Programul din 26 octombrie 2016

Capitolul I Introducere

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a elaborat Programul național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații din România (denumit în continuare Programul) care vizează adaptarea agriculturii la schimbările climatice și reducerea efectelor acestora asupra producției agricole, în principal, dar și asupra altor factori de mediu și a populației, prin reabilitarea infrastructurii principale de irigații existente.

Programul vine în întâmpinarea unor măsuri din sectorul irigațiilor din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), atât din perioada de programare 2007-2013, cât și din actuala perioadă de programare financiară europeană 2014-2020.

În procesul de elaborare a Programului au fost consultate și solicitate informații din partea instituțiilor cu responsabilități în domeniu, la nivel național și teritorial, și au fost analizate propunerile organizațiilor și federațiilor constituite pentru aplicarea irigațiilor (OUAI/FOUAI).

Programul a fost elaborat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe baza datelor și informațiilor puse la dispoziție de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, precum și de Direcția generală dezvoltare rurală - Autoritatea de management pentru PNDR.

1. Necesitate și oportunitate

1.1. România prezintă un risc considerabil față de schimbările climatice, efectele acestora fiind în mod clar reflectate de modificările în regimul de temperatură și precipitații, în principal, începând din anul 1961 și până în prezent, zonele cele mai afectate, conform rapoartelor internaționale relevante și analizelor șirurilor de date climatologice pentru perioada 1901-2010 efectuate de Administrația Națională de Meteorologie, fiind situate în partea de sud, sud-est și est a țării.

Secetele, inundațiile și alte probleme legate de schimbările climatice au un impact semnificativ asupra stabilității producției și a securității alimentare naționale, iar lipsa unei infrastructuri adecvate contribuie la limitarea oportunităților de dezvoltare economică în pofida existenței potențialului din agricultură.

S-a estimat că din 1980 până în 2011 România a suferit pierderi anuale medii legate de vreme în sumă de 8.452 milioane $ SUA (0,26 procente din PIB), din care 34% au fost legate de secetă. Riscurile principale cu care se confruntă România pe termen scurt și mediu constau într-o creștere semnificativă în temperatura anuală medie, o scădere a precipitațiilor și o ocurență generală de evenimente climatice extreme. Sectorul agricol ar fi afectat cel mai mult de inundații, secete sau alte evenimente climatice adverse. Modelele meteorologice extreme vor declanșa o mai mare volatilitate în producția agricolă, prețurile alimentelor și veniturile fermelor.

1.2. Seceta pedologică extremă și severă din zonele de sud și est ale României coroborată cu consumul ridicat de apă în perioada iulie-august conduc la o rezervă de apă din sol situată de multe ori sub punctul de ofilire pe întinse suprafețe agricole. În aceste zone seceta agricolă complexă este un fenomen climatic de hazard care induce cele mai grave consecințe care s-au înregistrat vreodată în agricultură.

Secetele pot dura de la câteva zile până la câteva luni, având ca rezultat o variabilitate ridicată a producției agricole, mai ales în regiunile cu vulnerabilitate accentuată, în prezent, și cu un potențial de adaptare redus, afectând rezultatele întregului an de producție agricolă și având consecințe negative asupra aprovizionării cu alimente și economiei naționale.

1.3. O parte semnificativă din suprafața agricolă a României resimte efectele negative ale secetei, ale rezervelor de apă insuficiente și ale amenajărilor de irigații slab funcționale. Absența sau gradul mare de degradare al infrastructurii de irigații a făcut ca, aproximativ 48% din suprafața agricolă totală (7,1 mil ha în 2006) să fie afectată de aceste fenomene (cele mai afectate zone au fost Câmpia Română, sudul Moldovei și Dobrogea).

1.4. Producția de cereale a fluctuat mult în perioada 2000-2012, anul 2007 (an secetos) este asociat cu una din cele mai scăzute performanțe, în vreme ce 2012 (an favorabil) a înregistrat opusul. În anul 2012, producția a fost cu 1,5-3 ori mai mare comparativ cu anul 2007, indicând magnitudinea impactului climatic.

