Decizia nr. 216/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ana Guț și Floare Guț în Dosarul nr. 2.068/111/2015 al Tribunalului Bihor - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.261D/2015.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, doamna avocat Simona Ioana Pașcu din cadrul Baroului Bihor, cu delegație la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.262D/2015, nr. 1.263D/2015 și nr. 1.264D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emilia-Mariana Cun, Călin-Victor Cun și Antonia-Cătălina Cun în Dosarul nr. 2.122/111/2015, de Anca-Domnica Grigorescu și Daniel Grigorescu în Dosarul nr. 2.148/111/2015 și de Vasile Sălăjan și Adriana-Marta Sălăjan în Dosarul nr. 2.150/111/2015 ale Tribunalului Bihor - Secția penală.

4. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, doamna avocat Simona Ioana Pașcu din cadrul Baroului Bihor, cu delegație la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul autorilor excepției este de acord cu conexarea dosarelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

8. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.262D/2015, nr. 1.263D/2015 și nr. 1.264D/2015 la Dosarul nr. 1.261D/2015, care a fost primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care pune concluzii de admitere a excepției, deoarece prevederile legale criticate nu prevăd o limitare pentru care se pot lua măsurile asigurătorii, permițând organelor de urmărire penală să indisponibilizeze sume de bani fără a avea o limită a valorii acestora.

10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece la luarea unor măsuri asigurătorii se ține seama de scopul instituirii ei. Astfel, în cazul în care aceasta a fost dispusă în vederea confiscării speciale sau extinse, se vor avea în vedere prevederile art. 112 alin. (5) și art. 112^1 alin. (1) din Codul penal. Aceste măsuri au caracter provizoriu și faptul că la percheziție se vor găsi anumite sume de bani atunci instituirea unor măsuri asigurătorii este impusă de dinamica urmăririi penale și de stabilirea întinderii prejudiciului. În cazul în care măsura asigurătorie a fost dispusă în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, atunci aceasta va viza numai bunurile suspectului/inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

11. Prin încheierile nr. 127, nr. 132/DL, nr. 134/DL și nr. 136/DL din 7 iulie 2015, pronunțate în dosarele nr. 2.068/111/2015, nr. 2.122/111/2015, nr. 2.148/111/2015 și nr. 2.150/111/2015, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală.

12. Excepția a fost ridicată de Ana Guț și Floare Guț, de Emilia-Mariana Cun, Călin-Victor Cun și Antonia-Cătălina Cun, de Anca-Domnica Grigorescu și Daniel Grigorescu și de Vasile Sălăjan și Adriana-Marta Sălăjan în dosarele de mai sus, având ca obiect soluționarea unor contestații formulate împotriva măsurii sechestrului asigurător dispuse prin ordonanța procurorului.

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că prevederile legale criticate afectează dreptul de proprietate privată, deoarece nu prevăd o limitare pentru care se pot lua măsurile asigurătorii, permițând organelor de urmărire penală să indisponibilizeze sume de bani fără a avea o limită a valorii acestora. În acest sens se arată că numita Ana Guț are calitate de inculpat și este cercetată pentru săvârșirea unui număr de 178 de acte materiale ale infracțiunii de luare de mită cu o valoare cuprinsă între 50 lei și 100 de euro. La un simplu calcul matematic reiese că valoarea totală a sumei obținute s-ar ridica la aproximativ 17.800 euro. Cu toate acestea, numitei Floare Guț i-au fost indisponibilizate sumele de 772.200 lei, 120.000 dolari și 4.820 euro, deoarece este mama inculpatei.

14. De asemenea, numita Emilia-Mariana Cun are calitate de inculpat și este cercetată pentru săvârșirea unui număr de 89 de acte materiale ale infracțiunii de luare de mită, iar suma maximă pe care ar fi obținut-o se ridică la aproximativ 57.850 lei. Cu toate acestea, au fost indisponibilizate bunuri imobile și sume de bani aflate în casă și în conturi bancare cu o valoare totală mult peste suma estimată ca fiind obținută de inculpată prin infracțiune, bunuri care aparțin atât soțului inculpatei, cât și fiicei sale în calitate de asociată împreună cu mama sa la Societatea "Elias Invest Medimages" - S.R.L. din Oradea.

