Decizia nr. 187/2016

Daniel Marius Morar

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Maria Cristea, Georgeta Pușcașu și Greta Mazilu în Dosarul nr. 2.113/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.622D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 458 din 7 noiembrie 2013

și nr. 549 din 5 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 5.695 din 10 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.113/2/2012 (trimisă Curții Constituționale la data de 5 noiembrie 2015), Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și a suspendat cauza, în temeiul

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantele Maria Cristea, Georgeta Pușcașu și Greta Mazilu în cadrul soluționării unei cauze de contencios administrativ având ca obiect "despăgubiri".

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

contravine dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (4), art. 11, 20, 21, 44 și 53 din Constituție, deoarece prin adoptarea acesteia li s-au adus prejudicii patrimoniale însemnate, fiindu-le restrânse în mod ilegal și neconstituțional drepturile câștigate definitiv și irevocabil.

6. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că hotărârile judecătorești invocate de reclamante se bucură de autoritate de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, doar în măsura în care au în continuare acoperire în reglementarea legală a drepturilor de pensie, adică atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile sau soluția legislativă dintr-un eventual nou act normativ nu s-a modificat. Mai mult,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu face altceva decât să stabilească o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin

Legea nr. 119/2010 , această din urmă lege fiind cea care constituie reglementarea de drept substanțial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive. În final, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 871 din 25 iunie 2010 .

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , deoarece autoarele excepției nu au precizat motivele pentru care consideră că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

este neconstituțională.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale și precizează că își menține punctul de vedere reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 855 din 18 octombrie 2012 , nr. 440 din 29 octombrie 2013, nr. 458 din 7 noiembrie 2013, nr. 312 din 5 iunie 2014 și nr. 549 din 15 octombrie 2014.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin

Legea nr. 109/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012.

13. Autoarele excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, cu titlu preliminar, că în jurisprudența sa a conturat o "anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia". În aceste condiții, Curtea a constatat că "în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate."

15. Astfel, în cauza de față, se poate reține în mod rezonabil o minimă critică de neconstituționalitate, și anume susținerile autoarelor excepției potrivit cărora prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

li s-au adus prejudicii patrimoniale însemnate, fiindu-le restrânse drepturile câștigate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Cu privire la această critică, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 215 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012,

Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013,

Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 10 decembrie 2013,

Decizia nr. 549 din 15 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 15 decembrie 2014, și

Decizia nr. 184 din 26 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 mai 2015.

16. Prin

Decizia nr. 184 din 26 martie 2015 , precitată, paragraful 22, Curtea a reținut că, în ceea ce privește încălcarea art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, prin imposibilitatea executării unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin

Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013 , făcând referire la jurisprudența sa anterioară, Curtea a statuat că astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile. Curtea a mai reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunțat

Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013, și a stabilit că - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , aprobată prin

Legea nr. 109/2012

- sunt supuse revizuirii și pensiile prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul

Legii nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, și al

Hotărârii Guvernului nr. 737/2010

au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri. În considerentele acestei decizii, instanța supremă a reținut că "cele două hotărâri judecătorești sunt pronunțate în baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv

Legea nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , aprobată prin

Legea nr. 109/2012 . Or, pentru existența «lucrului judecat», potrivit art. 1.201 din Codul civil, este nevoie de o triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză, care nu se regăsește în situația analizată, întrucât cele două contestații, deși implică aceleași părți și au același obiect, nu se întemeiază pe aceeași cauză. [...] Practic, prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , legiuitorul a înțeles să reglementeze o nouă procedură de recalculare a pensiilor de serviciu, distinctă și ulterioară, denumită «revizuire», și având în vedere alte criterii decât cele menționate în

Legea nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, și detaliate în

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 . Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmează a fi reluată, indiferent de soluțiile pronunțate în contestațiile soluționate în temeiul

Legii nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanță în temeiul

Legii nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, nu poate fi opus în cadrul noii proceduri cu putere de lucru judecat." Pentru aceleași argumente, instanța supremă a decis că "nu poate fi reținută nici încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanță, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul

Legii nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , aprobată prin

Legea nr. 109/2012 , nu se poate aprecia că accesul la justiție este iluzoriu. [...]"

17. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la pensie, ca drept câștigat, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013 , precitată, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu afectează dreptul la pensie, ci reglementează procedura revizuirii din oficiu de către casele teritoriale de pensii, prin emiterea unor decizii de revizuire, tocmai în scopul de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

18. În ceea ce privește criticile privind transformarea pensiilor de serviciu în pensii contributive și micșorarea cuantumului acestora, critici raportate la art. 44 din Constituție, Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, respingând ca neîntemeiate aceste critici, de exemplu, prin

Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013. În acest sens, Curtea a reținut că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii".

19. Referitor la pretinsa încălcare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat consacrat de

art. 1 alin. (4) din Constituție, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea a reținut că scopul ordonanței de urgență criticate a fost reglementarea unor proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivității, dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale, sub imperiul procedurii reglementate prin

Legea nr. 119/2010 , să depună aceste documente la casele teritoriale de pensii, în vederea revizuirii. Curtea a mai constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin

Legea nr. 119/2010 , act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 . Dacă

Legea nr. 119/2010

constituie reglementarea de drept substanțial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situațiilor categoriilor socioprofesionale în cauză.

20. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21. Pentru aceleași argumente cu cele relevate prin deciziile mai sus-menționate, Curtea constată că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție privind statul de drept.

22. În final, Curtea constată că dispozițiile art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu au incidență în cauză, din moment ce nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau vreunei libertăți fundamentale.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Cristea, Georgeta Pușcașu și Greta Mazilu în Dosarul nr. 2.113/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 martie 2016.