Sentința nr. 68/2014

Dosar nr. 259/59/2013-01.03.2013

Președinte

- Monica Istrate

Grefier

- Janina Crețan

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. Transdara - S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Autoritatea Rutieră Română A.R.R. și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, având ca obiect anulare act administrativ.

Mersul dezbaterilor a fost consemnat în Încheierea de ședință din 10.03.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA,

deliberând, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 01.03.2013 cu nr. 259/59/2013, reclamanta S.C. Transdara - S.A. a chemat în judecată pe Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Autoritatea Rutieră Română A.R.R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revocarea în parte a

Ordinului ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1.640/2012

și Ordinul ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 240/1.614/2012, respectiv a articolului II anexa 2, punctele 6 și 9, în sensul înlăturării acestor puncte din cuprinsul anexei.

În motivare, reclamanta arată că îndeplinește ca acte de comerț activități de transport auto persoane: județean, interjudețean și internațional prin curse regulate și curse speciale regulate, considerând că prin adoptarea

Ordinului ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1.640/2012

și Ordinului ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 240/1.614/2012 sunt încălcate prevederile

art. 154^2 din Legea nr. 85/2006 , potrivit cărora "orice decăderi, limitări, interdicții ori alte asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale, pentru cazul deschiderii procedurii de insolvență vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului".

Având în vedere cele de mai sus și faptul că dispozițiile legale prevăzute de

Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1.640/2012

și Ordinul ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 240/1.614/2012 privind aprobarea criteriilor de evaluare a punctajelor și a metodologiei de punctare privind criteriile de evaluare ale operatorului de transport în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin curse regulate în trafic județean nu mai sunt aplicabile în cazul reclamantei, solicitând instanței înlăturarea anexei 2, punctele 6 și 9 din

Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1.640/2012

și Ordinul ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor și infrastructurii

nr. 240 / 1.614/2012 .

Prin

Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1.640/2012

și Ordinul ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor și infrastructurii

nr. 240/ 1.614/2012

se încalcă principiile privind: garantarea accesului egal și nediscriminatoriu al operatorilor de transport și al transportatorilor autorizați la piața transportului public; garantarea respectării drepturilor și intereselor utilizatorilor serviciului de transport public; satisfacerea cu prioritate a nevoilor de deplasare ale populației, ale personalului instituțiilor publice și ale operatorilor economici pe teritoriul unităților administrativ-teritoriale prin servicii de calitate; consultarea asociațiilor reprezentative ale operatorilor de transport și/sau ale transportatorilor autorizați, precum și ale utilizatorilor în vederea stabilirii politicilor și strategiilor privind transportul public și modalitățile de funcționare a acestui serviciu.

Se mai arată că prin Încheierea civilă nr. 613 din data de 30.05.2012, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3.713/108/2012, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de Societatea TRANSDARA - S.A., la inițiativa acesteia, cu intenția de a depune un plan de reorganizare.

S.C. TRANSDARA - S.A. are datorii la bugetul de stat, astfel cum reiese din certificatele de atestare fiscală pe care societatea debitoare, însă arată că sumele respective sunt aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii și se vor achita în conformitate cu prevederile

Legii nr. 86/2006

privind procedura insolvenței, prin planul de reorganizare pe care societatea debitoare intenționează a-l depune în termenul legal.

Creanțele bugetare existente la data deschiderii procedurii au fost înscrise în întregime la masa credală în cuantumul solicitat și se vor achita în condițiile impuse de

Legea nr. 85/2006 , iar cât despre cele născute după data deschiderii procedurii vă rugăm să observați că ele au fost achitate, astfel încât, la ora actuală, societatea debitoare nu înregistrează obligații de plata curente, ulterioare datei de 30.05.2013, către buget.

Pentru considerentele expuse și având în vedere faptul că autoritatea contractantă nu are dreptul de a limita posibilitatea unui ofertant de a participa la o procedură de achiziție publică atât timp cât împotriva acestuia nu există o sentință de intrare în faliment, consideră că i se încalcă accesul direct și nediscriminatoriu la piața transportului public, prin faptul că în urma adoptării

Ordinului ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1.640/2012

și Ordinului ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 240/1.614/2012 se urmărește crearea unei poziții mai favorabile pentru alți operatori de transport.

