Decizia nr. 504/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014

pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative, excepție ridicată de Marcel Kollenman în Dosarul nr. 8.176/245/2015 al Judecătoriei Iași - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.285D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile de lege criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei. În plus, arată că nu există nicio prevedere constituțională în baza căreia Curtea să impună unei autorități publice să emită acte subsecvente în aplicarea legilor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 8.176/245/2015, Judecătoria Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014

pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative. Excepția a fost ridicată de Marcel Kollenman cu ocazia soluționării contestației împotriva unei încheieri a judecătorului de supraveghere a privării de libertate, prin care a fost respinsă plângerea formulată de persoana privată de libertate împotriva unei hotărâri a comisiei de disciplină din penitenciar prin care i s-a aplicat sancțiunea cu avertisment, întrucât, la controlul efectuat asupra sa, s-a constatat că "avea într-un recipient mâncarea pe care trebuia să o consume la sala de mese, conform dispozițiilor anexă la regulamentul de ordine interioară și a celor prevăzute în carnetul postului".

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014

încalcă prevederile constituționale privind separația și echilibrul puterilor în stat, obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, clasificarea legilor în constituționale, organice și ordinare, reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, rolul Consiliului Legislativ, abilitarea Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice și interdicția afectării drepturilor, libertăților și îndatoririlor prevăzute de Constituție prin adoptarea ordonanțelor de urgență, precum și prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea abuzului de drept, întrucât, ca urmare a intervenției Guvernului printr-o ordonanță de urgență într-un domeniu rezervat legii organice, care este atributul exclusiv al legiuitorului, s-a ajuns la aplicarea de sancțiuni disciplinare în temeiul unor acte normative contrare

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Consideră că, "în lipsa unui regulament care să cuprindă norme metodologice de aplicare a

Legii nr. 254/2013 , corelat cu noile modificări corespunzător necesității practice în domeniul executării pedepselor privative de libertate, s-a creat un vid legislativ care a generat apariția unor situații ce au dat naștere unor conflicte de natură constituțională". Arată că "Guvernul avea obligația să respecte prevederile art. 187, cât și dispozițiile

art. 191 din Legea nr. 254/2013 , mai exact adoptarea actelor normative pentru implementarea legii, deoarece rezultatul unei politici neconstituționale se reflectă în practica penitenciară, ajungându-se pe cale de interpretare la concluzii ce aduc atingere principiului legalității, golind de conținut art. 16 din Constituție și anumite aspecte ce țin de procedură ca dimensiune a unui proces echitabil". Astfel, "analizând

Legea nr. 24/2000

[privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative] care face parte din piramida constituțională, în sensul că reprezintă o lege esențială pentru procedura legislativă, nicio autoritate publică nu poate deroga implicit de la prevederile acestei legi fără a contraveni dispozițiilor constituționale". În continuare, autorul excepției susține că "noțiunea de afectare vizează nu numai suprimarea drepturilor constituționale, ci orice măsuri care ar constitui o afectare a acestora, precum derogări, ingerințe, limite, condiții, dar și definirea ori stabilirea sferei de aplicare sau exercitare a drepturilor, precum și reglementarea regimului juridic al îndatoririlor fundamentale. Pe de o parte este vorba de reglementarea concretă a existenței și exercitării drepturilor și libertăților fundamentale, fie în ipoteza unei trimiteri constituționale exprese, fie dacă o asemenea trimitere expresă lipsește. Pe de altă parte, soluția este valabilă și pentru îndatoririle fundamentale, atât acolo unde Constituția reclamă existența unei legi, cât și acolo unde fără existența unei trimiteri constituționale exprese este necesară detalierea prin lege a dispozițiilor constituționale privind îndatoririle fundamentale. Prin urmare, dacă până la revizuirea Constituției în 2003 Guvernul era liber să adopte o ordonanță de urgență acolo unde considera că este necesară, în prezent art. 115 alin. (6) interzice expres această posibilitate. Altfel spus, domenii în care Guvernul a intervenit fără restricții, cum ar fi pedepsele penale, executarea lor, procedura penală și civilă sunt fără putință de tăgadă interzise ordonanțelor de urgență. În cauză, prin una și aceeași ordonanță de urgență a fost violat art. 115 alin. (6) sub dublu aspect, întrucât în egală măsură este afectat regimul unei instituții fundamentale. De asemenea, neîndeplinirea unei obligații pozitive a statului care trebuie să ofere o anumită protecție împotriva încălcărilor arbitrare care aduc atingere drepturilor unei persoane private de libertate poate constitui o violare a art. 17 din Convenție. Din perspectiva Curții europene, criteriul de apreciere este hotărâtor în această privință, dacă Guvernul beneficiază de o asemenea putere de apreciere discreționară în executarea obligațiilor sale, atunci statul este responsabil de actele sale privind respectarea îndatoririlor fundamentale și a prevederilor Convenției. Curtea europeană a subliniat că sintagma «prevăzut de lege» nu se referă doar la dreptul intern, ci vizează și calitatea legii în ceea ce privește compatibilitatea cu principiul preeminenței drepturilor menționate explicit în preambulul Convenției în sensul de a indica cu suficientă claritate limitele și modalitățile de exercitare a marjei de apreciere a autorităților, cetățeanul trebuind să aibă o indicare precisă asupra normelor aplicabile într-o anumită situație, întrucât simpla prevedere legală nu este suficientă. Potrivit Curții europene, noțiunea de «lege» include în accepțiunea Convenției și jurisprudența, cu atât mai mult cu cât trebuie recunoscută valoarea de «act cu putere de lege» unui act jurisprudențial căruia caracterul obligatoriu îi este conferit chiar prin lege."

