Decizia nr. 197/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 254 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ficior în Dosarul nr. 5.202/2/2014 (nr. 3.016/2014) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.560D/2015.

2. La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției doamna avocat Simona Chitea, cu delegație depusă la dosar. De asemenea, sunt prezenți personal Mihai Dionisie, Nicolae Ghiță, Manuela Hagiopol și Ion Radu. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat este contrar art. 23 alin. (11) din Constituție. Neconstituționalitatea textului criticat rezultă din asimilarea făcută de legiuitor între sechestrul asigurător și poprire. Nu se menționează că măsura popririi are un caracter vremelnic, de conservare. Faptul că poprirea are efect juridic imediat ce constă în indisponibilizarea sumelor de bani poprite determină încălcarea prezumției de nevinovăție, deoarece pe toată perioada procesului penal până la momentul la care inculpatul va fi declarat vinovat sau nevinovat printr-o hotărâre definitivă acesta este lipsit în totalitate de dreptul câștigat prin lege.

4. Partea Manuela Hagiopol solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Apreciază că în momentul pronunțării unei hotărâri prin care se va constata nevinovăția autorului excepției, aceste sume i se vor returna, astfel că textul criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. Părțile Ion Radu, Nicolae Ghiță și Mihai Dionisie lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției de neconstituționalitate.

5. Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, respectiv

Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015 , paragraful 24, și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, anume Hotărârea din 4 martie 2003, pronunțată în Cauza Gokceli împotriva Turciei, paragraful 44, măsurile asigurătorii, poprirea sau sechestrul asigurător, nu încalcă prezumția de nevinovăție. Pentru aceste motive apreciază că se impune respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6. Prin Încheierea din 16 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.202/2/2014 (nr. 3.016/2014), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 254 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ficior, cu ocazia soluționării unei cauze penale.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că măsura popririi asigurătorii încalcă prezumția de nevinovăție. Astfel, instituirea acestei măsuri are ca efect juridic imediat indisponibilizarea sumelor de bani, ceea ce determină imposibilitatea inculpatului de a le încasa. Spre deosebire de măsura sechestrului asigurător, măsura popririi produce efecte întocmai ca o măsură executorie, încălcându-se principiul prezumției de nevinovăție.

8. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că poprirea sumelor de bani datorate inculpatului de o a treia persoană rămâne o măsură asigurătorie, indiferent că efectele acesteia se produc de îndată. Inculpatul nu își pierde dreptul asupra acestor sume de bani, ele sunt doar consemnate la dispoziția organului judiciar și rămân indisponibilizate până la pronunțarea unei hotărâri definitive. La terminarea procesului penal, dacă inculpatul va fi găsit nevinovat și nu va fi obligat la despăgubiri, măsura își va înceta efectele și sumele de bani vor fi redate inculpatului. Astfel, apreciază că indisponibilizarea, fie că privește un bun mobil sau un bun imobil, are ca efect lipsirea de dreptul de a mai face acte de dispoziție asupra acestor bunuri, urmându-se evitarea ieșirii lor din patrimoniul potențialului debitor, cu consecința conservării drepturilor creditorilor de a-și putea valorifica creanțele, în măsura în care acestea vor fi constatate prin hotărâre definitivă a instanței.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că instanța de contencios constituțional a reținut prin

Decizia nr. 133 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 17 martie 2011, că întreaga reglementare referitoare la măsurile asigurătorii este menită să dea eficiență dreptului la un proces echitabil pe parcursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul beneficiind de toate garanțiile procesuale specifice. Astfel, nu se încalcă prezumția de nevinovăție, deoarece instituirea acestor măsuri nu echivalează cu o pronunțare asupra vinovăției învinuitului sau inculpatului. Măsurile asigurătorii au caracter provizoriu, finalitatea lor constând în garantarea executării obligațiilor cu caracter patrimonial, în cazul condamnării inculpatului printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată cu respectarea garanțiilor reglementate de Codul de procedură penală pentru desfășurarea unui proces echitabil, așadar numai dacă instanța de judecată constată vinovăția inculpatului sau a părții responsabile civilmente. Astfel, apreciază că, mutatis mutandis, considerentele reținute în decizia anterior citată sunt valabile și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 254 din Codul de procedură penală.

11. Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat nu aduce atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază orice persoană până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare. Astfel, arată că, în procesul penal, poprirea nu este o măsură asigurătorie de sine stătătoare, ci o formă specială de valorificare a măsurii sechestrului asigurător dispus în cadrul procesului penal, concluzie ce se desprinde din interpretarea dispozițiilor art. 249 alin. (2) din Codul de procedură penală. Scopul instituirii popririi este acela de a se imobiliza - în mâinile terțului poprit - sumele de bani datorate suspectului/inculpatului sau părții responsabile civilmente, astfel încât aceștia din urmă să nu procedeze la ascunderea sau cheltuirea lor (sume ce nu ar putea fi, în caz contrar, supuse unei indisponibilizări în cadrul procedurii obișnuite de instituire a măsurii asigurătorii, putând fi plătite de terțul poprit la o dată ulterioară celei la care organul de executare identifică bunurile și procedează la punerea în executare a măsurii sechestrului asigurător). Ca formă de executare a măsurii sechestrului asigurător, poprirea are caracter provizoriu, vremelnic, prin ordonanța de clasare ori de renunțare la urmărirea penală, după caz, ori prin hotărârea asupra fondului dată de către instanța de judecată trebuind să se hotărască și cu privire la măsurile asigurătorii dispuse în cursul procesului penal.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 254 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "(1) Sumele de bani datorate cu orice titlu suspectului ori inculpatului sau părții responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de către cel păgubit sunt poprite în mâinile acestora, în limitele prevăzute de lege, de la data primirii ordonanței sau încheierii prin care se înființează sechestrul.