1.5. Volumul de apă utilizat pentru irigații a crescut cu 52,65%, de la 212.979 mii mc în 2010 la 325.127 mii mc în 2012, însă agricultura românească continuă să fie dependentă de factorii climatici. Efectele negative ale acestui fenomen se reflectă, în principal, în randamentele scăzute înregistrate la principalele culturi (35-60% din potențial).

1.6. Amenajările vechi de irigații generează un consum mare de apă și energie, ceea ce are un impact negativ asupra rezervelor de apă ale României, țară încadrată în categoria țărilor cu rezerve reduse de apă (cantitatea medie de apă disponibilă pe locuitor este de 2660 mc apă/loc/an, inclusiv Dunărea, puțin peste jumătate din media europeană 4230 mc apă/loc/an).

Amenajările de irigații sunt într-un stadiu avansat de degradare și pe 75% din suprafața acestor amenajări, irigațiile nu sunt funcționale, iar cele funcționale sunt ineficiente din punctul de vedere al consumului de apă și energie și costisitoare pentru fermieri.

1.7. Necesitatea reabilitării infrastructurii principale de irigații aparținând domeniului public al statului este dată, în primul rând, de faptul că o parte din această infrastructură alimentează cele 134 de organizații de îmbunătățiri funciare (OIF), care au accesat Măsura 125a din cadrul PNDR 2007-2013 și, în al doilea rând, de faptul că o parte din această infrastructură alimentează amenajările viabile de irigații pe care s-au constituit OIF care vor putea accesa submăsura 4.3 din cadrul PNDR 2014-2020. Sub acest aspect, una dintre condițiile de eligibilitate pentru accesarea submăsurii 4.3 are în vedere ca sistemul de irigații prevăzut prin proiectul al cărui beneficiar este OIF să fie racordat la o infrastructură principală funcțională. Alte condiții aferente submăsurii 4.3 vizează asigurarea conformității investiției cu planurile de gestionare a bazinelor hidrografice aferente

Directivei 2000/60/CE

a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, pentru suprafețele vizate și cu programul relevant de măsuri, dacă este cazul.

Perioada de implementare a Programului Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații din România este 2016-2020.

Capitolul II Descrierea și analiza stadiului actual al amenajărilor de irigații

Sistemele de irigații din România au fost construite până în anul 1990, suprafața amenajată pentru irigații ocupă circa 22% din suprafața agricolă a țării și circa 34% din suprafața arabilă.

În prezent, România dispune de o suprafață amenajată pentru irigat de cca 3.1 milioane ha. Din această suprafață, 1,5 mil. ha o reprezintă suprafața viabilă și marginal viabilă, din care suprafața viabilă este în prezent de cca 823.000 ha.

Suprafața efectiv irigată variază mult de la an la an în funcție de precipitații. Se estimează că circa 11% din suprafața agricolă a țării este acoperită de rețele de irigații viabile din punct de vedere economic sau marginal viabile. Există și diferențe regionale, mai ales ca reflecție a tiparelor variabile ale precipitațiilor și necesarului de irigații. Nord-vestul, vestul și centrul necesită mai puțină apă de irigații, în vreme ce sudul și sud-estul, zone care au probleme cu apa, se bucură de o mai mare acoperire cu sisteme de irigații.

Problemele principale cu care se confruntă sistemele de irigații sunt următoarele:

- eficiență hidraulică scăzută;

- cost ridicat al energiei electrice pentru sistemele bazate încă pe pompare (Dunărea fiind principala sursă de apă);

- tarife mari ale apei.

Amenajările de irigații sunt într-un stadiu avansat de degradare și pe 75% din suprafața acestor amenajări irigațiile nu sunt funcționale, iar cele funcționale sunt ineficiente din punctul de vedere al consumului de apă și energie și costisitoare pentru fermieri.

Infrastructura de irigații existentă în România este depășită din punctul de vedere al eficienței utilizării resurselor și există riscul ca abandonarea infrastructurii de irigații să genereze grave probleme sociale, economice și de mediu.

