Decizia nr. 230/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Valentin Cojocaru și Carmen Loredana Cojocaru în Dosarul nr. 30.139/299/2014/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.209D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Comnord - S.A. din București, avocat Ioana Bogoie din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și pentru partea Societatea Băneasa Rezidențial - S.R.L. din București, avocat Andreea-Georgiana Ursea din Baroul București, cu delegație de substituire a doamnei avocat Gabriela-Elena Petcu depusă la dosar, lipsind autorii excepției de neconstituționalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentanților părților prezente. Doamna avocat Ioana Bogoie solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, având în vedere

Decizia nr. 501 din 7 octombrie 2014

și

Decizia nr. 710 din 27 octombrie 2015 , față de care nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale. Arată că reclamanții din litigiul de fond puteau depune la dosar un deviz estimativ efectuat de o societate de specialitate pentru a evalua valoarea obiectului cererii. Depune concluzii scrise în acest sens și solicită cheltuieli de judecată, anexând factura și chitanța în original.

4. Doamna avocat Andreea-Georgiana Ursea solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, față de care nu au apărut elemente noi care să justifice schimbarea acesteia. Depune note scrise.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 30.139/299/2014/a1, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Valentin Cojocaru și Carmen Loredana Cojocaru întro cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale deoarece, dacă, inițial, textul de lege prevede că reclamantul va indica obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea sa, în continuare textul legal stabilește obligația reclamantului de a indica modul de calcul prin care a ajuns la determinarea acestei valori și înscrisurile corespunzătoare. Caracterul contradictoriu al prevederilor legale criticate rezultă din soluțiile contradictorii din ipoteza reglementată de Codul de procedură civilă. Astfel, în prima parte textul legal criticat conferă reclamantului posibilitatea de a determina/indica valoarea obiectului acțiunii după propria apreciere, însă această posibilitate este anulată de instituirea, prin același text, a obligației de a indica modul de calcul prin care a ajuns la determinarea valorii și înscrisurile corespunzătoare. În continuare arată că nu în toate litigiile este posibilă determinarea valorii obiectului acțiunii încă din faza de regularizare a cererii de chemare în judecată, problema determinării valorii obiectului, în unele cauze, fiind complexă, în acest sens fiind necesar demersul unor specialiști sau experți. În asemenea cauze, valoarea obiectului cererii poate fi determinată în cursul procesului, prin probele administrate în cauză. Apreciază că acesta este motivul pentru care dispozițiile art. 112 pct. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 reglementau obligația reclamantului de a indica valoarea obiectului cererii după prețuirea sa, obligație care nu subzista atunci când îndeplinirea ei nu era posibilă.

8. Dispozițiile legale criticate instituie exigențe care, uneori, sunt imposibil de îndeplinit. Inutilitatea edictării exigenței indicării modului de calcul al valorii obiectului cererii rezidă în faptul că, în realitate, determinarea ulterioară a valorii obiectului acțiunii, adică în cursul procesului, pe baza probelor administrate în cauză, nu aduce atingere dreptului la apărare al pârâtului. Se apreciază că soluția anterioară prevăzută de art. 113 pct. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 era cea corectă, permițând determinarea valorii obiectului cererii pe baza probelor administrate în cauză.

9. Judecătoria Sectorului 1 București consideră că prin instituirea obligației de a indica modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea valorii obiectului cererii și înscrisurile corespunzătoare nu este îngrădit dreptul de acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

12. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Menționează în acest sens

Decizia nr. 501 din 7 octombrie 2014 .

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile reprezentanților părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă. În realitate, având în vedere susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate, obiect al acesteia îl reprezintă dispozițiile art. 194 lit. c) teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: [...] c) obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. [...]".

16. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin

Decizia nr. 501 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 9 decembrie 2014, paragrafele 16-18, 20, a reținut că instituirea unor condiții formale ale cererii de chemare în judecată nu poate fi considerată de plano drept o negare a efectivității dreptului de acces la justiție, ci aceasta constituie o expresie a obligativității exercitării drepturilor și libertăților cu bună-credință, în limitele instituite de lege. Mai mult, nerespectarea condițiilor prescrise pentru conformitatea cererii introductive de instanță nu atrage în mod necondiționat anularea actului procedural, existând posibilitatea modificării sau completării acestuia în termenul stabilit de instanță. Astfel, prevederile art. 200 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, dispunând asupra necesității comunicării în scris către reclamant a lipsurilor constatate în legătură cu cererea de chemare în judecată, cu mențiunea regularizării acestora în termenul stabilit, reprezintă o concretizare a principiului rolului activ al judecătorului, tocmai în vederea asigurării accesului efectiv la justiție al titularului cererii.

18. Curtea a mai reținut că, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii de anulare, împotriva acesteia se poate face cerere de reexaminare, solicitând motivat revenirea asupra măsurii anulării. Potrivit art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă, completul învestit cu soluționarea cererii de reexaminare poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului inițial învestit.

19. De asemenea, Curtea a constatat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalității legitime urmărite de către legiuitor, și anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoștință de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate și probele solicitate, cât și la asigurarea celerității procesului, permițând astfel o bună desfășurare a judecății într-un termen optim și previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție.

20. Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 194 lit. c) din Codul de procedură civilă prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde atât obiectul cererii, cât și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Obiectul cererii și valoarea lui prezintă importanță, deoarece fixează limitele cadrului procesual în care se va desfășura judecata, determină competența și un anumit cuantum al taxei judiciare de timbru.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

22. În ceea ce privește solicitarea avocatului părții - Societatea Comnord - S.A. din București de a i se acorda cheltuieli de judecată, Curtea constată, în temeiul dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , că aceasta nu poate fi primită, deoarece regulile de procedură civilă referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată nu sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valentin Cojocaru și Carmen Loredana Cojocaru în Dosarul nr. 30.139/299/2014/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 București și constată că dispozițiile art. 194 lit. c) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2016.