Decizia nr. 309/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. c) și d) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea "Dimiro Construct" - S.R.L. din Merei, județul Buzău, în Dosarul nr. 44.378/245/2014 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.383D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, față de jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 16 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 44.378/245/2014, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. c) și d) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea "Dimiro Construct" - S.R.L. din Merei, județul Buzău, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 .

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că legiuitorul nu a respectat principiul personalității răspunderii contravenționale și principiul legalității pedepsei aplicabil în materie contravențională. În acest sens arată că, astfel cum reiese din titlul ordonanței, aceasta se referă la stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto, iar potrivit principiului răspunderii personale, nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru fapta altuia, întrucât atât răspunderea contravențională, cât și cea penală este personală, așadar subiect activ al contravenției este doar persoana care a săvârșit contravenția (astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție "în mai multe decizii"). Or, în cauza de față a fost sancționată contravențional persoana juridică ce deține vehiculul cu care s-a săvârșit contravenția, și nu conducătorul auto, în temeiul dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. c) și d) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 , care prevăd că utilizatorul (în speță persoana juridică care, în baza unui contract încheiat cu un terț, execută lucrări de transport al unor materiale cu un vehicul înmatriculat pe numele acestuia) răspunde contravențional pentru fapta conducătorului auto, angajat sau, după caz, colaborator al acestuia, de a nu respecta timpii de odihnă și repaus. Astfel, din interpretarea logico-sistematică a dispozițiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 și 9 din același act normativ, reiese faptul că subiect activ al contravențiilor prevăzute de textele criticate poate fi doar conducătorul auto, întrucât numai acesta poate "depăși perioada maximă de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult sau, după caz, nu respectă perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult". Așadar, în acest raport juridic, utilizatorul este un terț, și nu un subiect activ al contravenției. În acest context consideră că prin aplicarea sancțiunii contravenționale utilizatorului, în temeiul

art. 9 alin. (1) lit. c) și d) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 , și nu conducătorului auto, se diminuează în mod nejustificat patrimoniul utilizatorului, creează un prejudiciu de imagine, afectându-i în mod vădit interesele economico-financiare în raport cu potențiali clienți.

6. Totodată, susține că prevederile criticate nu țin cont de principiul legalității pedepsei și consideră că dau naștere unor abuzuri prin stabilirea în sarcina unor persoane a unor sancțiuni, fără a ține seama de persoana făptuitorului/contravenientului. De altfel, având în vedere natura activității de transport, societatea nu are posibilitatea de a verifica în timp util dacă sunt respectați de către conducătorii auto timpii de odihnă și repaus, stabiliți de legislația în vigoare, și nici nu are posibilitatea de a formula acțiune în regres împotriva acestora în vederea recuperării prejudiciului, întrucât prevederile criticate îi atribuie acesteia, în exclusivitate, calitatea de contravenient.

7. De asemenea, menționează că răspunderea contravențională stabilită de legiuitor prin prevederile criticate în sarcina utilizatorului este asemănătoare răspunderii civile delictuale, respectiv răspunderea comitenților pentru faptele prepușilor, aspect ce contravine dispozițiilor de drept contravențional prevăzute de legislație, astfel nicio dispoziție nu stipulează faptul că legea contravențională se completează cu dispozițiile de drept civil. În acest context menționează că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, sancțiunile contravenționale sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 21 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Maszni împotriva României). Susține că prevederile criticate conduc la încălcarea prezumției de nevinovăție, întrucât instituie o prezumție nerezonabilă de răspundere pentru utilizatorul vehiculului, menționat în certificatul de înmatriculare al acestuia la data constatării și aplicării sancțiunii contravenționale, ceea ce contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

8. Judecătoria Iași - Secția civilă opinează în sensul că dispozițiile de lege criticate nu contravin normelor fundamentale invocate. Obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru fapta săvârșită de către conducătorul auto este o soluție legislativă justificată prin raportul de prepușenie existent între cele două părți, raport în virtutea căruia comitentul are obligația de a impune conducătorului auto respectarea condițiilor prevăzute de lege. Totodată, arată că, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziție o acțiune în regres împotriva prepusului.

9. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. c) și d) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007. Prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 37/2007

au fost modificate, succesiv, prin mai multe acte normative, astfel, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate în forma în vigoare la data la care și-au produs efectele față de autoarea excepției de neconstituționalitate, potrivit principiului tempus regit actum, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 9 alin. (1) lit. c) și d): "(1) Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: [...]

c) cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15-16, 18-20, 22-26, 28-30, 36 și 38, aplicabilă conducătorului auto, și faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1-11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier; [...]

d)cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevăzute la alin. (2) pct. 1-11 și 16, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, și faptele prevăzute la alin. (2) pct. 12-15 și 17, aplicabilă conducătorului auto;";

- Art. 8 alin. (1), la care fac referire prevederile criticate și au incidență în cauză, au următorul cuprins: "(1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: [...]

4. depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult; [...]

9. nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult;".

14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1) - "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea", art. 16 alin. (2) - "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 21 alin. (3) - "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil" și art. 23 alin. (12) - "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii".

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. c) și lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

stabilesc sancțiunile corespunzătoare săvârșirii contravențiilor prevăzute la art. 8 din ordonanță, acestea constând în amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, respectiv 3.000 lei la 6.000 lei, aplicabilă, după caz, conducătorului auto sau întreprinderii/operatorului de transport rutier.

16. Față de aceste prevederi legale, nemulțumirea autoarei prezentei excepții de neconstituționalitate pornește de la faptul că, în anumite situații, sancțiunea amenzii se aplică față de întreprindere sau față de operatorul de transport rutier pentru fapte săvârșite în mod direct și nemijlocit de către conducătorul auto.

17. Curtea constată că textul legal criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 114 din 9 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, sau

Decizia nr. 851 din 18 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2013. Astfel, cu acele prilejuri, Curtea a reținut că obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârșită de către conducătorul auto este o soluție legislativă justificată prin raportul de prepușenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier și conducătorul auto, angajat al acesteia/acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligația de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului și a documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziție o acțiune în regres împotriva prepusului.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

19. În ceea ce privește susținerea autoarei prezentei excepții de neconstituționalitate potrivit căreia "răspunderea contravențională stabilită de legiuitor prin prevederile criticate în sarcina utilizatorului este asemănătoare răspunderii civile delictuale, respectiv răspunderea comitenților pentru faptele prepușilor, aspect ce contravine dispozițiilor de drept contravențional prevăzute de legislație, astfel nicio dispoziție nu stipulează faptul că legea contravențională se completează cu dispozițiile de drept civil", Curtea constată că, în realitate, angajatul persoanei juridice acționează în numele și pe seama acesteia, astfel încât, în cadrul raportului juridic contravențional, răspunderea contravențională se reflectă asupra persoanei juridice care, astfel cum s-a precizat la paragraful 17, are latitudinea de a formula o acțiune în regres pentru prejudiciul suferit din culpa angajatului său.

20. De asemenea, Curtea observă că, potrivit

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 , "Contravențiilor prevăzute la

art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare", iar potrivit

art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz. Ca atare nu se poate reține susținerea autoarei excepției de neconstituționalitate cu privire la faptul că nu sunt legiferate norme legale care să prevadă că actul normativ din care fac parte dispozițiile criticate se completează cu dispoziții privind regulile comune în materie.

21. Față de cele prezentate, Curtea nu poate reține pretinsa contrarietate a prevederilor

art. 9 alin. (1) lit. c) și d) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

cu cele ale art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. (12) din Constituție, iar excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea "Dimiro Construct" - S.R.L. din Merei, județul Buzău, în Dosarul nr. 44.378/245/2014 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. c) și d) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 mai 2016.