Până la această dată au fost constituite un număr de 475 OIF pe o suprafață de 1.085.053 ha, care au preluat infrastructura de la ANIF pe o suprafață de cca 995.000 ha, și un număr de 24 FOIF pe o suprafață de 395.753 ha, care au preluat infrastructura de la ANIF pe o suprafață de 171.000 ha.

În perioada 2007-2013 un număr de 134 OIF au accesat Măsura 125a din cadrul PNDR 2007-2013, valoarea fondurilor accesate fiind de cca 128 milioane euro. Sumele alocate au fost folosite de către OIF pentru reabilitarea infrastructurii secundare de irigații preluate de la ANIF, în conformitate cu prevederile

Legii îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În cadrul PNDR 2014-2020 submăsura 4.3 pentru reabilitarea infrastructurii secundare de irigații preluate de la ANIF de către OIF au fost alocate fonduri în valoare de 435 milioane euro.

Infrastructura principală de irigații aparținând domeniului public al statului, care alimentează infrastructura secundară de irigații aflată în proprietatea sau administrarea FOIF și OIF, este în cea mai mare parte nereabilitată, stațiile de pompare și repompare funcționând cu randamente mici, iar canalele de aducțiune prezintă pierderi de apă semnificative, toate acestea ducând la prețuri mari la 1000 mc apă pompată, prețuri suportate în totalitate de fermierii care doresc să irige.

În contextul scenariilor climatice pe termen mediu și lung, conform cărora se așteaptă creșteri ale temperaturii medii anuale, se vor amplifica fenomenele climatice extreme (secetă, inundații etc.).

În lipsa unor măsuri adecvate, aceste fenomene vor avea un impact negativ asupra populației, conservării și utilizării durabile a patrimoniului natural și asupra îndeplinirii obiectivelor asumate de România aferente Strategiei Europa 2020 și Strategiei UE privind creșterea durabilă.

Problemele amenajărilor de irigații pe care Programul își propune să le soluționeze sunt:

a) starea tehnică necorespunzătoare a infrastructurii principale de irigații aparținând domeniului public al statului;

b) capacitatea redusă a utilizatorilor de a contribui la reabilitarea infrastructurii principale de irigații.

Capitolul III Descrierea Programului național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații

1. Obiective

1.1. Obiectivul general al Programului vizează reabilitarea infrastructurii principale de irigații care va conduce la creșterea suprafeței funcționale din suprafața viabilă și marginal viabilă economic pentru irigații la 70% în anul 2020 și 90% la orizont 2030 și constă în reabilitarea infrastructurii principale de irigații din 86 de amenajări viabile aparținând domeniului public al statului, în suprafață de aproximativ 1,8 mil. ha, până la sfârșitul anului 2020.

1.2. Obiectivul specific al Programului îl reprezintă creșterea randamentului stațiilor de bază (fixe și plutitoare) și repompare, eliminarea pierderilor de apă prin infiltrație din canalele de irigații aparținând domeniului public al statului și eliminarea degradărilor apărute la construcțiile hidrotehnice de pe acestea.

1.3. Restabilirea capacităților existente de irigații reprezintă o măsură de bază pentru dezvoltarea sectorului agricol în România. Reabilitarea infrastructurii principale de irigații va conduce la creșterea randamentelor de funcționare ale amenajărilor de irigații cu reflectare directă în reducerea tarifului/1000 mc apă pompată, ceea ce va crea posibilități mai mari fermierilor pentru utilizarea apei pentru irigații.

2. Analiza viabilității economice a amenajărilor de irigații propuse pentru reabilitare

2.1. Analiza viabilității economice a amenajărilor de irigații propuse pentru reabilitare s-a efectuat în cadrul studiului "Actualizarea strategiei investițiilor în sectorul irigațiilor - expertiza privind viabilitatea economică a sistemelor de irigații - raport final", elaborat de către S.C. Experco - ISPIF - S.R.L.

2.2. Scopul expertizei a constat în reanalizarea viabilității unor sisteme de irigații, luându-se în considerare caracteristicile din agricultura României la nivelul anului 2015, după cum urmează: tendința de comasare a terenurilor, dezvoltarea OUAIurilor, prețurile produselor agricole, tendința fermierilor de a se orienta spre culturi cu valoare adăugată mare și cu răspuns bun la irigații și din punct de vedere tehnic către achiziționarea unor agregate de pompare cu parametrii superiori, instalații de udare moderne, automatizate cu randamente de funcționare superioare etc.