6. Judecătoria Iași - Secția penală arată că susținerile autorului excepției pot fi apreciate ca juste în contextul în care noua lege de executare a pedepselor privative de libertate a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, iar timpul scurs de la acea dată a permis factorului decizional luarea unor măsuri pentru implementarea legislației ce reglementează executarea pedepselor privative de libertate. Instanța de judecată menționează că se raportează la prevederile constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și ale art. 53 privind condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

7. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014

este în acord cu prevederile constituționale invocate și a fost introdus ca dispoziție tranzitorie în vederea evitării generării de disfuncționalități în cadrul activității sistemului penitenciar până la intrarea în vigoare a noii legislații subsecvente, emise în temeiul noii legi de executare a pedepselor privative de libertate. Menționează că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014

a fost adoptată cu avizul Consiliului Legislativ.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014

sunt constituționale în raport cu prevederile art. 21 și art. 53 din Constituție.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014

pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014, care au următorul cuprins: "După alineatul (1) al articolului 188 din

Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

«(2) Până la intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente, emise în executarea prezentei legi, se vor aplica prevederile actelor normative existente, în măsura în care nu contravin acesteia, tuturor unităților penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenție, centrelor de reținere și arestare preventivă, precum și centrelor de arestare preventivă.»"

13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, respectiv obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 73 alin. (1) și (3) lit. h) cu privire la clasificarea legilor în constituționale, organice și ordinare și reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, ale art. 79 alin. (1) referitor la rolul Consiliului Legislativ și ale art. 115 alin. (1) și (6) privind abilitarea Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, respectiv interdicția afectării drepturilor, libertăților și îndatoririlor prevăzute de Constituție prin adoptarea de către Guvern a ordonanțelor de urgență, precum și a prevederilor art. 17 referitor la interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost ridicată cu ocazia soluționării contestației împotriva unei încheieri a judecătorului de supraveghere a privării de libertate, prin care a fost respinsă plângerea formulată de persoana privată de libertate împotriva unei hotărâri a comisiei de disciplină din penitenciar prin care i s-a aplicat sancțiunea cu avertisment, întrucât, la controlul efectuat asupra sa, s-a constatat că "avea într-un recipient mâncarea pe care trebuia să o consume la sala de mese, conform dispozițiilor anexă la regulamentul de ordine interioară și a celor prevăzute în carnetul postului".

15. Astfel fiind, Curtea reține că autorul excepției este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014 , care prevăd aplicabilitatea actelor normative existente până la intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente, emise în executarea

Legii nr. 254/2013 , în măsura în care nu contravin acesteia, tuturor unităților penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenție, centrelor de reținere și arestare preventivă, precum și centrelor de arestare preventivă. Or, aspectele ce privesc interpretarea și aplicarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014

este inadmisibilă.

16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014

pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative, excepție ridicată de Marcel Kollenman în Dosarul nr. 8.176/245/2015 al Judecătoriei Iași - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2016.