15. Totodată, numita Anca-Domnica Grigorescu are calitate de inculpat și este cercetată pentru săvârșirea unui număr de 105 de acte materiale ale infracțiunii de luare de mită cu o valoare cuprinsă între 50 lei și 500 lei. La un simplu calcul matematic reiese că valoarea totală a sumei obținute s-ar ridica la aproximativ 52.500 lei. Cu toate acestea, inculpatei și soțului său le-au fost indisponibilizate trei bunuri imobile având o valoare de circulație mult peste suma estimată ca fiind obținută din săvârșirea infracțiunilor de mai sus.

16. În sfârșit, numitul Vasile Sălăjan are calitate de inculpat și este cercetat pentru săvârșirea unui număr de 185 de acte materiale ale infracțiunii de luare de mită, iar suma maximă pe care ar fi obținut-o se ridică la 74.000 euro. Cu toate acestea, au fost indisponibilizate prin măsura asigurătorie mai multe bunuri imobile aparținând inculpatului și soției acestuia, conturi bancare și sume de bani găsite la percheziția domiciliară, valori care depășesc cu mult suma obținută prin infracțiune.

17. De asemenea se mai susține că sunt afectate și exigențele de claritate, previzibilitate și accesibilitate, întrucât nu a fost prevăzută o limitare a dispunerii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află în vederea confiscării speciale sau extinse. Acest fapt lasă loc unei libere interpretări a legii, respectiv a unei aplicări abuzive. Așa fiind, dacă, potrivit art. 249 alin. (5) din Codul de procedură penală, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente măsuri asigurătorii până la concurența valorii probabile a acestora, în cazul măsurilor asigurătorii dispuse în vederea confiscării speciale sau extinse nu mai există o limită până la care acestea pot fi dispuse.

18. Tribunalul Bihor - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece limita valorică până la care pot fi dispuse măsuri asigurătorii este determinată de echivalentul valorii bunurilor supuse confiscării speciale sau a celei extinse, conform art. 112 alin. (5) sau art. 112^1 alin. (6) din Codul penal.

19. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

20. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece efectul măsurilor asigurătorii constă în indisponibilizarea bunurilor ce fac obiectul lor și nu scoaterea acestora din patrimoniul proprietarului.

21. De asemenea, măsurile asigurători au un caracter provizoriu, producându-și efectele până la momentul pronunțării hotărârii definitive, când instanța va trebui să decidă situația juridică a bunurilor indisponibilizate: fie dispune confiscarea acestora, fie dispune ridicarea sechestrului.

22. Pentru a fi eficiente, pentru a împiedica suspectul să zădărnicească recuperarea prejudiciului și restabilirea situației anterioare săvârșirii faptei, măsurile asigurătorii trebuie dispuse cât mai devreme în cursul urmăririi penale, deci cu mult înainte de a fi stabilită întreaga activitate infracțională, respectiv valoarea finală a prejudiciului sau produsului faptelor. Așa fiind, organele judiciare au posibilitatea de a institui sechestrul asigurător pe mai multe dintre bunurile suspectului sau inculpatului și pe bunurile altor persoane, despre care la momentul dispunerii măsurii se cunoaște că provin din infracțiune, urmând ca, odată ce ancheta avansează, sechestrul să poată fi restrâns de către organul judiciar din oficiu sau la cererea suspectului/inculpatului ori a altei persoane interesate.

23. În ipoteza reglementată de art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală, întrucât măsurile asigurătorii se iau "în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse", ele sunt limitate în mod implicit de dispozițiile art. 112 și 112^1 din Codul penal, care stabilesc expres bunurile ce pot face obiectul lor.

24. În sfârșit, se mai arată că aspectele puse în discuție de autorii excepției țin de aplicarea dispozițiilor legale, de modul în care judecătorul sesizat cu contestația împotriva măsurii asigurătorii apreciază în concret valoarea probabilă a bunurilor care, potrivit legii, fac obiectul confiscării, prin comparație cu bunurile pentru care s-a instituit sechestrul.

25. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, deoarece în activitatea sa, dar și în virtutea rolului activ, instanța de judecată realizează interpretarea și aplicarea normelor legale, iar în privința art. 249 din Codul de procedură penală, acestea se corelează cu cele ale art. 112 și 112^1 din Codul penal referitoare la confiscarea specială și extinsă, motivat de faptul că bunurile care pot fi confiscate sunt cele asupra cărora se poate institui sechestrul. În materie penală, măsurile asigurătorii, și în special cea a confiscării, au fost reglementate în vederea restabilirii unui echilibru prin preluarea din patrimoniul făptuitorului a beneficiilor infracțiunii. În plus, instanța trebuie să se pronunțe asupra bunurilor pe care lea sechestrat la finalizarea procesului penal, care fie dispune confiscarea acestora, fie dispune ridicarea sechestrului.

26. Totodată, în ce privește posibila afectare a dreptului de proprietate privată, Avocatul Poporului face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 207 din 31 martie 2015 , prin care s-a statuat că măsurile asigurătorii sunt o consecință a săvârșirii unei fapte penale și constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăției în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanța dreptului avută asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă și cele hotărâte cu privire la măsurile asigurătorii.

27. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a mai statuat că nu trebuie plecat de la premisa că prezumția dobândirii licite a averii poate fi răsturnată doar prin probe, deoarece dacă aceasta ar fi abordarea, atunci confiscarea extinsă nu și-ar mai găsi utilitatea. În plus, prezumția instituită de art. 44 alin. (8) din Constituție nu este una absolută și nu împiedică cercetarea caracterului ilicit al dobândirii averii (a se vedea

Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, paragrafele 39, 40).

28. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

29. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

30. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 249 alin. (4) cu denumirea marginală Condițiile generale de luare a măsurilor asigurătorii din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

"(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate."

31. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 44 alin. (8) și (9) referitor la interdicția confiscării averii dobândite licit, a prezumției caracterului licit al dobândirii sale și a confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții numai în condițiile legii.

32. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate dispun cu privire la condițiile generale de luare a măsurilor asigurătorii în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse, sens în care acestea se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află. Autorii excepției au criticat aceste prevederi, deoarece nu sunt clare și previzibile, afectează dreptul de proprietate privată și au susținut că valoarea bunurilor supusă măsurii asigurătorii nu ar trebui să depășească valoarea totală a prejudiciului sau a sumelor obținute prin săvârșirea infracțiunii.

33. Cu privire la aceste critici Curtea constată că, dimpotrivă, dispozițiile legale contestate sunt suficient de clare și de previzibile și normează cu privire la posibilitatea luării unei măsuri asigurătorii în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse. Este de observat că legiuitorul a făcut distincție între măsurile asigurătorii care au menirea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor și cele care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. Astfel, potrivit art. 249 alin. (3) și (5) din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii pentru executarea pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului, iar cele pentru repararea pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora. Alta este situația în care măsura asigurătorie își găsește temei într-o eventuală confiscare specială sau extinsă, care poate fi dispusă nu numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului, ci și asupra bunurilor altor persoane în proprietatea sau posesia asupra cărora acestea se află.

34. Prin urmare, procedura de instituire a măsurii asigurătorii în vederea confiscării speciale sau extinse se circumscrie condițiilor astfel stabilite în normele de drept substanțial consacrate de dispozițiile art. 112 și 112^1 din Codul penal.

35. Astfel, prevederile art. 112 din Codul penal vizează bunurile care au fost produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, au fost folosite la săvârșirea unei fapte penale sau au fost folosite pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori produsului obținut dacă acestea sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte penale sau pentru a răsplăti pe făptuitor, bunurile care au fost dobândite prin folosirea unei fapte penale dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, bunurile care sunt interzise de legea penală. Așa fiind, în cazul instituirii măsurii asigurătorii în vederea confiscării speciale, Curtea constată că singura situație posibilă a luării unei astfel de măsuri pentru bunuri aparținând altei persoane are în vedere bunurile folosite la săvârșirea unei fapte penale sau folosite pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori produsului obținut, cu condiția ca acele persoane să fi cunoscut scopul folosirii lor. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (2) din Codul penal, în aceste cazuri, dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporționată față de natura și gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ținând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce și de contribuția bunului la aceasta. Totodată, potrivit art. 112 alin. (3) și (5) din Codul penal, în situația în care persoana căreia îi aparțin bunurile nu a cunoscut scopul folosirii lor, atunci se va confisca echivalentul bănesc al acestora, iar dacă bunurile nu se vor găsi în locul lor, se confiscă sume de bani până la concurența valorii acestora. Așa fiind, confiscarea unor astfel de bunuri funcționează în interesul general ca un factor de descurajare pentru cei care urmăresc implicarea în activități infracționale și, în același timp, garantează că astfel de activități nu aduc venituri (a se vedea Hotărârea din 15 ianuarie 2015, pronunțată în Cauza Rummi împotriva Estoniei, paragraful 103).