2.3. Lista amenajărilor viabile din punct de vedere economic, așa cum au rezultat conform studiului menționat anterior, se prezintă în anexa nr. 2.

3. Direcții de acțiune și etapizarea implementării Programului

3.1. Există stații de punere sub presiune și amenajări interioare de irigații aflate în proprietatea sau în administrarea organizațiilor de îmbunătățiri funciare reabilitate prin PNDR 2007-2013, măsura 125 a.

3.2. Prin Programul de reabilitare finanțat exclusiv din surse de la bugetul de stat se vor realiza lucrări de reabilitare a infrastructurii principale de irigații etapizat care vor urmări:

- reabilitarea infrastructurii principale de irigații care alimentează stațiile de punere sub presiune reabilitate prin PNDR 2007-2013, măsura 125 a;

- reabilitarea infrastructurii principale de irigații care alimentează stațiile de punere sub presiune ce vor fi reabilitate prin PNDR 2014-2020, submăsura 4.3;

- reabilitarea infrastructurii principale de irigații care alimentează stațiile de punere sub presiune care sunt în amenajări în care nu s-au constituit organizații de îmbunătățiri funciare.

Infrastructura principală de irigații este alcătuită din prize, stații de pompare de bază (fixe sau plutitoare), inclusiv cele reversibile, stații de repompare, canale și conducte de aducțiune și distribuție a apei pentru irigații până la stațiile de pompare de punere sub presiune.

3.3. În prima etapă va fi reabilitată infrastructura principală de irigații din 40 de amenajări aparținând domeniului public al statului în suprafață de 1.317.042 ha, care alimentează 105 OIF care au accesat măsura 125 a în cadrul PNDR 2007-2013.

3.4. Etapa a II-a de reabilitare cuprinde un număr de 37 de amenajări declarate viabile în urma studiului "Actualizarea strategiei investițiilor în sectorul irigațiilor - expertiza privind viabilitatea economică a sistemelor de irigații - raport final", elaborat de către S.C. Experco - ISPIF - S.R.L., în suprafață de 490.089 ha. Pe aceste amenajări sunt constituite OIF care vor putea reabilita infrastructura secundară de irigații în cadrul submăsurii 4.3 din PNDR 2014-2020.

3.5. Etapa a III-a de reabilitare va include 9 amenajări viabile de irigații, în suprafață de 199.810 ha pe care nu sunt constituite actualmente OUAI-uri. În cazul în care se vor constitui, acestea vor trece în etapa a II-a de reabilitare.

Perioada de implementare a etapelor I, II și III este 2016-2020, perioadă care se suprapune cu cea a implementării PNDR 2014-2020.

3.6. Instituția publică responsabilă cu implementarea Programului Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare.

4. Indicatori de realizare

4.1. Obiectivele de irigații care vor fi supuse acțiunii de reabilitare în cele trei etape sunt următoarele: prize, stații de pompare de bază, inclusiv cele reversibile, stații de repompare, canale și conducte de aducțiune și distribuție a apei pentru irigații până la stațiile de pompare de punere sub presiune, construcții hidrotehnice.

Se va reabilita o suprafață totală de 2.006.941 ha din 86 amenajări de irigații viabile care includ următoarele obiective: 110 stații de pompare de bază, 137 stații de repompare, 2.525 m conducte de refulare, 1.997.481 m canale de aducțiune, 2.885.073 m canale de distribuție și 4.995 construcții hidrotehnice, din care:

4.2. În etapa I se va reabilita infrastructura principală de irigații din domeniul public al statului formată din 69 de stații de pompare de bază, 87 de stații de repompare, 2.525 m conducte de refulare, 1.226.505 m canale de aducțiune, 1.965.488 m canale de distribuție, și 3.125 construcții hidrotehnice din 40 de amenajări de irigații pe care s-au constituit organizații și federații ale organizațiilor de îmbunătățiri funciare, care au accesat măsura 125a din cadrul PNDR 2007-2013.

