Decizia nr. 507/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 260 și art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Gheorghe Șulț în Dosarul nr. 2.200/114/2015 al Tribunalului Buzău - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.317D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Referitor la art. 260 din Codul de procedură penală se susține că acesta trebuie interpretat coroborat cu art. 10 alin. (2) din Codul de procedură penală și că reprezintă o transpunere în legislația românească a dispozițiilor art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la care, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că timpul necesar de care trebuie să dispună o persoană acuzată se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, ținând cont de natura, complexitatea și stadiul procedurii. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la

Decizia nr. 515 din 7 iulie 2015 , și se solicită menținerea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 31 august 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.200/114/2015, Tribunalul Buzău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 260 și ale art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Gheorghe Șulț într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 260 din Codul de procedură penală permit primirea citației chiar și cu o zi înainte de termenul de judecată, nelăsând persoanei citate un termen rezonabil pentru a-și pregăti apărarea, aspect ce contravine dispozițiilor art. 24 din Constituție și ale art. 6 din Convenție. Se susține că prin noțiunea de "termen", în sensul dispozițiilor Convenției, se înțelege un termen rezonabil, adică o limită de timp normală, obișnuită, în interiorul căreia partea interesată să își poată pregăti apărarea. Se arată, totodată, că textul criticat creează discriminare între persoanele care primesc citațiile cu mai multe zile înaintea termenului de judecată și cele aflate în situații similare celei a autorului excepției, care primesc citațiile cu o zi înainte de data stabilită de organul judiciar, motiv pentru care prevederile art. 260 din Codul de procedură penală contravin și art. 16 din Constituție.

6. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, se susține că acestea contravin prevederilor art. 21 din Constituție, întrucât nu dau posibilitatea atacării, pe calea contestației în anulare, a încheierii de cameră preliminară pronunțate de instanța ierarhic superioară celei sesizate, încheiere ce reprezintă o hotărâre definitivă, care nu poate fi atacată pe tot parcursul procesului penal. Se arată, în acest sens, că, în situații cum este cea din prezenta cauză, în care judecătorul de cameră preliminară al instanței superioare nu respectă drepturile inculpatului, împrejurare cu caracter obiectiv, ce vatămă drepturile persoanei în cauză, dispozițiile Codului de procedură penală nu prevăd o cale de atac prin care o asemenea vătămare să poată fi înlăturată. Pentru acest motiv, se apreciază că textul criticat încalcă accesul liber la justiție.

7. Tribunalul Buzău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 260 din Codul de procedură penală, se arată că acestea reglementează norme cu caracter general, aplicabile în fiecare situație în care legea procesual penală impune citarea unui subiect procesual în fața organelor judiciare. Se arată, de asemenea, că, pentru persoanele aflate în străinătate, art. 259 alin. (11) din Codul de procedură penală prevede că acestea trebuie să primească citația înainte cu 30 de zile de ziua stabilită pentru înfățișare. Se susține că, într-adevăr, legea procesual penală nu prevede un termen similar pentru persoanele care sunt citate în țară, dar că acestea se află într-o situație juridică diferită de cea a persoanelor din prima categorie, motiv pentru care textul criticat nu este de natură a încălca prevederile art. 16 din Constituție. Se mai arată că, chiar și în lipsa unui astfel de termen, persoana citată beneficiază pe tot parcursul procesului penal de garanțiile procesuale specifice dreptului la apărare. Astfel, art. 356 alin. (2) din Codul de procedură penală prevede, în cursul judecății, acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător și pentru pregătirea apărării.

8. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, se arată că, fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive, în cazurile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Se mai arată că, de lege lata, contestația în anulare se exercită împotriva hotărârilor judecătorești definitive, prin care se soluționează acțiunea penală dedusă judecății. Referitor la încheierea judecătorului de cameră preliminară, de soluționare a cererilor și a excepțiilor ridicate de către părți sau invocate din oficiu, se arată că împotriva acesteia, conform art. 347 din Codul de procedură penală, se poate formula contestație, în termen de 3 zile de la comunicare. Competența soluționării acestei contestații revine judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, iar încheierea pronunțată cu acest prilej este definitivă. Se susține, însă, că aceste aspecte nu sunt de natură a încălca normele constituționale și convenționale invocate de autorul excepției. Se face trimitere la considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 515 din 7 iulie 2015 , prin care Curtea a respins o excepție de neconstituționalitate având același obiect, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare.

9. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că prevederile art. 260 din Codul de procedură penală trebuie interpretate în coroborare cu cele ale art. 257 alin. (3) din Codul de procedură penală, care prevăd înmânarea citației înainte de termenul de citare stabilit de organele judiciare, precum și faptul că dispozițiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală reprezintă opțiunea legiuitorului și, totodată, o aplicare a prevederilor art. 126 din Constituție care fac trimitere la "condițiile legii" atunci când reglementează căile de atac.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că nu poate fi reținută critica referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 260 din Codul de procedură penală, întrucât autorul solicită, în realitate, modificarea și completarea prevederilor legale anterior referite, prin introducerea unui termen minim înaintea datei înfățișării, anterior căruia persoanei citate să îi fie înmânată citația. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, se susține că, și în privința acestora, autorul excepției solicită modificarea și completarea textului criticat, prin introducerea în cuprinsul său a unui nou caz de contestație în anulare. Or, modificarea și completarea legii este atribuția exclusivă a legiuitorului, prevăzută la art. 61 alin. (1) din Constituție, iar, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 260 și art. 426 lit.a) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 260: "(1) Citația se înmânează, oriunde este găsit, personal celui citat, care va semna dovada de primire.

(2) Dacă persoana citată refuză să primească citația, persoana însărcinată să comunice citația va afișa pe ușa destinatarului o înștiințare, încheind un proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Înștiințarea trebuie să cuprindă:

a) anul, luna, ziua și ora când afișarea a fost făcută;

b) numele și prenumele celui care a făcut afișarea și funcția acestuia;

c) numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, reședința, respectiv sediul celui înștiințat;

d) numărul dosarului în legătură cu care se face înștiințarea și denumirea organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul, cu indicarea sediului acestuia;

e) mențiunea că înștiințarea se referă la actul procedural al citației;

f) mențiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citația în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citația;

g) mențiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în interiorul termenului prevăzut la lit. f), citația se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;

h) semnătura celui care a afișat înștiințarea.

(2^1) Dacă persoana citată, primind citația, refuză sau nu poate să semneze dovada de primire, persoana însărcinată să comunice citația încheie despre aceasta proces-verbal.

(3) În cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un suspect sau inculpat care locuiește în străinătate nu poate fi înmânată, precum și în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poștă, citația se va afișa la sediul parchetului sau al instanței, după caz.

(4) Citarea se poate realiza și prin intermediul autorităților competente ale statului străin dacă:

a) adresa celui citat este necunoscută sau inexactă;

b) nu a fost posibilă trimiterea citației prin intermediul poștei;

c) dacă citarea prin poștă a fost ineficientă sau necorespunzătoare.

(5) Când citarea se face potrivit art. 259 alin. (6)-(8), unitățile acolo arătate sunt obligate a înmâna de îndată citația persoanei citate sub luare de dovadă, certificându-i semnătura sau arătând motivul pentru care nu s-a putut obține semnătura acesteia. Dovada este predată agentului procedural, iar acesta o înaintează organului de urmărire penală sau instanței de judecată care a emis citația.

(6) Citația destinată unei instituții sau autorități publice ori altei persoane juridice se predă la registratură sau funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței. Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(7) Când citarea se realizează potrivit art. 257 alin. (5), persoana care realizează citarea întocmește un proces-verbal.";

- Art. 426 lit. a): "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;".

15. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 260 din Codul de procedură penală, Curtea constată că dispozițiile procesual penale referitoare la citare nu prevăd îndeplinirea acestei proceduri într-un termen minim, obligatoriu a fi respectat, înaintea datei stabilite de organul judiciar. Totodată, art. 257 alin. (3) din Codul de procedură penală prevede că este obligatoriu ca dovezile de îndeplinire a procedurii de citare să fie comunicate înainte de termenul de citare stabilit de organul judiciar. Acest aspect trebuie coroborat însă cu dispozițiile art. 356 din Codul de procedură penală, referitoare la asigurarea apărării, care sunt aplicabile pe tot parcursul judecății, ce prevăd, la alin. (3), dreptul persoanei vătămate și al părților la un termen pentru angajarea unui avocat și pentru pregătirea apărării, drept asigurat în fiecare etapă procesuală. De asemenea, Curtea reține că aceleași dispoziții legale trebuie coroborate și cu art. 10 alin. (2) din Codul de procedură penală, conform cărora părțile, subiecții procesuali și inculpatul au dreptul să beneficieze de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, dispoziție legală ce transpune în legislația națională art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenție, care consacră dreptul inculpatului de a dispune de timpul și de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării.

17. Mai mult, Curtea reține că dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală prevăd drept cauză de nulitate absolută nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.

18. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile procesual penale referitoare la citare și la asigurarea apărării oferă părților garanțiile procesuale specifice dreptului fundamental prevăzut la art. 24 din Constituție, motiv pentru care nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției.

19. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea reține că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin

Decizia nr. 515 din 7 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 11 august 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. Prin decizia anterior menționată, paragraful 13, Curtea a reținut aspectul potrivit căruia contestația în anulare este o cale de atac cu o natură juridică mixtă, de cale extraordinară de atac, atât de anulare, având în vedere scopul urmărit, cât și de retractare, fiind de competența instanței a cărei hotărâre se vrea a fi anulată. Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive. Prin aceeași decizie, paragraful 22, Curtea a statuat că textul criticat reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în marja de apreciere prevăzută la art. 61 alin. (1) din Constituție. În acest sens, Curtea a constatat că prevederile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală reprezintă o aplicație în domeniul legii procesual penale a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2), conform cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", coroborate cu cele ale art. 129, care fac referire la "condițiile legii" în reglementarea constituțională a căilor de atac. În fine, Curtea a mai constatat, prin decizia anterior menționată, paragraful 23, că reglementarea de către legiuitor, alături de cele două căi ordinare de atac (judecata în primă instanță și apelul), a căilor extraordinare de atac echivalează cu asigurarea unor garanții procesuale suplimentare în scopul aflării adevărului, principiu al aplicării legii procesual penale prevăzut la art. 5 din Codul de procedură penală.

20. Distinct de cele reținute prin

Decizia nr. 515 din 7 iulie 2015 , cu privire la încălcarea dispozițiilor legale referitoare la citare în procedura în cameră preliminară, invocate de autorul excepției, Curtea reține că, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul acestei proceduri îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, acesta neavând în vedere stabilirea vinovăției inculpatului și aplicarea unei pedepse.

21. De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere, care se comunică de îndată procurorului, părților și persoanei vătămate, în urma unei proceduri contradictorii, care se desfășoară, conform art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu ascultarea concluziilor părților și ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum și a concluziilor procurorului, procedură care asigură participanților la procesul penal anterior enumerați toate garanțiile procesuale specifice dreptului de acces liber la justiție.

22. Totodată, împotriva încheierii astfel pronunțate, conform art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, procurorul, părțile și persoana vătămată pot formula contestație, în termen de 3 zile de la comunicare. Aceasta va fi soluționată de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului. În acest sens, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor alin. (4) al art. 347 din Codul de procedură penală, Curtea reține că în soluționarea contestației pot fi invocate sau ridicate din oficiu doar acele cereri sau excepții care au fost invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, precum și cazurile de nulitate absolută.

23. Cu toate acestea, nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la citare constituie cauză de nulitate relativă, conform art. 282 alin. (1) coroborat cu art. 281 din Codul de procedură penală. Acestea din urmă, fiind norme cu caracter general, prevăzute de legiuitor în partea generală a Codului de procedură penală, sunt aplicabile în privința tuturor cazurilor de nerespectare a dispozițiilor procesual penale care pot interveni pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în procedura camerei preliminare, și care constituie cazuri de nulitate relativă. Așa fiind, ele pot fi invocate, conform alin. (4) al aceluiași art. 282: a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură; b) până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanța a fost sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției; c) până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecății.

24. Coroborând dispozițiile legale mai sus menționate, Curtea reține că nelegala citare în cursul urmăririi penale sau a procedurii de cameră preliminară poate fi invocată în fața judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, conform art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, doar dacă a fost invocată și în fața judecătorului de cameră preliminară de la instanța inferioară. În schimb, dacă încălcarea dispozițiilor legale referitoare la citare are loc în procedura soluționării contestației, formulate conform art. 347 din Codul de procedură penală, acest aspect va putea fi invocat, în cursul acestei proceduri, având în vedere că, potrivit art. 347 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, aceasta se soluționează conform procedurii de cameră preliminară, prevăzută la art. 345 din același cod, în cadrul căreia sunt aplicabile prevederile art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală referitoare la invocarea cazurilor de nulitate relativă.

25. Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea reține că dispozițiile art. 347 coroborate cu cele ale art. 342-346 din Codul de procedură penală referitoare la camera preliminară și cu cele ale art. 282 din Codul de procedură penală referitoare la nulitatea relativă, oferă garanțiile procesuale specifice dreptului la apărare, drept fundamental invocat de autorul excepției în situația nerespectării dispozițiilor legale referitoare la citare în procedura în camera preliminară. Cu privire la acesta din urmă, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că dispozițiile art. 24 din Legea fundamentală conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător (a se vedea

Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragraful 33).

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Gheorghe Șulț în Dosarul nr. 2.200/114/2015 al Tribunalului Buzău - Secția penală și constată că dispozițiile art. 260 și ale art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2016.