În drept s-au invocat prevederile

art. 7 din Legea nr. 554/2004

și

art. 154^2 din Legea nr. 85/2006 .

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Rutieră Română a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestei autorități, pe motiv că doar emitentul actului administrativ, în speță cele două ministere, poate avea o asemenea calitate în raportul juridic dedus judecății. Pe cale de consecință, având în vedere faptul că Autoritatea Rutieră Română nu este emitenta celor două acte administrative cu caracter normativ, solicită admiterea excepției și respingerea cererii reclamantei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 205-208 din Codul de procedură civilă.

Prin precizările formulate de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne s-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, potrivit dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2012

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative și art. 26 alin. 2 din același act normativ.

Pârâtul Ministerul Transporturilor a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.

În susținerea excepției inadmisibilității acesta se prevalează de neîndeplinirea procedurii prealabile, la dosar nefiind depuse înscrisuri în acest sens, considerând incidente prevederile art. 193 alin. 1 din Codul de procedură civilă și

art. 7 alin. 1 din Legea nr. 553/2004 .

Pe fond, susține că cele două ordine contestate sunt emise în limitele și în strictă concordanță cu actele normative de nivel superior în baza cărora au fost emise, respectiv

Ordonanța Guvernului nr. 27/2011

privind transporturile rutiere, și

Hotărârea Guvernului nr. 76/2009

privind organizarea și funcționarea Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, precum și cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 52/2003

privind transparența decizională în administrația publică.

Referitor la prevederea de la pct. 6, privind depunctarea operatorului economic aflat sub incidența

Legii nr. 85/2006 , arată că acesta se susține, pe de o parte, prin durata programului de transport raportat la durata unui plan de reorganizare, iar, pe de altă parte, ipoteza contestată nu îl exclude din competiție, ci are menirea de a-l depuncta pentru rațiuni care țin de oportunitatea demersului administrativ, astfel că este necenzurabilă pe cale judecătorească.

Cu privire la dispoziția de la pct. 9, care instituie interdicția participării la procedura de atribuire a traseelor județene a operatorilor având obligații bugetare restante, arată că acesta urmărește stimularea mediului concurențial, reducerea evaziunii fiscale și creșterea responsabilității economice a operatorilor în domeniu și este o restricție de interes general, care are corespondent în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind achizițiile publice.

Susține că argumentele și criteriile invocate sunt valabile în cazul dispozițiilor ambelor ordine contestate, acestea fiind identice, și sunt aplicabile fără discriminare tuturor operatorilor de transport rutier, iar reclamanta nu invocă și dovedește o vătămare reală prin prevederile contestate, motive pentru care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Referitor la cadrul procesual al litigiului, instanța reține, pe de o parte, că atribuțiile Ministerul Administrației și Internelor, coemitent al

Ordinului nr. 240/2012 , contestat în cauză, au fost preluate ulterior de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, înființat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2012

care, la art. 2 dispune că ministerul nouînființat preia inclusiv activitatea serviciilor specializate în domeniul administrației publice de la Ministerul Administrației și Internelor, iar la art. 26 stipulează că ministerele nou-înființate preiau în mod corespunzător personalul și activitățile aferente și se subrogă în drepturile și obligațiile ministerelor și autorităților publice preluate. Pentru acest motiv, în sensul precizărilor MAI din 13.05.2013, la termenul din 09.09.2013 instanța a dispus introducerea și citarea în cauză a noului minister, în vederea formulării apărării în cauză.

Pe de altă parte, se constată că Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Autoritatea Rutieră Română, chemate în judecată de reclamant, sunt două autorități publice distincte în sensul

Legii nr. 554/2004 , cu atribuții distincte. În consecință, câtă vreme Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este emitent al

Ordinului nr. 1.614/2012 ,

ordin comun cu fostul MAI cu nr. 240/2012 , prin Încheierea din 10.02.2014 instanța a reținut calitatea procesuală a acestuia, distinct de calitatea procesuală a ARR, apărările Ministerului Transporturilor fiind formulate în consecință prin întâmpinarea depusă la dosar.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Rutiere Române, invocată în același sens de aceasta prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța reține că este fondată în raport cu obiectul acțiunii de față, chiar dacă această autoritate este responsabilă pentru derularea și finalizarea procedurii de atribuire reglementate prin ordinele contestate și în conformitate cu dispozițiile

Hotărârii Guvernului nr. 625/1998 , cu modificările ulterioare, privind organizarea și funcționarea ARR, așa cum susține reclamantul.

