Decizia nr. 140/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona Maya-Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 221^3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea "Marco Polo Ve" - S.R.L., cu sediul social în comuna Tigveni, satul Bârsești, județul Argeș, în Dosarul nr. 15.780/280/2012** al Judecătoriei Pitești - Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.291D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și arată că reglementarea legală criticată este clară și previzibilă, fiind conformă cu normele constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 20 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 15.780/280/2012**, Judecătoria Pitești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 221^3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea "Marco Polo Ve" - S.R.L., cu sediul social în comuna Tigveni, satul Bârsești, județul Argeș, într-o cauză având ca obiect plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție prin care petenta a fost sancționată pentru nedepunerea situației privind marcajele utilizate în luna anterioară.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că textul de lege în baza căruia a fost aplicată sancțiunea îngrădește accesul la justiție deoarece "prin formularea ambiguă și lipsa unui conținut explicit, nu prevede în mod clar ce anume se sancționează și despre ce situații de raportare este vorba". Apreciază, totodată, că "prin lipsa de claritate se încalcă și dreptul la apărare, având în vedere că nu se poate ști ce anume raportări trebuie depuse și, în funcție de această situație, nu se poate verifica legalitatea sancțiunii dând naștere la arbitrariu și încălcându-se dreptul la un proces echitabil".

6. Judecătoria Pitești - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, instanța de judecată arată că prevederile

art. 221^3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal nu încalcă dreptul la un proces echitabil, având în vedere că acesta prevede clar fapta a cărei săvârșire atrage răspunderea contravențională. Precizează, de asemenea, că dispozițiile textului de lege criticat se coroborează cu cele din normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003 , care prevăd obligațiile părților cu privire la situația marcajelor utilizate în luna anterioară.

7. Totodată, în ceea ce privește susținerile autoarei excepției referitoare la claritatea și previzibilitatea normei cuprinse în

art. 221^3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, precum și cu privire la aplicarea acesteia, instanța de judecată apreciază că acestea reprezintă probleme de interpretare a prevederilor legale în situația concretă dedusă judecății, un atribut al instanței de judecată, iar nu al Curții Constituționale.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, în ceea ce privește eventuala sancționare a autoarei excepției pentru încălcarea unei obligații de raportare care nu se regăsește în cuprinsul Codului fiscal, acestea constituie aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea normei legale, ce excedează atribuțiilor instanței de contencios constituțional.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 221^3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare. Reglementarea legală criticată face parte din capitolul VI "Contravenții și sancțiuni", titlul VII "Accize și alte taxe speciale" din

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, iar textul în vigoare la data săvârșirii faptei contravenționale, în anul 2012, deci aplicabil cauzei, avea următorul conținut: "Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte:

a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege a situațiilor de raportare reglementate în prezentul titlu;".

Ulterior, prevederile de lege criticate au fost modificate, la data de 1 ianuarie 2013, prin

art. I pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2012

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, iar în prezent art. 221^3 alin. (1) lit. a) are următorul conținut: "Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte:

a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege sau depunerea cu date incomplete ori nereale a situațiilor de raportare reglementate în prezentul titlu;".

13. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, interpretând sintagma "în vigoare" din cuprinsul

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , text care circumstanțiază controlul de constituționalitate numai la legile și ordonanțele în vigoare, Curtea Constituțională a reținut că acest control vizează "dispozițiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare", dar ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, iar în aceste condiții Curtea are competența de a examina constituționalitatea prevederilor de lege cu care a fost sesizată.

14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia, Societatea "Marco Polo Ve" - S.R.L., figurează ca destinatar înregistrat la autoritățile vamale, conform art. 206^29 din Codul fiscal, iar din această calitate, pentru produsele accizabile din alcool folosite în procesul de producție și vânzare, folosește marcaje specifice, respectiv banderole. Întrucât în luna iunie 2012 societatea nu a depus declarația cu privire la modul de utilizare al banderolelor, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală Craiova a dispus sancționarea societății cu suma de 2.000 lei, în temeiul

art. 221^3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, și anume pentru "nedepunerea la termenele prevăzute de lege a situațiilor de raportare reglementate în prezentul titlu".