Situația actuală a infrastructurii prezentată mai sus este următoarea:

- randamentul stațiilor de bază și repompare este de 40%;

- gradul de degradare a impermeabilizării canalelor și a construcțiilor hidrotehnice de pe aceste canale este de 80%;

- pierderile de apă de pe canalele de transport sunt de 60%.

După reabilitare, infrastructura principală de irigații prezentată mai sus va avea următoarele caracteristici generale:

- randamentul stațiilor de bază și repompare va fi de 75%;

- impermeabilizarea canalelor de irigații și construcțiile hidrotehnice vor fi refăcute în totalitate;

- pierderile de apă de pe canalele de transport vor fi de 30% și vor fi reprezentate numai de evapotranspirație.

4.3. În etapa a II-a se va reabilita infrastructura principală de irigații din domeniul public al statului formată din: 32 stații de pompare de bază, 37 stații de repompare, 678.389 m canale de aducțiune, 494.478 m canale de distribuție și 1.345 construcții hidrotehnice din 37 amenajări de irigații viabile pe care s-au constituit organizații și federații ale organizațiilor de îmbunătățiri funciare care vor putea accesa submăsura 4.3 din cadrul PNDR 2014-2020.

Situația actuală a infrastructurii prezentată mai sus este următoarea:

- randamentul stațiilor de bază și repompare este de 45%;

- gradul de degradare a impermeabilizării canalelor și a construcțiilor hidrotehnice de pe aceste canale este de 75%;

- pierderile de apă de pe canalele de transport sunt de 55%.

După reabilitare, infrastructura principală de irigații prezentată mai sus va avea următoarele caracteristici generale:

- randamentul stațiilor de bază și repompare va fi de 77%;

- gradul de degradare a impermeabilizării canalelor și a construcțiilor hidrotehnice de pe aceste canale va fi de 20%;

- pierderile de apă de pe canalele de transport vor fi de 28% și vor fi reprezentate numai de evapotranspirație.

4.4. În etapa a III-a se va reabilita infrastructura principală de irigații din domeniul public al statului formată din: 9 stații de pompare de bază, 13 stații de repompare, 92.587 m canale de aducțiune, 425.107 m canale de distribuție și 525 construcții hidrotehnice din 9 amenajări de irigații viabile pe care nu sunt constituite actualmente OUAI-uri. În cazul în care se vor constitui, acestea vor trece în etapa a II-a de reabilitare.

Situația actuală a infrastructurii prezentată mai sus este următoarea:

- randamentul stațiilor de bază și repompare este de 50%;

- gradul de degradare a impermeabilizării canalelor și a construcțiilor hidrotehnice de pe aceste canale este de 72%;

- pierderile de apă de pe canalele de transport sunt de 52%.

După reabilitare, infrastructura principală de irigații prezentată mai sus va avea următoarele caracteristici generale:

- randamentul stațiilor de bază și repompare va fi de 79%;

- gradul de degradare a impermeabilizării canalelor și a construcțiilor hidrotehnice de pe aceste canale va fi de 20%;

- pierderile de apă de pe canalele de transport vor fi de 26% și vor fi reprezentate numai de evapotranspirație.

4.5. Prin efectuarea investițiilor în reabilitarea infrastructurii principale de irigații se are în vedere creșterea ponderii suprafeței funcționale din suprafața viabilă și marginal viabilă economic pentru irigații (%) de la 50%, cât este nivelul actual, la 70% în anul 2020. Ținta pe termen lung (orizont 2030) va fi de 90%.

Exploatarea amenajărilor de irigații supuse reabilitării se va face în corelare cu lucrările de gospodărire a apelor, hidroenergetice, silvice, de gestionare a căilor de comunicație, în acord cu interesele proprietarilor de terenuri, ținând seama de cerințele de protecție a mediului.

Exploatarea amenajărilor de irigații supuse reabilitării se va face astfel încât să se prevină folosirea ineficientă a apei, excesul de umiditate, eroziunea și poluarea solului și să se promoveze protecția mediului în conformitate cu standardele de mediu.

