-au bucurat persoanele cu handicap nu înseamnă în mod automat și faptul că acestea nu au putut obține un punctaj mai mare în urma aplicării dispozițiilor

Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004

privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile

Legii nr. 19/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 1 octombrie 2004, și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005

privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005, esențial fiind numărul de ani cât o persoană se consideră că a cotizat la sistemul public de pensii, respectiv vechimea în muncă efectiv realizată. Or, aceasta a variat de la caz la caz,

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 57/1992

stabilind numai cerința vechimii minime în muncă dobândită în condiții de handicap fizic, necesară obținerii pensiei în regimul acestui act normativ. Astfel, asiguratul putea cumula și o vechime în muncă realizată în condiții fără handicap, care se adăuga numărului minim de ani prevăzut de acest text de lege. Mai mult, același text de lege prevedea că pensia se acorda "la cerere", astfel că persoanele cu handicap aveau un drept, dar nu și o obligație de a solicita dreptul la pensie la o vârstă și o vechime în muncă mai reduse, putându-și continua activitatea profesională și după împlinirea condițiilor de vechime în muncă prevăzute de

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 57/1992 .

16. Prin urmare, Curtea a conchis că, beneficiind de dreptul de a se pensiona la o vârstă redusă, persoanele cu handicap puteau cumula totuși o vechime în muncă mai mare decât vechimea necesară deschiderii dreptului la pensie, iar în vederea obținerii punctajului mediu anual - în urma recalculării acestor pensii ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000

- punctajul acumulat în perioada activă a asiguratului s-a împărțit la numărul de ani reprezentând vechimea în muncă, necesar deschiderii dreptului de pensie, prevăzut de

Legea nr. 57/1992 . În același sens, a amintit dispozițiile art. 2 alin. (4) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, care constituie anexă la

Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 , și care prevedeau că "Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative."

17. În egală măsură, Curtea a considerat că, dacă potrivit

Legii nr. 3/1977

o persoană fără handicap care a lucrat în grupe superioare de muncă trebuia să îndeplinească condițiile unei vârste de pensionare mai avansate, nu semnifică neapărat și că aceasta a realizat un stagiu de cotizare mai mare decât cel impus de lege, importantă fiind vârsta de la care a început să muncească și eventualele întreruperi ale activității pe parcurs.

18. De asemenea, prin

Decizia nr. 718 din 9 decembrie 2014 , Curtea a răspuns și criticii potrivit căreia persoanele cu handicap care au lucrat în grupe superioare de muncă nu sunt diferențiate sub aspectul condițiilor de pensionare de cele care au avut handicap, dar au lucrat în condiții normale, respectiv în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare

Legii nr. 19/2000 . În acest sens, a reținut că această problemă privește, în realitate, dispozițiile

Legii nr. 57/1992 , respectiv opțiunea pe care legiuitorul a avut-o de a acorda un regim mai favorabil persoanelor cu handicap, fără a cumula în același timp aceste beneficii cu cele acordate persoanelor care au lucrat în grupe superioare de muncă, iar nu dispozițiile de lege care fac obiectul controlului excepției de neconstituționalitate.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vlad Neculai în Dosarul nr. 838/44/2014 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2016.