Decizia nr. 130/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi și lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Sanda Maria Ioana Bossy în Dosarul nr. 20.508/3/2012 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 863D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă că Uniunea Mondială a Românilor Liberi înregistrată la Strasbourg a depus la dosar un punct de vedere prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că asupra textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 801 din 21 iunie 2011 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 26 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 20.508/3/2012 Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederile
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii prin care s-a solicitat constatarea caracterului politic al condamnării unui ascendent, față de care nu are calitatea de moștenitor în gradele prevăzute de textul de lege criticat, acordarea de daune morale, precum și acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii unui imobil confiscat.
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile de lege criticate contravin textelor constituționale invocate, deoarece restrâng dreptul de a obține măsuri reparatorii numai la anumite categorii de persoane, respectiv soțul și descendenții până la gradul al II-lea inclusiv. Or, dreptul la moștenire este garantat "atât pentru descendenți, cât și pentru ascendenți cu vocație la moștenire, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar pentru colaterali numai până la gradul al patrulea inclusiv". Nu există rațiuni pentru care să fie restrâns acest drept, motiv pentru care reglementarea este lipsită de proporționalitate, îngrădind accesul la justiție și fiind contrară principiului reparației efective și echitabile. De asemenea, autorul excepției critică jurisprudența Curții Constituționale, respectiv
deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010
și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, apreciind că există argumente pentru reconsiderarea acesteia.
7. Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel,
este o lege specială, ce constituie rezultatul opțiunii legiuitorului de a conferi posibilitatea de a obține despăgubiri anumitor categorii de persoane, în considerarea calității acestora de persoane care au suferit condamnări cu caracter politic sau măsuri administrative cu caracter politic.
8. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, autorul excepției urmărind modificarea prevederilor legale criticate, în sensul extinderii sferei persoanelor care pot beneficia de acestea.
10. Avocatul Poporului arată că punctul său de vedere este în sensul constituționalității textului de lege criticat, că acesta a fost transmis anterior Curții și reținut în
deciziile nr. 513 din 7 octombrie 2014 , nr. 546 din 17 decembrie 2013 și nr. 164 din 17 martie 2015.
11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele transmise de Uniunea Mondială a Românilor Liberi din Strasbourg, prin intermediul apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009.
14. Curtea observă că
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009
este structurat pe trei litere, dintre care, aplicabile în cauză, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată - respectiv acordarea de daune morale, precum și acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii unui imobil confiscat - sunt dispozițiile
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi și lit. b) din Legea nr. 221/2009 , cu modificările aduse prin
art. XIII din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, potrivit cărora:
Articolul 5
: "(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: [...]
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare."
15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) referitor la caracterul statului român și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
16. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 , Curtea reține că acestea reglementează soluția legislativă de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, despăgubiri ce puteau fi cerute de orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acesteia, de soțul sau de descendenții săi până la gradul al II-lea inclusiv. Autorul excepției de neconstituționalitate critică limitarea categoriilor de moștenitori beneficiari ai despăgubirilor, prin textul de lege supus controlului de constituționalitate.
17. Or, Curtea constată că, anterior sesizării sale prin Încheierea din 26 martie 2015, prin
deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010
și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009
sunt neconstituționale. Având în vedere cele arătate, precum și critica autorului excepției de neconstituționalitate, care se referă la limitarea categoriilor de moștenitori beneficiari ai despăgubirilor, Curtea constată că declararea ca neconstituțională a soluției legislative de acordare a despăgubirilor privește și categoriile de beneficiari ai acestora. Or, potrivit
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit înainte de momentul sesizării Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009
este inadmisibilă (a se vedea și
deciziile nr. 1.578 din 7 decembrie 2010
și
nr. 801 din 21 iunie 2011 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 24 ianuarie 2011 și nr. 600 din 25 august 2011).
18. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 , sub aspectul limitării categoriilor de moștenitori ce pot solicita despăgubiri, respectiv soțul sau descendenții până la gradul al II-lea inclusiv, Curtea observă că, potrivit expunerii de motive la lege, textul criticat reglementează o posibilitate specială de reparare a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri, ca efect al hotărârii de condamnare sau al măsurii administrative cu caracter politic. Astfel, prin derogare de la prevederile
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, anumite categorii de persoane pot opta pentru acordarea de către instanța de judecată învestită cu judecarea cererilor întemeiate pe
a unor despăgubiri bănești corespunzătoare valorii bunurilor confiscate.
19. Curtea reține că textul de lege criticat reprezintă opțiunea legiuitorului, fără a aduce atingere prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției (a se vedea în acest sens și
Decizia nr. 497 din 5 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 24 februarie 2014). Curtea observă că toate persoanele care au vocație succesorală generală au beneficiat de dreptul de a solicita restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri prin echivalent, în condițiile
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Sanda Maria Ioana Bossy în Dosarul nr. 20.508/3/2012 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe, și constată că dispozițiile
art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.