Decizia nr. 272/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 85/2006 5 aprilie 2006 (prevederi anume) privind procedura insolvenței
- Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul penal
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței și ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal, excepție ridicată de Elena Radu în Dosarul nr. 6.419/2/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.161 D/2015.
2. La apelul nominal răspunde autoarea excepției, prezentă personal. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autoarei excepției de neconstituționalitate, care pune concluzii de admitere a excepției. Se arată, în acest sens, că sintagma "evidențele debitorului" din cuprinsul textelor criticate nu este definită în legislația în vigoare, motiv pentru care textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12) și art. 24 din Constituție și prevederilor art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se susține că, întrucât sintagma "evidențele debitorului" este un element al ipotezei normei de incriminare a infracțiunii de bancrută frauduloasă, lipsa unei definiții legale a acesteia face imposibilă determinarea conținutului constitutiv al acestei infracțiuni, dar și a conduitei pe care justițiabilul trebuie să o adopte pentru a evita incidența acestei norme de incriminare. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalității incriminării și la standardele de calitate a legii. Se susține, totodată, că textele criticate nu respectă nici cerința accesibilității legii, făcându-se trimitere la considerentele
deciziilor Curții Constituționale nr. 363 din 30 aprilie 2015 , nr. 603 din 6 octombrie 2015 și nr. 51 din 16 februarie 2016, despre care se susține că sunt aplicabile și în prezenta cauză. Se arată că infracțiunea de bancrută frauduloasă este sancționată cu pedeapsa închisorii, ceea ce presupune o restrângere a libertății individuale, care ar trebui făcută doar într-un cadru clar, precis și previzibil, atât pentru persoana care săvârșește faptele incriminate, cât și pentru organele judiciare. Se susține că, în caz contrar, instanțele pot interpreta, cu o marjă foarte largă de apreciere, sfera obiectului material al infracțiunii de bancrută frauduloasă. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 553 din 16 iunie 2015.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se susține că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului la care autoarea excepției face trimitere arată, în egală măsură, că legile nu pot avea un grad de precizie absolută și că acestea prezintă caracter de generalitate, pentru a fi evitată rigiditatea lor în aplicare sau imposibilitatea adaptării normelor pe care le cuprind la situații nou-apărute. Se arată că, prin aceeași jurisprudență, instanța europeană a statuat că pentru clarificarea sensului normelor juridice contribuie inclusiv interpretarea dată acestora de către instanțele de judecată și că, nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere și destinatarul normei, iar în ipoteza în care acesta este un profesionist care trebuie să dea dovadă de prudență în desfășurarea activității, cu atât mai puțin se poate invoca lipsa preciziei, clarității și previzibilității normei. Se mai arată că noțiunea de "debitor" este definită în
art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006 , care, deși a fost abrogată, continuă să își producă efectele în cauză, având în vedere că autoarea excepției, în baza acestui act normativ, a fost condamnată pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă. În ceea ce privește noțiunea de "evidențe", se arată că nu pot exista liste exhaustive cu actele și documentele care intră în sfera acestei noțiuni, dar că este rolul instanțelor de judecată de a aprecia, nu în ultimul rând, în spiritul
care sunt documentele care fac parte din această categorie.
5. Având cuvântul în replică, autoarea excepției face trimitere la situația de fapt care a determinat invocarea excepției de neconstituționalitate și arată că, în speță, s-a constatat că lista de evidență a creditorilor, prevăzută de
art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , este un act ce face parte din evidențele debitorilor. Se arată, totodată, că potrivit
art. 149 din Legea nr. 85/2006 , această lege se completează doar cu prevederilor Codului civil și ale Codului de procedură civilă și cu Regulamentul european (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență, fără ca legea specială anterior referită să facă trimitere la alte acte normative care să conțină vreo definiție a termenului de "evidență".
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
6. Prin Încheierea din 2 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.419/2/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței și ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal, excepție ridicată de Elena Radu într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri de apel declarate de inculpați, printre care și autoarea excepției, împotriva unei sentințe penale prin care aceasta a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.
7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că sintagma "evidențele debitorului" din cuprinsul
art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006
și ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal nu este definită în legislația penală, motiv pentru care textele criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate. Se susține că, în lipsa unei reglementări legale a sintagmei criticate, dispozițiile
art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006
și ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal sunt susceptibile de aplicări diferite. Pentru acest motiv, se arată că textele criticate încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție.
8. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că noțiunea de "debitor" este definită prin prevederile
art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006
ca fiind persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1 din aceeași lege și care este în stare de insolvență. Se arată, de asemenea, că termenul "evidențe" se referă la orice înscris ce reflectă realitatea patrimonială a debitorului, fie că este vorba de documente contabile oficiale, reglementate prin
Legea contabilității nr. 82/1991 , fie că este vorba de alte documente prevăzute în legi speciale. Pentru aceste motive, se conchide că textele criticate nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
9. În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că noțiunile invocate de autoarea excepției, chiar dacă nu sunt expres definite de legiuitor, fac ca textele criticate să fie suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate. Se face trimitere, în acest sens, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55) și la cea a Curții Constituționale ( Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010,
Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011,
Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012). Se mai arată că noțiunea de "evidențe" este folosită în legislație în diferite forme, precum "evidențe ale societății", "evidență fiscală", "evidență contabilă", "includere sau scoatere din evidențe", ceea ce presupune o cunoaștere largă, în mediul de afaceri, a semnificației acestei expresii, situație ce exclude susținerea că folosirea acestora într-un context normativ ar induce normei un caracter de lipsă de previzibilitate.
11. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că textele criticate sunt suficient de precise și clare pentru a observa cu ușurință că sancțiunea penală se aplică doar în cazul în care organele competente constată săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, sub forma acțiunilor de falsificare, sustragere sau distrugere a evidențelor debitorului ori ascundere a unei părți din activul averii acestuia. Se arată că noțiunea de "debitor" este definită la
art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006 , iar cea de "evidențe" reiese din interpretarea coroborată a dispozițiilor
și ale
12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente la dezbateri, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, și ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal, care au următorul cuprins:
-
Articolul 143
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 : "(2) Constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care: a) falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia; [...]";
- Art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal: "(1) Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:
a) falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia [...]".
15. Prevederile
art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței au fost abrogate prin dispozițiile
art. 175 pct. 5 din Legea nr. 187/2012
pentru punerea în aplicare a
privind Codul penal, fiind preluate la
art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate prevederile
art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței și ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal.
16. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la cerințele de calitate a legii.
17. Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la noțiunea de "debitor", Curtea constată că aceasta este definită de legiuitor, în mod expres, la
art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006 , ca fiind "persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1 și care este în stare de insolvență", definiție care, cu toate că nu mai este în vigoare, fiind abrogată prin
privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, produce efecte în cauza dedusă judecății. De altfel, Curtea reține că noțiunea de debitor este definită și la
art. 5 pct. 26 din Legea nr. 85/2014 , ca fiind "persoana fizică sau juridică care poate fi subiect al unei proceduri prevăzute de prezenta lege".
18. Din ansamblul reglementării rezultă, în mod evident, sensul noțiunii de "debitor", acela de titular al unei obligații. În același sens este folosită aceasta și în cuprinsul sintagmei "evidențele debitorului", criticată de autoarea excepției.
19. La rândul său, noțiunea de "evidență" este folosită de către legiuitor în sensul ei uzual, de document sau înscris ce reflectă situația patrimonială a unei persoane fizice sau juridice la un moment dat. În acest ultim sens, Curtea, făcând aplicarea principiului est modus in rebus, reține că legiuitorul nu poate să detalieze noțiuni obișnuite, care nu dobândesc înțeles autonom, distinct de cel uzual, aceasta fiind o activitate ce ține de exegeza normei juridice penale.
20. Așa fiind, în ipoteza normei ce incriminează infracțiunea de bancrută frauduloasă legiuitorul a indicat, în mod clar și neechivoc, obiectul material al acestei infracțiuni, așa încât acesta să poată fi identificat cu ușurință, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii [a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015 (paragrafele 24 și 25)].
21. Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile
art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței și ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal, ce reglementează infracțiunea de bancrută frauduloasă, îndeplinesc standardele de claritate, precizie și previzibilitate ale calității legii, nefiind de natură a contraveni normei constituționale de la art. 1 alin. (5) din Constituție.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Radu în Dosarul nr. 6.419/2/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței și ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.