Decizia nr. 378/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012

privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, excepție ridicată de Sindicatul Fraternitatea din Giurgiu în Dosarul nr. 7.956/236/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.543D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece eșalonarea drepturilor salariale obținute prin hotărâri judecătorești urmărește un scop legitim și este proporțională cu acesta.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 3 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.956/236/2014, Judecătoria Giurgiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012

privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, excepție ridicată de Sindicatul Fraternitatea din Giurgiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale referitoare la statul de drept, deoarece drepturile salariale ale cetățenilor și materializarea acestora obținută printr-o hotărâre judecătorească nu sunt garantate. De asemenea, este afectat principiul egalității între cetățeni și stat, întrucât statul este scutit de a plăti creanțele datorate cetățenilor săi fără a fi penalizat, în schimb aceștia vor fi penalizați cu dobânzi fiscale la eventualele restanțe sau impozite sau alte asemenea dări către statul român. Totodată este afectat statutul funcționarilor publici, deoarece drepturile câștigate prin hotărâre judecătorească derivă din lege organică, iar prin ordonanța de urgență se împiedică ducerea la îndeplinire, se împiedică producerea efectelor unei legi organice.

6. Se mai arată că este încălcat și dreptul de proprietate privată, deoarece persoanele îndreptățite în dosarele de despăgubiri sunt titularele unui drept de creanță, care constituie un drept de proprietate în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului și dețin o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. De aceea, condiționarea efectuării plății de existența disponibilităților financiare este neconformă cu aceste dispoziții.

7. Dispozițiile legale contestate înfrâng și exigențele art. 53 din Legea fundamentală, întrucât măsura restrângerii drepturilor nu se justifică în textul de lege și creează o discriminare între bugetării din justiție și cei din afara acestui sector de activitate.

8. În sfârșit, eșalonarea pe cinci ani a plății drepturilor salariale dispuse prin hotărâri judecătorești a mai fost aplicată și în anii trecuți prin alte ordonanțe de urgență ale Guvernului, care însă au fost motivate de starea de criză economică ce a debutat în anul 2007. Având în vedere că în prezent criza economică a luat sfârșit, autorul excepției apreciază că prelungirea măsurilor de eșalonarea unor drepturi salariale nu se mai impune.

9. Judecătoria Giurgiu - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate au fost impuse de dificultățile financiare traversate de România în sectorul bugetar, în raport cu situația economică de la acel moment, astfel că plățile de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice nu au fost eliminate prin

ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 , ci eșalonate pe o perioadă de 5 ani.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11. Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, în nota de fundamentare a ordonanței de urgență a Guvernului sunt prezentate suficiente elemente din care rezultă situația extraordinară și urgența reglementării, apte să legitimeze procedura de legiferare pe această cale, și anume stabilitatea și sustenabilitatea finanțelor publice și aplicarea unui tratament egal pentru toți angajații din sectorul bugetar care au obținut în instanță astfel de titluri. De asemenea, interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență.

12. Totodată, nu poate fi primită nici critica referitoare la instituirea unei discriminări pozitive în favoarea statului în calitate de debitor, deoarece deosebirea de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, adică nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere. În plus, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele dintre situațiile similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context. Or, în prezenta cauză, măsura contestată urmărește un scop legitim și se justifică în mod obiectiv și rezonabil, astfel că situația particulară ivită și motivată prin existența uneia extraordinare este una care reclamă, evident, o diferență de tratament juridic.

13. Cu privire la afectarea dreptului de proprietate privată, Guvernul face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia statul, prin adoptarea ordonanței de urgență, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate (a se vedea

Decizia nr. 190 din 2 martie 2010

și

Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013 ).

14. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012

care instituie eșalonarea plății sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești a fost adoptată în contextul crizei economice și financiare mondiale și al constrângerilor bugetare, pentru asigurarea stabilității și sustenabilității finanțelor publice, având în vedere impactul considerabil al acestor titluri (a se vedea

Decizia Curții Constituționale nr. 42 din 22 ianuarie 2014 ).

15. În plus, executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica. În aceste condiții, nu este restrâns exercițiul vreunui drept, cu atât mai mult cu cât Guvernul nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute prin acestea, iar măsurile dispuse nu pun în discuție statutul funcționarului public.

16. Nu poate fi reținută nici critica raportată la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece principiile egalității și al nediscriminării presupun ca, la situații egale, tratamentul juridic să fie egal, după cum la situații care se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil, tratamentul juridic corespunzător să fie diferit. Așa fiind, nu se constituie o stare de discriminare între debitorii persoane juridice de drept privat și debitorii autorități și instituții publice sub aspectul plății penalităților, dată fiind situația obiectivă în care se află aceștia din urmă, în sensul că sursa pentru executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii o constituie bugetul public, diferența de tratament juridic fiind deplin justificată (a se vedea

Decizia Curții Constituționale nr. 689 din 28 iunie 2012 ).

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012

privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012. În realitate, obiect al excepției îl constituie

art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 , deoarece în cuprinsul actului normativ nu se regăsește "art. 11" cu cifre arabe. Prevederile legale contestate au următorul conținut:

"(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

(4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1)."

20. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la statutul funcționarilor publici și art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile art. 1 referitor la Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 722 din 29 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, a statuat că prin adoptarea textului legal criticat s-a eșalonat plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, ca urmare a constrângerilor bugetare impuse de situația economică de la momentul respectiv. În acest sens, în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2012

se precizează că instituirea unor asemenea măsuri se înscrie pe linia unui "set coerent de politici macroeconomice și măsuri de menținere a stabilității financiare a țării, care să asigure, în acest an, o execuție bugetară prudentă, restrictivă și echilibrată". De asemenea, potrivit notei de fundamentare a ordonanței de urgență, eșalonarea plății sumelor în discuție face parte dintr-o serie de măsuri similare adoptate ca urmare a existenței unui număr substanțial de cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale, care a condus la o imposibilitate a autorității statale de a executa hotărârile judecătorești pronunțate deja în această materie, în special în contextul de criză economică.

22. Prin urmare, a statuat Curtea Constituțională în decizia precitată că adoptarea actului normativ supus controlului de constituționalitate a fost determinată, așadar, de circumstanțele excepționale care au impus instituirea unor măsuri prin care să fie limitată temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în materia respectivă, fără ca prin aceasta să se aducă atingere înseși substanței acestor drepturi. Ca urmare, textul legal criticat vizează rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică națională și internațională, în consecință, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență invocate de autorul excepției.

23. Tot astfel, nu se poate reține existența unei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești, deoarece o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere. Totodată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele dintre diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1986, Bocancea și alții împotriva Moldovei, 2004). Or, în cauza de față, măsura contestată urmărește un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Astfel, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic.

24. În același sens este, de altfel, o jurisprudență constantă a Curții Constituționale, ale cărei considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în cauza de față (de exemplu

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010,

Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010,

Decizia nr. 712 din 25 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, și

Decizia nr. 353 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011, prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009).

25. De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate afectează dreptul de proprietate privată. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate (a se vedea

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, pct. 5).

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Fraternitatea din Giurgiu în Dosarul nr. 7.956/236/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012

privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 iunie 2016.