(2) Sumele de bani prevăzute la alin. (1) vor fi consemnate de către debitori, după caz, la dispoziția organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de 5 zile de la scadență, recipisele urmând a fi predate procurorului, judecătorului de cameră preliminară ori instanței de judecată în termen de 24 de ore de la consemnare."

15. În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 23 alin. (11) referitor prezumția de nevinovăție.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit art. 249 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată. Potrivit reglementării măsurilor asigurătorii din Codul de procedură penală, acestea se concretizează în măsura sechestrului penal asupra bunurilor mobile corporale, măsura sechestrului penal asupra bunurilor imobile și poprirea. În același sens, Curtea a reținut că atât sechestrul, cât și poprirea asigurătorie sunt măsuri asigurătorii de drept penal (a se vedea

Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 4 martie 2016, paragraful 24).

17. Potrivit art. 254 alin. (1) din Codul de procedură penală, sumele de bani datorate cu orice titlu suspectului ori inculpatului sau părții responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de către cel păgubit sunt poprite în mâinile acestora, în limitele prevăzute de lege, de la data primirii ordonanței sau încheierii prin care se înființează sechestrul. Astfel, Curtea constată că obiectul acestei măsuri asigurătorii constă în sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate ori deținute în numele unei persoane de o altă persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.

18. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 249 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii, inclusiv poprirea asigurătorie, se instituie pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. Astfel, scopul instituirii popririi este acela de a se imobiliza - în mâinile terțului poprit - sumele de bani datorate suspectului/inculpatului sau părții responsabile civilmente, astfel încât aceștia din urmă să nu procedeze la ascunderea sau cheltuirea lor. În continuare, Curtea reține că măsura popririi asigurătorii se poate institui, potrivit art. 254 alin. (1) din Codul de procedură penală, în limitele prevăzute de lege. Astfel, dispozițiile Codului de procedură penală se completează cu normele civile în materie, și anume art. 729 din Codul de procedură civilă referitor la limitele urmăririi veniturilor bănești.

19. În continuare, Curtea constată că, potrivit art. 249 alin. (2) din Codul de procedură penală, instituirea măsurii popririi asigurătorii are ca efect indisponibilizarea sumelor de bani care fac obiectul acestei măsuri, în sensul că cel care deține proprietatea asupra acestora nu va mai putea dispune liber de ele. Curtea apreciază că acest efect nu echivalează cu scoaterea sumelor de bani din patrimoniul persoanei față de care s-a luat măsura popririi asigurătorii, o asemenea operațiune putând fi realizată doar ca efect al soluționării definitive a procesului penal, până la acest moment bunurile nefiind confiscate. Rațiunile reglementării măsurilor asigurătorii justifică restrângerea exercițiului dreptului de proprietate, în deplină concordanță cu prevederile

art. 53 din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 1.364 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 8 decembrie 2010).

20. De asemenea, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a statuat că întreaga reglementare referitoare la măsurile asigurătorii este menită să dea eficiență dreptului la un proces echitabil pe parcursul procesului penal, învinuitul (n.r. suspectul, potrivit noilor reglementări) sau inculpatul beneficiind de toate garanțiile procesuale specifice. Astfel, nu se încalcă prezumția de nevinovăție, deoarece instituirea acestor măsuri nu echivalează cu o pronunțare asupra vinovăției învinuitului (nr. suspectului, potrivit noilor reglementări) sau inculpatului. Măsurile asigurătorii au caracter provizoriu, finalitatea lor constând în garantarea executării obligațiilor cu caracter patrimonial, în cazul condamnării inculpatului printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată cu respectarea garanțiilor reglementate de Codul de procedură penală pentru desfășurarea unui proces echitabil, așadar numai dacă instanța de judecată constată vinovăția inculpatului sau a părții responsabile civilmente (a se vedea

Decizia nr. 133 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 17 martie 2011).

21. În ceea ce privește invocarea prezumției de nevinovăție, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015 , precitată, paragrafele 24-25, a statuat că, în condițiile în care poprirea este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând așadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv, nu pot fi reținute criticile referitoare la încălcarea prezumției de nevinovăție. Astfel, instituirea acestei măsuri nu are semnificația stabilirii vinovăției celor ce săvârșesc fapte penale, înainte ca vinovăția acestora să fie stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă. De altfel, prezumția de nevinovăție constituie suportul dreptului la apărare și, implicit, al drepturilor procesuale acordate suspectului sau inculpatului, iar aplicarea prezumției presupune că dispunerea unei măsuri asigurătorii în procesul penal nu echivalează cu existența vinovăției, care trebuie stabilită numai printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Ficior în Dosarul nr. 5.202/2/2014 (nr. 3.016/2014) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 254 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2016.