36. Totodată, dispozițiile penale referitoare la confiscarea extinsă vizează alte bunuri decât cele menționate la paragraful anterior, cu condiția ca persoana condamnată să fi săvârșit una din infracțiunile limitativ enumerate în art. 112^1 din Codul penal dacă fapta a fost susceptibilă să îi procure un folos material și pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de 4 ani sau mai mare. În aceste situații, măsura confiscării extinse este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată într-o perioadă de 5 ani înainte și până la momentul emiterii actului de sesizare a instanței depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit și instanța are convingerea că bunurile provin din activități infracționale. Cât privește bunurile ce pot fi supuse confiscării extinse și care se află în proprietatea altor persoane, Curtea constată că, potrivit art. 112^1 alin. (3) din Codul penal, la stabilirea valorii bunurilor dobândite de persoana condamnată în ultimii 5 ani se va ține seama și de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată unui membru de familie sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deține controlul. Prin urmare, în cazul confiscării extinse terțul poate fi un membru de familie al persoanei condamnate sau o persoană juridică asupra căreia persoana condamnată deține controlul. O astfel de posibilitate este în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, care a statuat că măsura confiscării locuinței unui cuplu, în condițiile în care s-a probat faptul că stilul lor de viață nu corespunde veniturilor declarate, iar sursele de venit provin din activitatea infracțională a fiului acestora (condamnat pentru trafic de droguri), nu reprezintă o ingerință disproporționată în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor, ci este o consecință a marjei largi de apreciere de care dispun statele în controlul folosinței bunurilor, precum și a obiectivului de interes general urmărit (a se vedea Hotărârea din 4 noiembrie 2014, pronunțată în Cauza Aboufadda împotriva Franței, paragrafele 21-34).

37. Așa fiind, ținând seama de condițiile în care poate fi dispusă o măsură asigurătorie în vederea confiscării speciale sau extinse și de exigențele penale mai sus arătate, Curtea constată că dispozițiile procedural penale criticate sunt clare, precise și previzibile și nu afectează dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor. De altfel, în ce privește critica potrivit căreia bunurile supuse măsurii asigurătorii nu ar trebui să depășească valoarea totală a prejudiciului sau a sumelor obținute prin săvârșirea infracțiunii, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, aceste bunuri nu sunt indisponibilizate în vederea reparării pagubei produse prin infracțiuni potrivit art. 249 alin. (5) din Codul de procedură penală, ci în vederea confiscării speciale sau extinse.

38. Totodată, cât privește critica raportată la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (8) și (9), Curtea constată că măsurile asigurătorii dispuse în vederea confiscării speciale sau extinse nu afectează aceste dispoziții, deoarece ele au caracter temporar și sunt justificate de dinamica urmării penale, în așa fel încât, așa cum însuși Constituția dispune în art. 44 alin. (9), la finele procesului, să se asigure confiscarea, în condițiile legii, a acelor bunuri destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni. Or, prin infracțiune se înțelege, potrivit art. 15 alin. (1) din Codul penal, fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Mai mult decât atât, Curtea constată că luarea măsurilor asigurătorii de către procuror este cenzurată în acord cu prevederile art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza pe fond, iar în cazul în care aceste măsuri sunt luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, atunci ele vor putea fi contestate, potrivit soluției legislative cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală astfel cenzurată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016

și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 12 aprilie 2016.

39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ana Guț și Floare Guț, de Emilia-Mariana Cun, Călin-Victor Cun și Antonia-Cătălina Cun, de Anca-Domnica Grigorescu și Daniel Grigorescu și de Vasile Sălăjan și Adriana-Marta Sălăjan în dosarele nr. 2.068/111/2015, nr. 2.122/111/2015, nr. 2.148/111/2015 și nr. 2.150/111/2015 ale Tribunalului Bihor - Secția penală și constată că dispozițiile art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 aprilie 2016.