Decizia nr. 199/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Dionis Nicorici în Dosarul nr. 3.239/97/2015 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.575D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către partea statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispoziției criticate, din perspectiva unor critici identice, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă ca neîntemeiată. Apreciază că cele reținute de Curtea Constituțională în

deciziile nr. 871 din 10 decembrie 2015

și nr. 817 din 24 noiembrie 2015 își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 28 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.239/97/2015, Tribunalul Hunedoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Dionis Nicorici cu ocazia soluționării unei cauze penale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul criticat incriminează ca infracțiune fapta unei persoane săvârșită în modalitățile reglementate la

art. 9 alin. (1) lit. a)-g) din Legea nr. 241/2005

în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Totodată, legea care incriminează fapta ca infracțiune face trimitere în mod expres la Codul fiscal și la Codul de procedură fiscală în ceea ce privește noțiunea de obligații fiscale. Cu toate acestea, Codul fiscal și Codul de procedură fiscală nu indică expressis verbis în cuprinsul lor care sunt obligațiile fiscale ce intră în sfera penalului, mai precis ce ar putea face obiectul incriminării de la

art. 9 din Legea nr. 241/2005 .

Astfel, prevederile criticate sunt lipsite de previzibilitate, deoarece din modul de definire a infracțiunii nu poate fi determinată cu exactitate noțiunea de obligații fiscale, așa încât persoana nu poate să își dea seama dacă acțiunea sau inacțiunea sa intră sub incidența normei penale.

6. În continuare arată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru acea faptă. În ciuda acestei prevederi constituționale, legiuitorul și-a respectat numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera, fără ca prin conținutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate și precizie obiectul material al infracțiunii, ceea ce determină lipsa de previzibilitate și accesibilitate a textului criticat.

7. Tribunalul Hunedoara - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată întrucât textul de lege criticat prevede în termeni clari, fără echivoc, fapta care constituie infracțiune - omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, în cauză, nu se pune problema neconstituționalității dispozițiilor legale criticate, ci este vorba de o problemă strict de aplicare a acestora, în raport cu situația de fapt ce urmează a fi reținută de către instanța de judecată. În final, se arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate prin

Decizia nr. 189 din 10 februarie 2011 .

10. Avocatul Poporului arată că redactarea actuală a textului de lege criticat poate conduce la înțelegerea clară a conținutului normei juridice de către destinatarul acesteia, dar și a conduitei interzise. Identificarea cu exactitate a faptei incriminate și a elementelor constitutive ale infracțiunii reglementate prin

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

nu este îngreunată de utilizarea excesivă a unor norme de trimitere și de analiza a numeroase acte normative, care ar fi de natură să conducă la inaccesibilitate. Terminologia și tehnica de redactare utilizate de legiuitor sunt de natură să asigure previzibilitatea normei, o înțelegere facilă a acesteia de către cetățeni. Totodată, subliniază faptul că normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte, astfel că, din perspectiva dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 241/2005 , prin bun sau sursă impozabilă sau taxabilă putem înțelege toate veniturile și bunurile impozabile sau taxabile, iar prin ascunderea bunului se are în vedere ascunderea acestuia atât în sens fizic, cât și juridic. În privința dispozițiilor art. 23 alin. (12) din Constituție menționează că normele criticate dau întocmai expresie acestui text constituțional, dar și celor ale art. 73 alin. (3) lit. h), care instituie competența legiuitorului de a reglementa infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. Prin urmare, este de netăgăduit faptul că legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru acea faptă. În concluzie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Dispozițiile criticate au următorul conținut: "(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

[...] b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate."

14. În opinia autorului excepției textele criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit cărora, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie și în art. 23 alin. (12), potrivit cărora o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii. De asemenea sunt invocate prevederile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în prezenta cauză, autorul excepției a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 29 mai 2015, înregistrat pe rolul instanței la data de 5 iunie 2015, înainte de intrarea în vigoare a

Legii privind Codul fiscal nr. 227/2015

și a

Legii privind Codul de procedură fiscală nr. 207/2015 , criticile formulate având în vedere vechile reglementări în domeniul fiscal, aplicabile la momentul săvârșirii faptelor. Curtea reține că s-a mai pronunțat, prin

Decizia nr. 871 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 februarie 2016, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 241/2005

din perspectiva unor critici identice.

16. Curtea apreciază că cele reținute în această decizie își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat, cu valoare de principiu, că dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție impun garanția reglementării prin lege a incriminării faptelor și stabilirea sancțiunii corespunzătoare și, în mod implicit, obligația în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerințele de calitate, care se circumscriu principiului legalității prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție.

17. Având în vedere jurisprudența proprie și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la condițiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituției și Convenției, Curtea a statuat că o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Totodată, Curtea, având în vedere principiul generalității legilor, a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală, astfel că o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, însă aceasta nu trebuie să afecteze previzibilitatea legii.

18. Referitor la dispozițiile de lege criticate, Curtea a observat că, potrivit acestora, constituie infracțiune de evaziune fiscală săvârșirea faptelor în modalitățile prevăzute la lit. a)-g) ale art. 9, sub aspectul laturii subiective presupunând intenția directă calificată prin scop, și anume sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. De asemenea, potrivit normei de trimitere cuprinse în

art. 2 din Legea nr. 241/2005 , în înțelesul legii, expresia "obligații fiscale" se referă la obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală. Astfel, Curtea a reținut că, potrivit art. 1 alin. (1) din Codul fiscal, "codul stabilește cadrul legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2 din același act normativ", precizându-se și contribuabilii care au obligația să plătească aceste impozite, taxe și contribuții sociale, precum și modul de calcul și de plată al acestora. Astfel, Codul fiscal reglementează fiecare categorie de impozit, taxă și contribuție, indicând, de asemenea, persoana impozabilă, modul de determinare a impozitului, modul de declarare și termenele legale.

19. În acest context, Curtea a reținut că este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe atât o conexiune logică pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conținutul domeniului reglementat, cât și o corespondență sub aspectul forței lor juridice. În acest sens, normele de tehnică legislativă statuează că actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, scop în care actul normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune [ art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000 ]. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere [ art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000 ], care operează întotdeauna între acte normative cu aceeași forță juridică. Referitor la tehnica trimiterilor legislative, Curtea, prin Decizia 82 din 20 septembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996, a reținut că trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul unui anumit act normativ sau la un alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală în care sunt stabilite expres anumite prescripții normative. Efectul dispoziției de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conținutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conținutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripțiile celuilalt text.

20. Plecând de la aceste premise, Curtea a apreciat că sintagma "obligații fiscale" prevăzută de

art. 9 din Legea nr. 241/2005

este clar definită de lege, indivizii putându-și da seama din conținutul dispozițiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora, prevederile criticate întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate circumscrise principiului legalității prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție.

21. Curtea apreciază că atât considerentele, cât și soluția din decizia precitată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dionis Nicorici în Dosarul nr. 3.239/97/2015 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2016.