Decizia nr. 452/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Șofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Joița Ianuș în Dosarul nr. 1.073/118/2015 al Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.290D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a transmis la dosar note scrise prin care susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând considerente de principiu reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la legislația reparatorie în Hotărârea din 29 aprilie 2014 pronunțată în Cauza Preda împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 1.046 din 7 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.073/118/2015, Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Joița Ianuș într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea unei decizii de validare a unei hotărâri a Comisiei județene Constanța de aplicare a

Legii nr. 9/1998 .

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că, prin textul de lege criticat, s-a stabilit un nou termen de soluționare a cererilor, de 18 luni, termen care este favorabil doar Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu încălcarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, ignorându-se faptul că titularii despăgubirilor sunt, în marea majoritate, oameni în vârstă. Se susține că textul de lege criticat are caracter retroactiv în măsura în care sunt aplicabile și cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

anterioare ultimei modificări pentru care s-au emis hotărâri de către comisiile județene, fără a fi validate/invalidate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Stabilirea acestui termen încalcă și dreptul de acces liber la justiție, câtă vreme restricționează timp de 18 luni dreptul persoanei de a se adresa instanței, în condițiile în care cererile pentru despăgubiri au fost formulate sub imperiul legii vechi și soluționate parțial prin hotărârile comisiilor județene, dând astfel Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților posibilitatea să invoce excepția prematurității.

6. Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

încalcă prevederile art. 15 alin. (2) și art. 21 din Constituție.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, normele de procedură criticate aplicându-se numai pentru viitor, iar nu retroactiv. Totodată, acestea nu încalcă accesul liber la justiție, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței judecătorești atât în cazul în care este nemulțumită de soluția dată, cât și atunci când entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar suspendarea executării silite reprezintă efectul legal al plății eșalonate stabilite de legiuitor.

9. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. Astfel, din perspectiva pretinsei retroactivități, arată că

Legea nr. 164/2014

nu face altceva decât să refuze supraviețuirea anumitor dispoziții din legislația anterioară în materie și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare. Face trimitere la Hotărârea din 29 aprilie 2014 pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că, deși termenele instituite pot conduce la finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, această situație excepțională este inerentă având în vedere complexitatea factuală și juridică ce privește chestiunea restituirii bunurilor naționalizate

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, care au următoarea redactare: "(1) Hotărârile emise de comisiile județene în baza

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și pentru care nu s-a emis decizie de validare/invalidare, se validează/invalidează în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile și art. 21 alin. (1) referitor la dreptul de acces liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat stabilește obligația Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a valida sau invalida în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014

hotărârile emise de comisiile județene în baza

Legii nr. 9/1998 , înregistrate anterior acestui moment. În prezenta cauză, acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Constanța după intrarea în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , având ca scop obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea unei decizii de validare a unei hotărâri emise în anul 2010 de Comisia județeană Constanța de aplicare a

Legii nr. 9/1998 .

15. Curtea constată că nu poate fi reținută critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului de lege supus controlului de constituționalitate, întrucât prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

nu produc niciun fel de efecte pentru trecut, fiind aplicabile exclusiv din momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 . Față de situația concretă din cauză, nu se poate pune problema intervenției în cursul procesului a unei legi noi care să mai acorde un termen în favoarea autorității statale, favorizând-o în raport cu partea adversă și rupând astfel echilibrul procesual. De vreme ce textul era deja în vigoare la momentul sesizării instanței cu acțiunea introductivă, rezultă că situația este diferită de cea ipotetică în care legiuitorul ar fi acordat Autorității un nou termen de soluționare, suplimentar față de cel inițial, ceea ce ar fi fost de natură să pună în situația de a nu mai putea continua demersurile judiciare declanșate conform normelor în vigoare la momentul introducerii acțiunii de către persoanele care se consideră îndreptățite, reclamante în acțiuni introduse în justiție ca urmare a nerespectării de către Autoritate a termenului de 60 de zile prevăzut de

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998

pentru emiterea deciziei de validare sau invalidare, anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 .

16. Diferența față de ipoteza înfățișată este dată, în circumstanțele cauzei de față, de momentul sesizării instanței de judecată cu soluționarea cererii de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea deciziei de validare. Astfel, este esențială împrejurarea că autorul excepției a promovat acțiunea în justiție după ce legiuitorul oferise Autorității un nou termen în care să finalizeze analizarea hotărârilor comisiilor județene de aplicare a

Legii nr. 9/1998 . Acest moment este important, deoarece prin raportare la acesta se determină legea aplicabilă cauzei. La momentul introducerii acțiunii deja intrase în vigoare

Legea nr. 164/2014 , astfel că autorul-reclamant avea cunoștință - în virtutea prezumției cunoașterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ingnorare legem - de faptul că aceasta este cea care guvernează raporturile juridice puse în discuție. Ca atare, instanța de judecată urma să soluționeze procesul în baza unor norme a căror existență era cunoscută încă de la începutul procesului, neintervenind pe parcursul desfășurării acestuia și nefiind, așadar, de natură să rupă echilibrul procesual între părțile adverse prin crearea unei situații mai avantajoase doar pentru una dintre acestea.

17. Prin urmare, nu poate fi reținută critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului menționat, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare.

18. Faptul că prin

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

se stabilesc noi termene în care Autoritatea trebuie să verifice hotărârile se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență măsurilor reparatorii luate de statul român în vederea compensării pierderilor suferite de anumiți cetățeni români în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Se asigură, în același timp, și certitudinea finalizării acestui demers reparatoriu.

19. În sensul celor mai sus arătate, a se vedea, mutatis mutandis, și cele reținute prin

Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, prin care Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 33 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care stabilește termenele în care entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit

Legii nr. 10/2001 , înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013

și de a emite decizii de admitere sau de respingere a acestora.

20. Totodată, în ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a accesului liber la justiție, garantat la nivel constituțional, este de observat că atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că acesta nu este un drept absolut, ci poate fi condiționat, exercitarea acțiunilor fiind supusă exigenței respectării unor termene, de decădere sau de prescripție, sau a anumitor condiții stabilite de lege, fără să fie, în acest fel, nesocotite dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituție.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Joița Ianuș în Dosarul nr. 1.073/118/2015 al Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 iunie 2016.