Astfel, se reține că prin acțiunea promovată reclamantul nu contestă nelegalitatea unei proceduri de atribuire concrete în care ar fi fost implicat - numai o astfel de acțiune justificând existența unui raport juridic cu ARR, ci doar legalitatea unor dispoziții din ordinele contestate, pe care le consideră discriminatorii, contrare principiului liberei concurențe prin favorizarea unor operatori economici participanți la procedura de atribuire în defavoarea altora și în dezacord cu dispoziții legale cu forță juridică superioară.

În acest sens, chiar dacă reclamantul oferă date concrete privind situația sa personală ca potențial participant la procedura de atribuire reglementată prin ordinele contestate și, totodată ca agent economic aflat sub incidența

Legii nr. 85/2006

- în realitate, instanța constată că, invocând nelegalitatea dispozițiilor actelor administrative normative în discuție, acesta se consideră vătămat într-un interes legitim privat, ca posibilitate de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat, o astfel de acțiune fiind perfect admisibilă în contextul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , contrar argumentelor pârâtului Ministerul Transporturilor.

În același context și în condițiile în care argumentele de nelegalitate invocate de reclamant sunt evidente, folosirea improprie în cuprinsul petitului acțiunii a sintagmei de "revocare" în parte a dispozițiilor contestate nu semnifică depășirea atribuțiilor puterii judecătorești în detrimentul puterii executive, conform alegațiilor aceluiași pârât care susține că "revocarea" actelor administrative cu caracter normativ este atributul exclusiv al organului emitent, așa cum rezultă din dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , acțiunea reclamantului fiind calificată de instanță, în temeiul art. 152 NCPC, drept una de anulare parțială a actelor normative, admisibilă pe tărâmul contenciosului administrativ, așa cum s-a arătat.

Un argument suplimentar în același sens îl constituie lipsa de temei a susținerilor aceluiași minister pârât, conform cărora reclamantul nu ar fi parcurs procedura prealabilă față de acesta, câtă vreme reclamantul face dovada că i s-a adresat deja anterior introducerii acțiunii, solicitând revocarea parțială a ordinelor contestate, în calitate de emitent al acestora, în temeiul

art. 7 din Legea nr. 554/2004 . Conform adresei de la fila 74 dosar, plângerea a fost înregistrată cu nr. 3.050 din 22 ianuarie 2013 la Ministerul Transporturilor, iar acesta a răspuns la data de 19 februarie 2013, susținând în esență că prevederile contestate sunt de natură să asigure un risc financiar minim în domeniul reglementat și, în condițiile în care sunt aplicabile tuturor solicitanților, s-a considerat că "asigură legalitatea, echitatea și libera concurență a tuturor operatorilor de transport în procesul de atribuire a traseelor interjudețene.

În consecință, excepția inadmisibilității acțiunii inclusiv pentru lipsa procedurii prealabile invocată de acest minister va fi respinsă ca nefondată.

Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamantul invocă nelegalitatea parțială a

Ordinului comun emis de Ministerul Administrației și Internelor - nr. 240 din 4.10.2012

și de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - nr. 1.614 din 1.11.2012, precum și a

Ordinului nr. 1.640 din 8.11.2012

emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în ceea ce privește dispozițiile identice ale pct. 6 și 9 din anexele nr. 2 la aceste ordine, referitoare la criteriile de evaluare a operatorului de transport și punctajele care se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudețene.

Potrivit dispozițiilor pct. 6 din anexele menționate "Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidența

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare", iar conform dispozițiilor pct. 9 "Operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor județene, în cazul în care înregistrează obligații bugetare datorate și neachitate, conform certificatului de atestare fiscală."

