Decizia nr. 233/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 408 alin. (3) și art. 414 alin. (1) din Codul civil, excepție ridicată de Regep Atila în Dosarul nr. 40.386/212/2014 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.249D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat în mod constant că nu își poate asuma rolul de a crea, abroga sau modifica o normă juridică și nu se poate substitui legiuitorului, ceea ce dorește, de fapt, în prezenta cauză autorul excepției de neconstituționalitate. Pentru aceste motive pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 3 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 40.386/212/2014, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 408 alin. (3) și art. 414 alin. (1) din Codul civil, excepție ridicată de Regep Atila într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în tăgada paternității și în stabilirea filiației.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 414 alin. (1) din Codul civil instituie prezumția de paternitate în favoarea soțului, fără ca actuala reglementare să fie suficient de precisă în indicarea soțului atunci când mama concepe copilul într-o căsătorie anterioară, fără a încheia o nouă căsătorie, situație în care prezumția de paternitate vizează un soț inexistent. Absența din conținutul normei a referinței la calitatea de fost soț se datorează intenției corecte a legiuitorului de a-l scuti pe fostul soț de obligația de a suporta efectele unei prezumții de paternitate chiar și după desființarea sau încetarea efectelor unei căsătorii anterioare. Aceasta, inclusiv datorită faptului că, odată aplicată, prezumția de paternitate l-ar viza pe fostul soț pe o durată de timp egală cu timpul legal al concepției reglementat de art. 412 din Codul civil, obligându-l să îi suporte efectele juridice.

6. Se mai susține că noul Cod civil a înțeles să modifice optica legislativă asupra sferei de aplicare a prezumției de paternitate a fostului soț al mamei, în sensul reducerii acesteia, datorată noilor realități sociale, precum și a necesității de a proteja individul de efectele negative ale unei prezumții de paternitate răsfrânte asupra ulterioarei sale vieți private.

7. Se mai arată că noțiunea de copil din afara căsătoriei din cuprinsul art. 408 alin. (3) din Codul civil nu concordă cu cea prioritară a prevederilor art. 3 din Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei. Astfel, art. 408 alin. (3) din Codul civil se referă la "filiația față de tatăl din afara căsătoriei", și nu la "filiația față de tată a tuturor copiilor născuți în afara căsătoriei" în sensul art. 3 din Convenție. Prin "copil din afara căsătoriei", Convenția înțelege copilul născut în afara căsătoriei, în timp ce Codul civil înțelege doar copilul conceput în afara căsătoriei.

8. În concluzie, arată că se impune înlăturarea ca neconstituționale a prevederilor art. 414 alin. (1) din Codul civil privitoare la prezumția de paternitate cu privire la copilul "conceput" în timpul căsătoriei, deoarece este contrar dreptului la viață privată și intimă al fostului soț ca acesta să suporte efectele prezumției de paternitate după desființarea sau desfacerea căsătoriei, pe întreaga durată de timp aferentă timpului legal al concepției. De asemenea, este contrar dreptului la familie al fostului soț, efectele prezumției de paternitate producându-se ulterior desființării sau desfacerii căsătoriei sale anterioare.

9. Se încalcă și regimul special de protecție de care trebuie să se bucure copiii și tinerii, care trebuie să beneficieze de stabilirea corectă a filiației, în acord cu prevederile prioritare ale tratatelor internaționale.

10. De vreme ce recunoașterea filiației față de copilul conceput și născut în afara căsătoriei se poate face pe cale de recunoaștere, același lucru ar trebui să fie posibil, în absența opozițiilor și contestațiilor, și în cazul unui copil născut ulterior desfacerii sau desființării unei căsătorii, fără să mai fie necesară parcurgerea traumatizantei proceduri a răsturnării prezumției de paternitate în cadrul unei acțiuni în tăgada paternității.

11. Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, instituirea prezumției de paternitate având în vedere interesul exclusiv al copilului. Chiar dacă legiuitorul nu a inclus în textul criticat sintagma "fostul soț", este în interesul minorului stabilirea paternității în funcție de starea civilă a mamei la data concepției copilului sau la data nașterii acestuia, fiind suficient ca la oricare dintre aceste momente mama să fi fost căsătorită. Prin instituirea prezumției de paternitate se urmărește protecția ordinii publice și a bunelor moravuri.

12. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

13. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

14. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 408 alin. (3) și art. 414 alin. (1) din Codul civil, care au următorul cuprins:

- Art. 408 alin. (3): "Filiația față de tatăl din afara căsătoriei se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, după caz.";

- Art. 414 alin. (1): "Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei."

18. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 49 alin. (1) privind protecția copiilor și a tinerilor. De asemenea, se invocă și art. 3 din Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975, la care România a aderat prin

Legea nr. 101/1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992, potrivit căruia "Filiația față de tată a tuturor copiilor născuți în afara căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoaștere voluntară sau prin hotărârea judecătorească".

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate referitoare la modul de stabilire a filiației, respectiv filiația față de tatăl din afara căsătoriei se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, și cele referitoare la prezumția de paternitate, potrivit cărora copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei, nu sunt de natură a aduce atingere dispozițiilor constituționale referitoare la viața intimă, familială și privată sau a celor referitoare la protecția copiilor și a tinerilor.

20. Astfel, stabilirea filiației față de tată diferă în cazul copilului din căsătorie față de cazul copilului din afara căsătoriei. Dacă pentru copilul născut din afara căsătoriei se poate stabili prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, paternitatea din căsătorie se stabilește prin aplicarea prezumției de paternitate, respectiv copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. În ceea ce privește concepția, având în vedere că nu se poate determina cu precizie data concepției unui copil, legiuitorul, pe baza datelor științifice medicale privind durata minimă și maximă a sarcinii, a stabilit că timpul legal al concepțiunii este cuprins între a 300-a zi și a 180-a zi dinaintea nașterii copilului [art. 412 alin. (1) din Codul civil]. Instituirea prezumției de paternitate are în vedere interesul exclusiv al copilului și are rațiunea în ideea de protecție a ordinii publice și a bunelor moravuri.

21. Răsturnarea prezumției de paternitate poate fi făcută potrivit art. 429 din Codul civil pe cale de acțiune, titulari ai dreptului la acțiune fiind soțul mamei, mama, tatăl biologic, precum și copilul. Tatăl biologic poate introduce acțiune împotriva soțului mamei și a copilului. Potrivit art. 414 alin. (2) din Codul civil, paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.

21. Răsturnarea prezumției de paternitate poate fi făcută potrivit art. 429 din Codul civil pe cale de acțiune, titulari ai dreptului la acțiune fiind soțul mamei, mama, tatăl biologic, precum și copilul. Tatăl biologic poate introduce acțiune împotriva soțului mamei și a copilului. Potrivit art. 414 alin. (2) din Codul civil, paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.

21. Răsturnarea prezumției de paternitate poate fi făcută potrivit art. 429 din Codul civil pe cale de acțiune, titulari ai dreptului la acțiune fiind soțul mamei, mama, tatăl biologic, precum și copilul. Tatăl biologic poate introduce acțiune împotriva soțului mamei și a copilului. Potrivit art. 414 alin. (2) din Codul civil, paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.

22. Referitor la critica privind faptul că în cuprinsul art. 414 din Codul civil nu este inclusă sintagma "fostul soț", Curtea apreciază că stabilirea paternității în funcție de starea civilă a mamei la data concepției copilului sau la data nașterii acestuia, fiind suficient ca la oricare dintre aceste momente mama să fie căsătorită, este în interesul superior al copilului.

23. Mai mult, Curtea reține că din dispozițiile constituționale ale art. 48 alin. (3), potrivit cărora "Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie", rezultă, fără putere de tăgadă, că un copil din căsătorie este cel conceput sau născut în timpul căsătoriei. Legiuitorul nu are nicio marjă de apreciere în privința acestor exigențe constituționale, prezumția de paternitate fiind o măsură indisolubilă și intrinsecă legată de familie și de protecția pe care legea o acordă acesteia. Astfel, se asigură un climat de ordine și securitate juridică în privința filiației copilului rezultat din căsătorie și o măsură de protejare a ordinii publice și a bunelor moravuri.

24. Așadar, stabilirea paternității copilului din căsătorie prin aplicarea prezumției de paternitate, reglementată de art. 414 din Codul civil, potrivit căruia "copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei", și stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei fie prin recunoașterea voluntară din partea pretinsului tată, fie prin acțiune în justiție pentru stabilirea paternității nu sunt de natură a aduce atingere dispozițiilor și principiilor constituționale invocate.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Regep Atila în Dosarul nr. 40.386/212/2014 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 408 alin. (3) și art. 414 alin. (1) din Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanța - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2016.