Decizia nr. 599/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8), art. 24 alin. (2) și

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Johanna Goth în Dosarul nr. 34.419/3/2014** al Tribunalului București - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.900D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții faptul că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar un punct de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, în cuprinsul căruia apreciază că aceasta este neîntemeiată.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, considerând că își mențin valabilitatea cele deja statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 34.419/3/2014**, Tribunalul București - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8), art. 24 alin. (2) și

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Johanna Goth într-o cauză civilă având ca obiect anularea unei decizii de compensare prin puncte emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru un imobil preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8) și ale

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

sunt neconstituționale, fiind contrare dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, având în vedere faptul că, la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , era beneficiara unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor era obligată să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru un imobil preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist, instituție care, în opinia sa, ar fi trebuit să soluționeze dosarul de despăgubire în conformitate cu normele legale în vigoare la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, respectiv dispozițiile titlului VII din

Legea nr. 247/2005 . Autoarea excepției apreciază că soluționarea dosarului său de despăgubire în temeiul

Legii nr. 165/2013

determină o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, arătând că, la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, devenită ulterior Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, era începută procedura executării silite, astfel încât nu i se mai putea aplica legea nouă. Face referire la

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a) și ale

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/ dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele sau pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate. Cât privește prevederile

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 , apreciază că sunt contrare dispozițiilor art. 16 din Constituție, întrucât stabilesc soluționări diferite pentru subiecții de drept, titulari ai unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , respectiv între cei pentru care instanțele au stabilit obligația emiterii titlurilor de despăgubire într-un anumit cuantum și pentru care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor urmează să emită titluri de plată care se achită în termen de 5 ani și cei care sunt titulari ai unei hotărâri definitive și irevocabile prin care instanțele au stabilit obligația emiterii titlului de despăgubire, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor urmând să soluționeze dosarele în temeiul art. 21 din lege, adică prin compensare în puncte.

6. Tribunalul București - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că, în opinia sa, textele de lege criticate nu au caracter retroactiv, aplicându-se efectelor viitoare ale unor situații juridice născute anterior intrării lor în vigoare, și nici discriminatoriu, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în sprijinul acestei opinii invocând jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dispozițiile supuse controlului în cauza de față.

9. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, având în vedere că intervenția legiuitorului asupra modalității de acordare a despăgubirilor nu are caracter retroactiv, deoarece în această materie este opțiunea exclusivă a puterii legiuitoare de a decide în privința modului de reparare a injustițiilor. Nici critica privind încălcarea principiului egalității în fața legii apreciază că nu se poate reține.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele transmise la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8), art. 24 alin. (2) și

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Având în vedere că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul soluționării contestației formulate de autoarea acesteia împotriva unei decizii de compensare în puncte emise în condițiile

Legii nr. 165/2013 , rezultă că, în ceea ce privește art. 4 din această lege, sunt incidente prevederile tezei întâi, dosarul de despăgubiri neaflându-se, la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , pe rolul unei instanțe judecătorești, ci fiind în faza administrativă de cerere nesoluționată de autoritatea competentă, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii deciziei corespunzătoare. Prin urmare, în ce privește

art. 4 din Legea nr. 165/2013 , obiect al excepției îl reprezintă doar teza întâi a acestuia. Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 4 teza întâi: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (...).";

- Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).";

- Art. 17 alin. (1) lit. a): "În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.";

- Art. 21 alin. (5), (6) și (8): "(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. [...]

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).";

- Art. 24 alin. (2): "În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).";

- Art. 41 alin. (5): "Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8) și

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile, iar prevederile

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 16 care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de compensare prin puncte emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru un imobil preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist. Autoarea excepției a arătat că, în temeiul

Legii nr. 10/2001 , a solicitat măsuri reparatorii pentru un teren preluat în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist printr-un decret de expropriere, pentru care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a propus în anul 2009 acordarea de despăgubiri, în condițiile

Legii nr. 247/2005 . Întrucât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a procedat la soluționarea dosarului, autoarea excepției s-a adresat instanței de judecată, iar Curtea de Apel București, printr-o hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă în anul 2011, a obligat Comisia Centrală la emiterea deciziei pentru stabilirea despăgubirilor. Autoarea excepției a procedat la punerea în executare silită a acestei hotărâri, Comisia Centrală formulând contestație la executarea silită, admisă inițial, și apoi respinsă prin admiterea recursului autoarei excepției. Între timp, în iulie 2014, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a emis o decizie de compensare în puncte în favoarea acesteia. Prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul soluționării contestației formulate de autoarea acesteia împotriva deciziei de compensare în puncte al cărei titular este, argumentată pe ideea că ar fi trebuit aplicate prevederile

Legii nr. 247/2005 , iar nu cele ale

Legii nr. 165/2013 .