16. În esență, autoarea excepției consideră că textul de lege în baza căruia i-a fost aplicată sancțiunea îngrădește accesul la justiție, deoarece, "prin formularea ambiguă și lipsa unui conținut explicit nu prevede în mod clar ce anume se sancționează și despre ce situații de raportare este vorba".

17. În acest context, Curtea reține că, potrivit art. 206^3 pct. 13 din Codul fiscal, destinatar înregistrat înseamnă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale și în condițiile prevăzute în normele metodologice, să primească produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru. În cuprinsul titlului VII din Codul fiscal, intitulat "Accize și alte taxe speciale", sunt prevăzute atât obligațiile de raportare stabilite în sarcina operatorilor economici, cât și termenele până la care acestea trebuie îndeplinite. Astfel, potrivit art. 206^62 din Codul fiscal, "responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizați, destinatarilor înregistrați, expeditorilor înregistrați sau importatorilor autorizați, potrivit precizărilor din normele metodologice", iar art. 206^63 din Codul fiscal, intitulat "Proceduri de marcare", prevede la alin. (1) că "Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole".

18. De asemenea, Curtea observă că la pct. 28 alin. (6) din titlul VII din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, în vigoare în anul 2004, se prevede că "Antrepozitarii autorizați și importatorii autorizați de produse supuse marcării sunt obligați să prezinte lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, autorității emitente a autorizației situația privind utilizarea marcajelor, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 19. În vederea confirmării realității datelor înscrise în documentele justificative privind utilizarea marcajelor pentru import, aceste documente vor fi certificate de către Autoritatea Națională a Vămilor." De asemenea, la alin. (8) se prevede că "Antrepozitarii autorizați și importatorii autorizați de produse supuse marcării vor ține o evidență distinctă a marcajelor deteriorate și a celor distruse, conform modelului prezentat în anexa nr. 20."

19. Curtea constată că în cap. VI al titlului VII din Codul fiscal sunt reglementate, la art. 221^3-221^5, anumite contravenții specifice activității operatorilor economici implicați în tranzacții cu produse accizabile. Cele mai puțin grave contravenții, sancționate cu amendă între 2.000 lei și 5.000 lei, se referă la nedepunerea în termen a raportărilor, prevăzută de art. 221^3 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, criticat în speța de față, neanunțarea autorității competente asupra modificării datelor prezentate la eliberarea autorizației, refuzul de a prelua pentru distrugere produse accizabile etc. Dispozițiile de lege criticate se coroborează, însă, cu cele din normele metodologice, care prevăd obligațiile care incumbă părților cu privire la situația marcajelor utilizate în luna anterioară și a raportărilor ce trebuie efectuate.

20. În contextul criticilor formulate, referitoare la formularea ambiguă și lipsa unui conținut explicit al normei legale criticate, care nu prevede "în mod clar ce anume se sancționează și despre ce situații de raportare este vorba", Curtea subliniază că, prin Hotărârea din 24 mai 2007, definitivă la 24 august 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 36, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că, "tocmai în considerarea principiului generalității legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea la unele categorii mai degrabă generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi se folosesc prin forța lucrurilor de formule mai mult sau mai puțin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă și pentru a se putea adapta schimbărilor de situație."

21. Așa fiind, pentru a detalia anumite situații, legiuitorul poate recurge la acte normative inferioare (norme metodologice), adoptate în executarea unui act normativ cu putere de lege. Prin urmare, Curtea apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate de autoarea excepției de neconstituționalitate cu privire la lipsa de precizie și claritate a textului în discuție.

22. Totodată, Curtea reamintește că desfășurarea activității economice nu poate să se realizeze decât cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, astfel încât sancționarea abaterilor de la lege nu poate primi semnificația unei încălcări a normelor constituționale invocate. Aplicarea unei sancțiuni în urma săvârșirii unei contravenții nu reprezintă o încălcare a art. 21 din Constituție, având în vedere faptul că partea interesată are posibilitatea contestării în instanță a procesului-verbal, iar soluția pronunțată de instanța judecătorească într-o anumită cauză reprezintă o chestiune de aplicare a legii, nicidecum de constituționalitate a acesteia.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea "Marco Polo Ve" - S.R.L., cu sediul social în comuna Tigveni, satul Bârsești, județul Argeș, în Dosarul nr. 15.780/280/2012** al Judecătoriei Pitești - Secția civilă și constată că prevederile

art. 221^3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Pitești - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2016.