Decizia nr. 156/2016

Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Oana Cristina Puică
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 9.036/215/2015 al Judecătoriei Craiova și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 941D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, prin
Decizia nr. 44 din 16 februarie 2016 , Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care se referă numai la măsurile educative neprivative de libertate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 12 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 9.036/215/2015, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată cu ocazia soluționării, în fond, a unei acțiuni penale având ca obiect tragerea la răspundere penală a unui inculpat minor, care este arestat preventiv în aceeași cauză.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată, autoare a excepției, susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale referitoare la garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor ca valori supreme ale statului de drept și, respectiv, la principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, precum și pe cele privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Astfel, arată că, prin Decizia nr. 7 din 16 martie 2015, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, la momentul soluționării, în primă instanță, a acțiunii penale, prin pronunțarea unei măsuri educative, indiferent de natura acesteia, măsura arestării preventive, luată anterior față de inculpatul minor, încetează de drept, iar instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului minor arestat preventiv. Instanța de judecată, autoare a excepției, consideră că, prin obligativitatea punerii în libertate a inculpatului minor arestat preventiv ca urmare a hotărârii pronunțate de prima instanță - fără a se putea avea în vedere natura infracțiunilor săvârșite de acesta, gravitatea faptelor și fără a se putea aprecia dacă privarea de libertate a inculpatului este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică -, drepturile și libertățile fundamentale consfințite de Constituție, precum dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, inviolabilitatea domiciliului, dreptul de proprietate etc. nu sunt apărate în mod corespunzător, în condițiile în care arestarea preventivă este una dintre modalitățile prin care se urmărește prevenirea săvârșirii altor infracțiuni care ar leza valorile sociale ocrotite de lege. Spre deosebire de Codul penal din 1969 - care prevedea că față de minorul care răspundea penal se putea lua o măsură educativă ori i se putea aplica o pedeapsă, inclusiv închisoarea pe o durată maximă de 20 ani -, actualul Cod penal nu prevede posibilitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea inculpatului minor, ci doar a unei măsuri educative privative sau neprivative de libertate. Potrivit vechii reglementări, chiar și în situația în care ar fi pronunțat o măsură educativă privativă de libertate, instanța avea posibilitatea să dispună prin hotărâre punerea în executare, de îndată, a măsurii luate, caz în care, deși arestarea preventivă înceta, inculpatul minor continua să fie privat de libertate în baza măsurii educative luate față de acesta. În fine, constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații care, la data săvârșirii faptei, erau minori și punerea acestora de îndată în libertate la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond creează o discriminare față de inculpații majori, cu privire la care arestarea poate fi menținută până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică măsura arestării preventive. Această diferență de tratament juridic nu are nicio justificare obiectivă, în condițiile în care arestarea preventivă poate fi dispusă față de inculpații minori doar cu verificarea unei condiții suplimentare, și anume aceea ca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalității și dezvoltării lor să nu fie disproporționate față de scopul urmărit prin luarea măsurii. Această condiție a fost deja verificată în momentul arestării preventive a inculpatului minor, iar instanța ar trebui să aibă posibilitatea, cu ocazia pronunțării hotărârii, să aprecieze dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și, implicit, să poată dispune menținerea arestării preventive.
6. Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
7. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Arată că dispozițiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, respectiv celor față de care instanța de judecată nu a dispus o pedeapsă privativă de libertate, ci o măsură educativă. Potrivit art. 23 alin. (9) din Constituție, punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații prevăzute de lege". Inculpații minori nu se află în aceeași situație cu cei majori, astfel încât reglementarea aplicabilă celor două categorii de inculpați nu poate fi aceeași, având în vedere că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "De asemenea, instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunță: [...] d) o măsură educativă".
11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, instanța de judecată, autoare a excepției, invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (4) privind garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor ca valori supreme ale statului de drept și, respectiv, principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, precum și pe cele ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că instanța de judecată, autoare a excepției, critică soluția legislativă care obligă instanța ca, la momentul soluționării, în fond, a acțiunii penale, să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului minor arestat preventiv chiar și atunci când pronunță o măsură educativă privativă de libertate. Prin
Decizia nr. 44 din 16 februarie 2016 *), nepublicată încă, la data pronunțării prezentei decizii, în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care se referă numai la măsurile educative neprivative de libertate. Or, potrivit
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Ținând cont de
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
și de faptul că decizia mai sus menționată a fost pronunțată ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 21 aprilie 2016.
──────────
13. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 9.036/215/2015 al Judecătoriei Craiova.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Craiova și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 martie 2016.

──────────
*)
Decizia nr. 44 din 16 februarie 2016