15. În ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 din Legea nr. 165/2013 , referitoare la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, se observă că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a apreciat că acestea constituie modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, în acord cu cele reținute în jurisprudența sa, reprezentată de

Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014 , Curtea a observat că

Legea nr. 165/2013

a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea a observat, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Prin aceeași decizie, Curtea a făcut referire și la Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României (paragraful 127), prin care instanța de la Strasbourg a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului.

16. Totodată, Curtea a constatat că, în cauză, nu poate fi vorba de retroactivitatea

Legii nr. 165/2013 , din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. În concordanță cu principiul tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi, este firesc ca modalitatea de calcul să fie cea prevăzută de actul normativ în vigoare la momentul efectuării acestei operațiuni, iar nu prin raportare la dispoziții legale abrogate, așa cum sunt cele din

Legea nr. 247/2005 , care, anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , guvernau modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite. De asemenea, Curtea a arătat, în jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia: "Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective" ( Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane ale căror dosare de despăgubire au fost deja soluționate sub imperiul

Legii nr. 247/2005 , adică anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea aceluiași principiu mai sus amintit, tempus regit actum.

17. În ce privește atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) și de

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 , Curtea a reținut, prin mai multe decizii, ca de exemplu

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, și

Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015, că aceasta nu este de natură să aducă atingere certitudinii raporturilor juridice, întrucât nu determină o destabilizare a acestora, ci oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalității dreptului recunoscut, al cărui scop îl constituie prevenirea unor situații generatoare de inechități și litigii, care au avut loc sub imperiul

Legii nr. 10/2001 .

18. În ceea ce privește dispozițiile

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 , care prevăd că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi și că valoarea obținută se exprimă în puncte, un punct având valoarea de un leu, Curtea a reținut, de pildă prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , că scopul legiuitorului a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar și previzibil de evaluare a imobilelor, astfel încât atât imobilele din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile, cât și imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluționate să fie evaluate prin raportare la același sistem, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Curtea a observat că, prin intermediul acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislației anterioare în materie -

Legea nr. 10/2001

și

Legea nr. 247/2005

- referitoare la stabilirea valorii de piață a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaționale de evaluare. Dar legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalități prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligația ca măsurile adoptate să respecte principiul proporționalității. Or, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, menite să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăților, se numără plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referință al evaluării.

19. Totodată, prin

Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, Curtea a constatat că situația în care autorul excepției are calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a stabilit în sarcina autorității publice pârâte o obligație de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competența sa legală, este net diferită de cea potrivit căreia prin aceeași sentință judecătorească a fost stabilită și suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma unei evaluări efectuate în condițiile

Legii nr. 247/2005 . Ultima ipoteză corespunde celei reglementate distinct de legiuitor, la

art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 , legea nouă aplicându-se doar în ceea ce privește modalitatea de plată a sumelor de bani anterior stabilite. Prin urmare, dacă evaluarea imobilului nu a fost efectuată și nici stabilit cuantumul bănesc prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , este firesc, fără a fi retroactiv și discriminatoriu, ca aceste operațiuni să se raporteze la actul în vigoare la momentul în care au loc. Nici în cauza de față nu sunt incidente cele statuate prin

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, invocată de autoarea prezentei excepții, în speță nefiind vorba despre o decizie/dispoziție a unei entități învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unei hotărâri judecătorești prin care instanța să se fi pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate. Prin

Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014 , mai sus amintită, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2) și ale art. 16 din Legea fundamentală, pentru argumente similare celor mai sus enunțate referitoare la dreptul legiuitorului de a reglementa modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută potrivit opțiunii sale exclusive, ținând seama de impactul economic și social specific.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor citate sunt aplicabile și în prezenta cauză.

21. Cât privește prevederile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , care stabilesc modul de calcul al punctelor ce se pot acorda cesionarilor dreptului de proprietate asupra bunului imobil, se poate constata că nu au legătură cu soluționarea cauzei în cadrul căreia a fost ridicată excepția, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , întrucât din conținutul dosarului rezultă că autoarea acesteia nu se încadrează în această categorie de persoane, ci în cea a titularilor dreptului de proprietate, foști proprietari sau moștenitori legali ori testamentari ai acestora.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ridicată de Johanna Goth în Dosarul nr. 34.419/3/2014** al Tribunalului București - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 4 teza întâi, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8) și

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 septembrie 2016.