Decizia nr. 394/2016

Mona-Maria Pivniceru

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 86 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Marius Vicențiu Coltuc în Dosarul nr. 32.101/3/CA/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 58D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă pentru partea Baroul București avocatul Friedmann-Nicolescu Iosif, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsește autorul excepției de neconstituționalitate, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, apreciind că aceasta nu are fundament juridic. În esență, arată că autorul excepției face confuzie între răspunderea disciplinară a avocatului aflat în exercitarea profesiei sale și răspunderea disciplinară a avocatului care exercită calitatea de membru al unei Comisii de disciplină a unui Barou. Învederează faptul că răspunderea disciplinară a avocatului este strict reglementată de lege, în concordanță cu valorile sociale și cu normele de etică profesională, răspundere care nu creează însă discriminări sau inegalități. În acest context, precizează că niciun membru al Comisiei de disciplină de la nivelul Baroului sau de la Comisia superioară de disciplină nu este mai presus de lege și nu are privilegii, însă, în exercitarea atribuțiilor încredințate prin lege de către Adunarea generală a Baroului sau Congresul avocaților, avocatul se supune legii, normelor de etică profesională și convingerii sale intime formate în baza probelor administrate și a experienței pe care o are ca avocat. Așa fiind, apreciază că reglementările legale referitoare la răspunderea disciplinară a avocatului și la organizarea activității comisiilor de disciplină sunt în deplină concordanță cu normele constituționale invocate. În susținerea argumentelor expuse, depune note scrise la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă. Or, în cauza de față, prevederile legale criticate se aplică tuturor membrilor profesiei de avocat, în mod unitar și nediscriminatoriu, pentru fapte care constituie abateri disciplinare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 13 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 32.101/3/CA/2015, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 86 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marius Vicențiu Coltuc cu ocazia soluționării acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ, în contradictoriu cu Baroul București.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate "creează criterii de discriminare pentru un avocat care nu este membru al unei comisii de disciplină a unui Barou din România sau al unei comisii UNBR", fiind contrare art. 16 alin. (2) din Constituție, care prevede că nimeni nu este mai presus de lege. Apreciază, astfel, că prevederile

art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/1995

"lasă nesancționați membrii unei Comisii de disciplină pentru abaterile lor disciplinare", întrucât "nu prevăd în mod expres dispoziții de anchetare disciplinară" a acestora.

7. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, în sensul constituționalității prevederilor de lege criticate. Instanța de judecată arată că prevederile

art. 86 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

reglementează instituția răspunderii disciplinare a avocaților, aparținând, din punct de vedere al scopului, categoriei de norme sancționatorii ce completează cadrul general al exercitării unei profesii, în speță a celei de avocat, iar prin conținutul lor normativ nu contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 86 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

este neîntemeiată. Arată că prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate stabilesc, cu caracter principial, categoriile de situații și fapte care constituie abateri disciplinare pentru membrii profesiei de avocat și care pot atrage, în condițiile prevăzute de lege, sancționarea disciplinară a acestora, însă acestea se aplică în mod egal, fără privilegii și discriminări, tuturor membrilor profesiei, inclusiv membrilor comisiei de disciplină. Pentru aceste din urmă persoane nu are relevanță activitatea desfășurată în cadrul acestor comisii, ci numai activitatea de avocat, care atrage, în condițiile legii, răspunderea disciplinară în situația săvârșirii unei abateri disciplinare.

10. Avocatul Poporului apreciază că reglementarea legală criticată este constituțională și nu instituie nicio discriminare pe criterii arbitrare, ci, dimpotrivă, stabilește cadrul general aplicabil avocaților în materia răspunderii disciplinare. Arată, totodată, că dispozițiile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (a se vedea, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 238 din 10 mai 2005 ).

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 86 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, potrivit cărora "Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale instituției."

14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege".

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că problema răspunderii disciplinare a avocatului este reglementată în cuprinsul

cap. VI al Legii nr. 51/1995

privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar prin art. 86 alin. (1) din acest act normativ, criticat în cauză, legiuitorul procedează la indicarea situațiilor în care intervine această formă a răspunderii disciplinare a avocatului, temeiul juridic al angajării acestui tip de răspundere fiind

Legea nr. 51/1995 . Astfel, textul de lege supus controlului de constituționalitate identifică trei categorii de fapte imputabile avocatului, și anume: nerespectarea prevederilor

Legii nr. 51/1995

sau ale Statutului, nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum și acele fapte săvârșite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale instituției.

16. Curtea observă, de asemenea, că prevederile art. 265 alin. (2) și (3) din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011, definesc abaterea disciplinară, subliniind și distincția dintre abaterile disciplinare simple și cele în formă gravă. Astfel, potrivit normelor statutare menționate, "Fapta săvârșită de avocat, în nume propriu sau în numele și pentru forma de exercitare a profesiei din care face parte, prin care se încalcă dispozițiile legii, ale statutului profesiei, deciziile obligatorii ale organelor profesiei la nivel național sau ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care acesta își are sediul secundar și care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocați constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit art. 89 din Lege." Totodată, "constituie abatere disciplinară gravă încălcarea dispozițiilor din Lege și din prezentul statut care prevăd expres o astfel de calificare."

17. În jurisprudența sa, exemplu fiind

Decizia nr. 150 din 10 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, sau

Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, Curtea a reținut că, în concepția legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale. Curtea a statuat că "deși avocatura este o profesie liberală și independentă, exercitarea sa trebuie să se desfășoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive" (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 164 din 27 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 26 martie 2007). De asemenea, prin

Decizia nr. 237 din 15 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 27 aprilie 2012, Curtea a statuat că instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a unor obligații pentru cei în cauză, precum și a unor măsuri sancționatorii față de cei ce încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă. Ca atare, cei care doresc să practice profesia de avocat sunt datori să respecte condițiile de organizare și exercitare a profesiei de avocat, astfel cum acestea sunt prevăzute prin legea specială.

18. Referitor la critica din prezenta cauză, Curtea reține că prevederile

art. 86 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 , republicată, reglementează instituția răspunderii disciplinare a avocaților, așadar pentru întreaga categorie profesională, fără a insera distincții sau exonerări de la acest tip de răspundere.

Prin urmare, aceste prevederi se aplică în mod egal, fără privilegii și fără discriminări tuturor membrilor profesiei, inclusiv membrilor comisiilor de disciplină, pentru aceste din urmă persoane neavând relevanță activitatea desfășurată în cadrul acestor comisii, ci activitatea/calitatea lor de avocat care atrage, în condițiile legii, răspunderea disciplinară în situația săvârșirii vreunei abateri disciplinare. În ceea ce privește activitatea desfășurată în cadrul comisiilor disciplinare, precum și soluțiile pronunțate ca urmare a cercetării disciplinare, membrii acestor comisii acționează în temeiul dispozițiilor legale și statutare, potrivit propriilor convingeri și aprecieri personale, iar în ipoteza în care se constată că aceștia au săvârșit vreo abatere disciplinară, răspund, la rândul lor, pentru fapta săvârșită. De altfel, critica autorului excepției de neconstituționalitate pornește de la ipoteza potrivit căreia, un avocat care are calitatea de membru al unei comisii de disciplină, ar fi exonerat de la răspunderea disciplinară în cazul săvârșirii unei abateri disciplinare, or, Curtea constată că o atare susținere este inadmisibilă.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Vicențiu Coltuc în Dosarul nr. 32.101/3/CA/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 86 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 iunie 2016.