În ceea ce privește prima prevedere contestată, ministerul pârât susține că aceasta reprezintă o depunctare a operatorului de transport aflat sub incidenta

Legii nr. 85/2006

prin aplicarea unei "penalități", decurgând din acumularea de datorii către creditori, menită să asigure echitatea în raport cu alți ofertanți care nu prezintă risc financiar sub acest aspect, iar rațiunea unei asemenea prevederi ține de oportunitatea demersului administrativ, apreciind că nu poate fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ.

Susținerea pârâtului se dovedește a fi eronată, întrucât nu se poate spune că o dispoziție normativă privind o procedură de atribuire supusă unor termene și condiții stricte și care pretinde că asigură un mediu concurențial liber nu poate fi supusă cenzurii de legalitate a instanței judecătorești.

În al doilea rând, explicația pârâtului în ceea ce privește introducerea acestei prevederi constă în aceea că este justificată față de durata programului de transport cu valabilitate de 74 luni, în raport cu durata planului de reorganizare de numai 3 ani, conform dispozițiilor

art. 95 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 , în sensul că nu se poate prevedea eficiența procedurii de reorganizare, existând riscul ca, după expirarea termenului de 3 ani, societatea să intre în procedura falimentului.

Instanța reține însă că un asemenea raționament se transpune într-o situație de discriminare a operatorilor de transport aflați sub incidența

Legii nr. 85/2006 , față de ceilalți operatori participanți la procedura de atribuire.

Potrivit prevederilor

art. 2 alin. (3) din OG nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare". De asemenea, conform jurisprudenței constante a CEDO în materie, preluate în jurisprudența instanței supreme, discriminarea trebuie să aibă o justificare obiectivă și rezonabilă, respectiv urmărește un "scop legitim" și respectă "un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru realizarea lui".

Or, presupunând că scopul legitim urmărit este asigurarea unui risc financiar minim, precum și al unui mediu concurențial liber între operatorii de transport care sunt chemați să realizeze un serviciu public, așa cum susține ministerul emitent, nu se poate spune că urmărirea acestui scop are o justificare obiectivă și rezonabilă, în condițiile în care prevederea contestată depunctează operatorii economici pe baza unei simple prezumții, și anume aceea că nu se vor putea redresa financiar prin nefinalizarea procedurii de reorganizare și vor parcurge procedura falimentului care se va solda cu lichidarea persoanei juridice în condițiile legii.

Interdicția acestei situații de discriminare a fost consacrată la nivel de lege, prin dispozițiile

art. 154/2 din Legea nr. 85/2006 , invocate de reclamant, în forma în vigoare la data emiterii ordinelor contestate, potrivit cu care "Orice decăderi, limitări, interdicții ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolvență vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului. Dispozițiile contrare se abrogă".

Concluzionând, cum dispozițiile pct. 6 din anexele nr. 2 la ordinele contestate se constituie într-o limitare a drepturilor operatorului de transport participant la procedura de atribuire a transportului rutier public de persoane prin servicii regulate de trafic județean, reglementată de ordinele menționate, limitare interzisă până la data deschiderii falimentului, potrivit legii, rezultă că se verifică argumentul de nelegalitate al reclamantului, cu consecința admiterii acțiunii sub acest aspect, prevederile menționate fiind nelegale în condițiile în care contravin unor prevederi legale de nivel superior sub aspectul reglementat, încălcând astfel dispozițiile art. 3 alin. (2), coroborate cu dispozițiile art. 4 alin. (3),

art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 , în forma în vigoare la data emiterii ordinelor.

Cât privește celelalte argumente de legalitate ale ministerului pârât, acestea sunt irelevante sub aspectul criticat, câtă vreme reclamantul nu a invocat încălcarea competenței organului emitent, a dispozițiilor

Legii nr. 52/2003 , privind transparența decizională în administrația publică, sau alte aspecte formale de nelegalitate a prevederilor criticate, după cum nu a invocat nici nerespectarea unor prevederi legale concrete din domeniul reglementat al transporturilor rutiere.

