Decizia nr. 3516/2015

Dosar nr. 259/59/2013

Președinte: Simona Marcu

- judecător

Rodica Voicu

- judecător

Denisa Stănișor

- judecător

Silvia Toma

- magistrat-asistent

S-au luat în examinare recursurile declarate de Ministerul Transporturilor și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva

Sentinței nr. 68 din 17 martie 2014

a Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

În lipsa părților, a căror citare nu a fost dispusă, conform art. 493 alin. 6 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE,

asupra recursurilor de față,

din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta S.C. TRANSDARA - S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Autoritatea Rutieră Română A.R.R., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea în parte a

Ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1.640/2012

și a

Ordinului comun O.M.A.I. nr. 240/1.614/2012 , respectiv a articolului II anexa 2, punctele 6 și 9, în sensul înlăturării acestor puncte în cuprinsul anexei.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât al Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, potrivit dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2012

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative și art. 26 alin. (2) din același act normativ.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin

Sentința nr. 68 din 17 martie 2014 , Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal:

- a admis în partea acțiunea reclamantei S.C. TRANSDARA - S.A., Arad, în contradictoriu cu pârâții M.A.I. actualmente Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice;

- a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Autoritatea Rutieră Română, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuale pasive;

- a dispus anularea dispozițiilor pct. 6 din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor și infrastructurii

nr. 240 / 1.614/2012 , precum și a dispozițiilor pct. 6 din anexa nr. 2 la

Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1.640 din 8.11.2012 ;

- a respins în rest acțiunea și a obligat reclamanta la 3.399,74 lei cheltuieli de judecată către pârâta Autoritatea Rutieră Română.

3. Cererile de recurs

Împotriva

Sentinței nr. 68 din 17.03.2014 , pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, au declarat recurs pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministerul Transporturilor, solicitând casarea acesteia, iar pe fond, în rejudecare, respingerea acțiunii, motivele de recurs fiind încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Recurenții au formulat critici similare legate de fondul pretențiilor deduse judecății, arătând în esență următoarele:

- hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii,

Ordinul nr. 1.640/2012

fiind emis cu respectarea dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 27/2011

privind transportul rutier și

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă;

- criteriile de evaluare a operatorilor de transport și punctajele care se acordă în cazul atribuirii traseelor curselor interjudețene au fost stabilite în baza actului normativ cu forța juridică superioară, respectând astfel dispozițiile art. 6 alin. (2) lit. e), art. 6 alin. (3) lit. b), art. 38, art. 42 lit. a), art. 57 lit. 2) și

art. 89 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 ;

- instanța de fond și-a fundamentat hotărârea pe argumente ce vizează oportunitatea și nu legalitatea dispozițiilor contestate, prevalându-se de dispozițiile

art. 154 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , care nu au aplicabilitate în cauză, interpretând eronat situația de fapt;

- dispozițiile atacate vizează doar depunctarea operatorilor aflați sub incidența

Legii nr. 85/2006 , iar acest criteriu suplimentar de selecție nu creează discriminare, ci constituie o măsură suplimentară prin care autoritatea competentă își protejează interesele în vederea asigurării prestării serviciului public în condiții de siguranță.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți, Înalta Curte constată că motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, vizând încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, este nefondat.

Controlul de legalitate declanșat de intimata-reclamanta S.C. TRANSDARA - S.A. vizează dispozițiile

Ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1.640/2012

și ale

Ordinului comun MAI nr. 240/1.614/2012 , respectiv art. II anexa 2, punctele 6 și 9.

Potrivit dispozițiilor pct. 6 mai sus menționat: "operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidența

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare", iar conform dispozițiilor pct. 9: "operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor județene în cazul în care înregistrează obligații bugetare datorate și neachitate conform certificatului de atestare fiscală".

Curtea de apel a admis în parte cererea reclamantului și a dispus anularea dispozițiilor pct. 6 anexa 2 la Ordinul ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor și infrastructurii

nr. 240 / 1.614/2012 , precum și a dispozițiilor pct. 6 anexa 2 la

Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1.614/2012 . A respins acțiunea cu privire la celelalte dispoziții legale.

Recurentul-pârât MDRAP susține că prima prevedere contestată, ce conduce la o depunctare a operatorului de transport aflat sub incidența

Legii nr. 85/2006

prin aplicarea unei "penalități", are ca scop legitim asigurarea unui risc financiar minim, precum și a unui mediu concurențial liber între operatorii de transport care sunt chemați să realizeze un serviciu public.

Pornind de la premisa că prin emiterea normei contestate recurentul-pârât a urmărit un scop legitim, în mod corect judecătorul fondului a analizat în ce măsură există o justificare rezonabilă și obiectivă în atingerea acestuia, concluzionând că prevederea contestată depunctează operatorii economici pe baza unei simple prezumții, respectiv aceea că operatorul economic nu va avea succes în finalizarea procedurii de reorganizare și va intra în procedura falimentului cu consecința lichidării persoanei juridice, în condițiile legii.

Înalta Curte împărtășește abordarea instanței de fond și prin raportare la dispozițiile

art. 154^2 din Legea nr. 85/2006 , în forma în vigoare la data emiterii ordinelor contestate, potrivit cărora: "Orice decăderi, limitări, interdicții ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolvență vor fi aplicabile doar de la data deschiderii procedurii falimentului".

Or, a institui o astfel de limitare a drepturilor operatorului de transport încă de la data deschiderii procedurii insolvenței prevăzute de

Legea nr. 85/2006 , deci cu mult înainte de data deschiderii falimentului, este nelegală întrucât contravine dispozițiilor legale de nivel superior menționate anterior. De asemenea sunt încălcate în acest mod dispozițiile art. 3 alin. 2 coroborate cu dispozițiile art. 4 alin. 3,

art. 77, 78 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă la elaborarea actelor normative, forma în vigoare la data emiterii ordinelor contestate.

Concluzionând, se reține că prima instanță a observat judicios că limitarea drepturilor operatorilor de transport aflați sub incidența dispozițiilor

Legii nr. 85/2006

constituie o discriminare ce a fost interzisă prin dispozițiile

art. 154^2 din Legea nr. 85/2006 .

În ceea ce privește oportunitatea demersului administrativ cu privire la care recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice apreciază că nu poate fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ, Curtea de apel a explicat convingător că o dispoziție normativă privind o procedură de atribuire supusă unor termene și condiții stricte și care pretinde că asigură un mediu concurențial liber nu poate fi exceptată de la cenzura de legalitate a instanței judecătorești.

În consecință, în temeiul

art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004

și art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de Ministerul Transporturilor și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva

Sentinței nr. 68 din 17 martie 2014

a Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2015.