Hotărârea nr. 74/2016

Articol unic

Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/975, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în ședința din 14 septembrie 2016, Camera Deputaților:

1. Reamintește că finalizarea unei piețe unice digitale este a doua cea mai mare prioritate politică a președintelui Comisiei Europene, care vizează crearea de locuri de muncă și creștere economică în UE și că îmbunătățirea accesului la bunuri și servicii digitale pe întreg teritoriul UE pentru consumatori și întreprinderi, prin eliminarea barierelor în calea comerțului electronic, reprezintă un capitol important pentru finalizarea piețe unice digitale.

2. Semnalează totuși că o concentrare excesivă pe comerțul electronic, în procesul de punere în practică a strategiei privind piața unică digitală ar putea reduce capacitatea Uniunii Europene de a promova și alte inovații tehnologice emergente, cum sunt bionica, robotica, inteligența artificială, internetul lucrurilor, realitatea virtuală etc. Subliniază că acestea sunt inovații în care marile companii transnaționale investesc în prezent și că, probabil, ele constituie următorul salt calitativ în economie.

3. Consideră că strategia pieței unice digitale ar trebui să acorde o atenție mai mare construirii capacității antreprenoriale, în condițiile în care problemele de reglementare nu sunt cele mai dificile obstacole pentru antreprenori, ci accesul la capital și la manageri capabili să construiască întreprinderi axate pe tehnologii complexe, la nivel mondial.

4. Reține că planul Comisiei Europene pentru a-și concretiza strategiile privind piața unică și piața unică digitală cuprinde trei propuneri având drept obiectiv stimularea comerțului electronic prin rezolvarea problemei blocării geografice prin asigurarea unei livrări transfrontaliere de colete, mai accesibile și mai eficiente, precum și prin promovarea încrederii consumatorilor ca urmare a îmbunătățirii protecției și a aplicării legii.

5. Reține că în comunicarea analizată se explică modul în care fiecare dintre cele trei propuneri prezentate în cadrul pachetului privind comerțul electronic interacționează și modul în care acestea se raportează la alte inițiative din cadrul pieței unice digitale, inclusiv două propuneri legislative referitoare la drepturile consumatorilor în contractele digitale și la simplificarea TVA.

6. Reamintește că în strategia sa privind piața unică digitală, Comisia Europeană propusese deja măsuri imediate pentru a elimina barierele din calea activității online transfrontaliere și că una dintre măsurile-cheie este prevenirea tratamentului diferențiat aplicat în mod nejustificat consumatorilor și întreprinderilor atunci când încearcă să cumpere bunuri și servicii online în cadrul UE.

7. Reamintește că în strategia sa pentru piața unică, Comisia Europeană își anunțase intenția de a combate toate formele de tratament diferențiat nejustificat al cumpărătorilor stabiliți în state membre diferite.

8. Împărtășește aprecierea Comisiei Europene că în mediul online persistă situații frecvente în care accesul consumatorilor la oferte din alte țări este blocat, fie prin redirecționarea consumatorului către pagina electronică din țara sa, fie prin impunerea obligativității ca acesta să plătească utilizând o carte de debit sau de credit dintr-o anumită țară.

9. Împărtășește aprecierea Comisiei Europene că acest gen de discriminare nu își are locul pe piața unică, dar observă că această situație trenează de mult timp și că măsurile de eliminare a acestor practici au întârziat, cu toate că principiul nediscriminării în relațiile comerciale fusese deja stabilit în temeiul Directivei privind serviciile, în vigoare din anul 2006 și că se demonstrase posibilitatea unor progrese în unele sectoare de prestări de servicii.

10. Apreciază că restricțiile nejustificate de genul blocării geografice, precum discriminarea în funcție de adresa IP, de adresa poștală sau de țara de emitere a cărții de credit încalcă și normele legislației UE în materie de concurență.

11. Reține că nu se instituie obligații excesive pentru comercianți, astfel că nu există obligația generală de a livra produse și servicii în orice stat membru și nici obligația de a accepta orice instrument electronic de plată.

12. Ia act că factorii de decizie politică de la nivelul Uniunii Europene par să accepte că există unele justificări pentru fragmentarea pieței, ca de exemplu în temeiul libertății de a desfășura o activitate comercială, al drepturilor de autor, al unor norme privind protecția minorilor sau privind publicitatea. Atrage atenția că aceeași atitudine rezervată a contribuit la situația actuală în care piața internă nu este încă finalizată.

13. Reține că actele legislative propuse de către Comisia Europeană conțin excepții în ce privește tratamentul egal al consumatorilor de către comercianți, ca de exemplu în cazul în care acest lucru poate fi justificat în mod obiectiv din motive precum TVA-ul sau anumite dispoziții juridice de interes public.

14. În acest context reamintește că art. 20 din Directiva privind serviciile nu a facilitat realizarea obiectivelor propuse, tocmai pentru că permitea justificări "obiective" pentru discriminarea în funcție de naționalitate, locul de reședință sau locul de stabilire.

15. Se raliază solicitării Parlamentului European, adresate Comisiei Europene, de a identifica și defini grupuri de cazuri în care discriminarea este justificată în temeiul art. 20 alin. (2) din Directiva privind serviciile, pentru a clarifica ce anume constituie practici discriminatorii nejustificate operate de către entități private și pentru a oferi asistență în ceea ce privește interpretarea de către autoritățile responsabile cu punerea în practică a articolului menționat.

16. Se raliază opiniei potrivit căreia propunerea de revizuire a regulamentului privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului va oferi competențe sporite autorităților naționale pentru o mai bună aplicare a drepturilor consumatorilor; salută faptul că autoritățile naționale vor putea să verifice dacă paginile electronice recurg la blocarea geografică a consumatorilor sau dacă oferă servicii de post vânzare care nu respectă normele UE, să dispună închiderea imediată a paginilor electronice care găzduiesc înșelătorii, să solicite informații de la registratorii de domeniu și de la bănci pentru a determina identitatea comerciantului responsabil.

17. Recomandă autorităților naționale să adopte măsurile necesare pentru sporirea încrederii întreprinderilor mici și mijlocii din România în comerțul electronic, prin oferirea de pachete constând în protecție și siguranță.

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaților în ședința din 20 septembrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.