Referitor la cel de-al doilea criteriu de evaluare contestat cuprins în prevederile pct. 9 din același anexe, privind interdicția de a participa la procedura de atribuire a operatorului de transport care înregistrează obligații bugetare restante, instanța constată însă că, în măsura în care interdicția nu este una specifică decurgând din incidența

Legii nr. 85/2006 , ci reprezintă o restricție de interes general care asigură plata taxelor, impozitelor și altor datorii la bugetul consolidat al statului, aceasta nu încalcă principiile legale și constituționale invocate de reclamant, ci, dimpotrivă, este instituită în sensul asigurării obligației fundamentale de a contribui la cheltuielile publice, consacrată de art. 56 alin. 1 din Constituția României, a cărei neîndeplinire atestă existența unui risc financiar și permite sancționarea operatorului economic, cu atât mai mult cu cât acesta este chemat să satisfacă un serviciu public.

Așa fiind și în condițiile în care, în materia procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică, legiuitorul a instituit o interdicție similară, pentru același raționament, prin dispozițiile

art. 181 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 34/2006 , potrivit cu care este permisă excluderea din procedură a candidatului care "nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în România sau în țara în care este stabilit", instanța constată că nu există argumente de nelegalitate a prevederii normative criticate, în această situație nefiind incidente dispozițiile

art. 154/2 din Legea nr. 85/2006 , de care se prevalează reclamantul, iar acesta nu a indicat vreo altă dispoziție legală de nivel superior care să fi fost încălcată prin această prevedere.

În concluzie, pentru toate considerentele de mai sus, acțiunea reclamantului va fi admisă în parte, în temeiul art. 8 alin. 1 și

art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 , cu consecința anulării dispozițiilor punctului 6 din anexa nr. 2 la

Ordinul comun emis de Ministerul Administrației și Internelor nr. 240 din 4.10.2012

și de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nr. 1.614 din 1.11.2012, precum și a dispozițiilor pct. 6 din anexa nr. 2 la

Ordinul nr. 1.640 din 8.11.2012

emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, respingându-se în rest acțiunea.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate în cauză de către pârâta Autoritatea Rutieră Română, instanța reține că atât timp cât excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia este întemeiată așa cum s-a arătat, cu consecința respingerii acțiunii formulate împotriva acestei pârâte ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă în cauză, reclamanta este în culpă procesuală și va fi obligată la plata cheltuielilor suportate de această pârâtă, conform art. 453 alin. 1 NCPC. De asemenea, având în vedere că dispozițiile generale ale art. 451 alin. 1 NCPC califică drept cheltuieli de judecată cheltuielile de transport, cazare, precum și orice alte cheltuieli legale de buna desfășurare a procesului, cheltuieli care au fost suportate ca atare de reprezentantul legal al pârâtei indicate, conform înscrisurilor justificative depuse la dosar, reclamantul va fi obligat la plata acestora, în cuantumul solicitat de 3.399,74 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea reclamantei S.C. TRANSDARA - S.A. ARAD, cu sediul în Arad, str. Liviu Rebreanu nr. 95, județul Arad, CUI RO 3029702, înregistrată la ORC Arad cu nr. J02/330/1991 în contradictoriu cu pârâții M.A.I. - actualmente Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu sediul în București, str. Apolodor nr. 17, Latura Nord, sectorul 5, și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cu sediul în București, bd. Dinicu Golescu nr. 38, sectorul 1, cod fiscal 13633330.

Respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Autoritatea Rutieră Română, cu sediul în București, bd. Dinicu Golescu nr. 38, sectorul 1, cod fiscal 12059648, cont nr. RO72TREZ7015025XXX000328, deschis la Trezoreria Sectorului 1 București, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuale pasive.

Dispune anularea dispozițiilor punctului 6 din anexa nr. 2 la

Ordinul comun emis de Ministerul Administrației și Internelor nr. 240 din 4.10.2012

și de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nr. 1.614 din 1.11.2012, precum și a dispozițiilor pct. 6 din anexa nr. 2 la

Ordinul nr. 1.640 din 8.11.2012 , emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Respinge în rest acțiunea.

Obligă reclamanta la 3.399,74 lei cheltuieli de judecată către pârâta Autoritatea Rutieră Română.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată astăzi, 17.03.2014, în ședința publică.