5. Implicații financiare și implementarea Programului

5.1. Sursa de finanțare a investițiilor de reabilitare a infrastructurii principale de irigații o reprezintă bugetul de stat, cadrul legal fiind asigurat de prevederile

art. III din Legea nr. 269/2015

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2015

pentru modificarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2011

privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, cu modificările ulterioare.

Astfel, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, sub condiția asumării de către Guvern, prin hotărâre, a Programului național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații, va primi în perioada 2016-2020 suma de 1,015 miliarde euro necesară reabilitării infrastructurii principale de irigații, după cum urmează: în anul 2016, 145 milioane euro, urmând ca în următorii 4 ani fondurile alocate să crească anual cu circa 17%, astfel încât să se atingă plafonul aprobat aferent programului de investiții multianual.

5.2. Programul vine în întâmpinarea unor măsuri din sectorul irigațiilor din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală, atât din perioada de programare 2007-2013, cât și din actuala perioadă de programare financiară europeană 2014-2020. În acest context, pentru reabilitarea amenajărilor interioare de irigații aparținând organizațiilor și federațiilor de organizații de îmbunătățiri funciare (OIF și FOIF) a fost alocată suma de 128 milioane euro prin PNDR 2007-2013, submăsura 125 a, urmând ca în perioada de programare 2014-2020 fondurile europene alocate prin PNDR 2014-2020, submăsura 4.3 - Irigații să fie de 435 milioane euro, destinată reabilitării infrastructurii secundare de irigații aflată în proprietatea/folosința organizațiilor/federațiilor utilizatorilor de apă pentru irigații.

După aprobarea Programului se vor efectua expertize și se vor elabora proiectele necesare implementării acestuia.

Instituția publică responsabilă cu implementarea Programului național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare.

6. Impact

6.1. Impact economic

Investițiile în reabilitarea infrastructurii principale de irigații vor genera efecte macroeconomice constând în principal, în obținerea unui spor de venit net comparativ cu situația dinainte de reabilitare ca urmare a:

- îmbunătățirii productivității terenurilor, în prezent cu deficit de umiditate, sărăturate, acide etc.;

- îmbunătățirii structurii planului de cultură, prin utilizarea de plante valoroase și rentabile;

- sporirii producției medii la hectar.

Din calculele efectuate privind valoarea producției agricole obținute pe terenuri cu amenajări de irigații nereabilitate comparativ cu cele reabilitate a rezultat un beneficiu net de cca 19.580 mii euro/100.000 ha.

Calculul s-a realizat pe un asolament general pentru agricultura României, luându-se în considerare prețurile medii de piață ale produselor agricole, alcătuit din următoarele culturi, cu următoarea pondere: grâu - 20.70%, orz - 2.30%, porumb - 46.90%, sfeclă de zahăr - 0.80%, floarea-soarelui - 5.20%, legume - 1.90%, orzoaică - 0.30%, alte culturi (soia) - 0.10%, cartofi - 1.20%, viță-de-vie - 17.40%, livadă - 2.40%, ovăz - 0.80%, total - 100.00%.

În calculul costurilor s-au luat în considerare o serie de cheltuieli privind prețul apei, al transportului, al materialelor, al energiei electrice etc. Astfel, beneficiul net s-a obținut după scăderea tuturor cheltuielilor din veniturile brute. Prețul apei (/1000 mc) care va fi suportat de beneficiari va reflecta toate costurile de la preluarea apei din sursă până la plantă.

De asemenea, acțiunea de reabilitare va conduce, pe de o parte, la creșterea randamentului aducțiunii principale de irigații, care constituie sursa de alimentare cu apă pentru amenajările interioare de irigații aparținând OIF, precum și a celorlalte lucrări de IF și, pe de altă parte, la creșterea randamentului amenajărilor interioare de irigații aparținând OIF, cu reflectare în micșorarea tarifului pentru 1000 mc apă pompată pentru irigații, tarif care este suportat în totalitate de către beneficiari.

Impactul este cu atât mai important având în vedere creșterea randamentului de funcționare a amenajărilor de irigații pe care s-au constituit organizații și federații de îmbunătățiri funciare, care au accesat măsura 125a din PNDR 2007-2013, precum și a amenajărilor de irigații viabile pe care s-au constituit organizații și federații de îmbunătățiri funciare, care vor putea accesa submăsura 4.3 din PNDR 2014-2020.

Fermierii vor resimți efectele măsurilor de reducere a tarifelor pentru irigații, în sensul reducerii costurilor de producție și implicit a creșterii rentabilității activităților agricole.

Reabilitarea infrastructurii principale de irigații va conduce la realizarea unor economii de resurse de apă și energie, prin reducerea pierderilor și aplicarea unui management eficient al resurselor.

6.2. Impact social - prin realizarea acțiunii de reabilitare se va reduce vulnerabilitatea comunităților umane la secetă prin evitarea afectării unei populații de 1.097.433 locuitori din 190 de localități.

6.3. Impact ecologic - reabilitarea unor lucrări existente al căror impact ecologic a fost evaluat la data execuției, înainte de 1989, și nu a generat modificări în impactul ecologic inițial. Programul național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații ( PNI) nu intră în contradicție cu specii de floră și faună protejată. Obiectivele PNI și natura lucrărilor ce vor fi efectuate nu prognozează un impact semnificativ negativ numărului de indivizi, deranjarea zonelor de cuibărire, de hrănire, de zbor asupra speciilor menționate în anexele

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007

privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 49/2011 , cu modificările și completările ulterioare, precum și a ariilor naturale protejate. Activitatea de livrare a apei și întreținere a sistemului de irigații nu va influența culoarele de zbor și nu va constitui o barieră în migrația speciilor.

La efectuarea lucrărilor de reabilitare cuprinse în PNI vor fi luate toate măsurile pentru protecția naturii și se va ține cont de legislația specifică.

7. Sinteza analizei SWOT a amenajărilor de irigații din România

Analiza SWOT efectuată asupra amenajărilor de irigații din România a evidențiat următoarele aspecte:

7.1. Puncte tari

- Funcționarea OUAI-urilor - până la această dată au fost înființate 475 OUAI-uri, pe o suprafață de 1.085.053 ha.

- Utilizarea irigațiilor preponderent de fermele comerciale - Utilizarea irigațiilor reprezintă o etapă ce apare pe parcurs în dezvoltarea fermei, și nu o etapă cu care se începe dezvoltarea fermei.

- Experiența fermierilor în irigații - dobândită în bună măsură și în perioada ulterioară anului 2000, când prin înființarea OUAI au fost determinați să administreze singuri sistemele de irigații la nivel de fermă. Acest rezultat a fost obținut cu sprijin major al subvențiilor acordate, ce au condus la formarea unui nucleu de OUAI-uri care să irige și unde să se practice o agricultură cu profituri ridicate.

- Prețul apei în amenajările viabile - Furnizorul principal de apă, ANIF, a avut în anul 2015 un tarif mediu de 155,40 lei/1000 mc pentru OUAI-urile care au irigat, iar maximul a atins și 510 lei/1000 mc.

Pentru comparație, în Franța prețul apei pentru irigații variază între 248 lei/1000 mc și 1228 lei/1000 mc, iar în Cipru atinge valoarea de 490 lei/1000 mc.

Din aceste informații rezultă că în România prețul apei nu este exagerat pentru amenajările aflate în zonele viabile și marginal viabile.

- Investițiile realizate în ultimii ani - Proiectul de reabilitare și reformă a sectorului de irigații a adus în perioada 2004-2012 sectorului de irigații investiții în valoare de cca 80 milioane dolari.

Suportul oferit de

Legea nr. 269/2015

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2015

pentru modificarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2011

privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, cu modificările ulterioare, referitoare la următoarele aspecte: predarea infrastructurii secundare de irigații către organizațiile utilizatorilor de apă pentru irigații, precum și crearea posibilității de revenire a infrastructurii secundare de irigații predate către organizații la ANIF, în cazul nerespectării protocolului de transfer al infrastructurii.

Legea nr. 269/2015

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2015

pentru modificarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2011

privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, cu modificările ulterioare.

7.2. Puncte slabe

Economice

- structura culturilor;

- lipsa capacității economice a fermelor;

- proiectarea sistemelor pentru exploatații mari;

- utilizarea redusă a amenajărilor viabile.

Tehnice

- infrastructura învechită și neadaptată la cerințele noi;

- pierderile semnificative de apă pe infrastructura principală de irigații;

- consumul de energie;

- lipsa perdelelor de protecție;

- neintabularea terenurilor ocupate cu amenajări de îmbunătățiri funciare.

Organizatorice

- colaborare dificilă OUAI - ANIF;

- neimplicarea utilizatorilor în conducerea și monitorizarea activității OUAI;

- lipsa cooperării între fermieri;

- numărul redus de federații;

- lipsa unor consilieri de teren în dezvoltarea și înființarea OUAI.

De percepție

- Prețul ridicat al energiei nu se confirmă. Conform datelor Eurostat privind prețul energiei la consumatorii industriali, România ocupă un loc relativ favorabil, locul 9 din 30 de state ale Europei*1), cu 20% sub media UE.

- Mentalitatea colectivă asupra sectorului - există o percepție nostalgică asupra irigațiilor vizavi de rezultatele anterioare anului 1989. Lipsesc trepte în dezvoltarea fermelor până la irigații: management, orientarea spre piață, asigurarea distribuției, rentabilizarea activității, accesul la finanțare, cunoștințe tehnologice. Acesta este unul din motivele principale ale lipsei cererii pentru acest serviciu. Rezultatele se văd: irigațiile sunt utilizate în special de fermele comerciale, fiind cele ce dispun de factorii amintiți mai sus. Investițiile în zone unde cererea de apă nu este consolidată, iar fermierilor le lipsește organizarea nu au condus la rezultatele așteptate.

7.3. Oportunități

- Fermierii cu loturi semincere

- Fondurile pentru investiții existente prin PNDR permit derularea unor proiecte de investiții în infrastructura de irigații sau de achiziționare a echipamentelor de udare.

În perioada 2007-2013 un număr de 134 OIF au accesat măsura 125a din cadrul PNDR 2007-2013, valoarea fondurilor accesate fiind de cca 118 milioane euro.

- Consolidarea poziției OUAI prin extinderea obiectului de activitate. Organizațiile și federațiile pot deveni o platformă de continuare a reformei sectorului agricol românesc prin oportunitatea pe care o reprezintă aceste organizații în vederea structurării unui proces real de colaborare între fermieri. Prin funcționarea de aproape 10 ani se pot constitui într-o primă etapă a unui proces de introducere și consolidare a colaborării între fermieri. Perimarea ideii de asociere și cooperare nu este cauzată numai de perioada comunistă, ci într-o mai mare măsură celei post-1990, când asocierea și cooperarea au însemnat, de fapt, îmbogățirea unor lideri de "asociații" în dauna celorlalți membri și prin intermediul factorilor de producție ce aparțineau tuturor membrilor "asociațiilor". Aceste experiențe negative au contribuit considerabil la absența acestei metode în desfășurarea activității agricole în România. Extinderea activităților pe care le pot desfășura organizațiile și federațiile utilizatorilor de apă pentru irigații ar conduce la consolidarea organizațiilor prin preluarea achiziției de input-uri pentru toți membrii și, mai ales, prin asigurarea unei desfaceri comune a produselor.

7.4. Riscuri

- În țările dezvoltate se manifestă tendința de descurajare a irigațiilor.

- Utilizatorii nu vor sau nu își permit să contribuie la programe de investiții.

- Scăderea semnificativă a suprafeței irigate după eliminarea subvențiilor operaționale pentru irigații.

- Degradarea sau predarea infrastructurii OUAI-urilor inactive. Pe măsură ce vor deveni inactive și utilizatorii vor pierde interesul asupra irigării, o parte a OUAI-urilor inactive vor acționa în două direcții:

- vor intenționa să predea infrastructura preluată;

- o vor lăsa să se degradeze.

- Apariția fenomenului de insolvență a organizațiilor

──────────
*1) UE 27, Croația, Norvegia, Turcia.
──────────